Dragostea este nepărtinitoare
21Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând
la fața omului
16:19Pr. 24:23
28:21Mt. 22:16Iuda 1:16
! 2Căci, dacă intră în adunarea voastră un om purtând un inel de aur și haine scumpe și intră și un sărac în haine ponosite, 3iar voi îi dați atenție celui ce poartă haine scumpe și‑i ziceți: „Tu stai în locul acesta bun!”, și apoi îi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Stai jos, la picioarele mele!”, 4nu faceți voi oare deosebiri între voi și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? 5Ascultați, preaiubiții mei frați: nu i‑a
ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să‑i facă bogați
în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care
12:321Cor. 2:92Tim. 4:8
le‑a făgăduit‑o celor ce‑L iubesc? 6Iar voi
îl înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și nu ei vă
17:6
18:12
târăsc la judecată? 7Nu batjocoresc ei frumosul Nume care a fost invocat asupra voastră?
8Dacă, în schimb, împliniți cu adevărat Legea împărătească, potrivit Scripturii – să‑l
6:2
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți2:8 Lev. 19:18. – bine faceți. 9Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de Lege. 10Căci cine păzește toată Legea, dar greșește2:10 Lit. „se poticnește” (în îndeplinirea unei singure porunci). într‑o singură poruncă se face
vinovat de toate, 11fiindcă Cel ce a zis: Să nu săvârșești adulter2:11 Ex. 20:14. a zis și: Să nu ucizi2:11 Ex. 20:13.. Acum, dacă nu săvârșești adulter, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care vor fi judecați de Legea
libertății: 13căci judecata
18:35
25:41,42
este fără milă pentru cel ce n‑a avut milă, dar mila
triumfă asupra judecății.
Credință și fapte
14Frații mei, la ce bun
să spună cineva că are credință, dacă nu are și fapte? Poate oare credința aceasta să‑l mântuiască? 15Dacă
un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, 16la ce bun să le zică
unul dintre voi: „Mergeți în pace, încălziți‑vă și săturați‑vă!” fără să le dea cele necesare trupului? 17Tot astfel și credința: dacă n‑are fapte, este moartă în ea însăși.
18Cineva însă ar putea zice: „Tu ai credință, iar eu am fapte.” Arată‑mi credința ta fără fapte, iar
eu îți voi arăta credința mea din faptele mele! 19Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și
5:7Lc. 4:34Fap. 16:17
19:15
demonii cred, și se înfioară!
20Vrei deci să înțelegi, om nesocotit, că, fără fapte, credința este zadarnică2:20 Sau: „inutilă”, „fără valoare”.? 21Avraam, părintele nostru, n‑a fost el îndreptățit prin fapte când
l‑a adus pe Isaac, fiul său, jertfă pe altar? 22După cum vezi
, credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită. 23Astfel s‑a împlinit Scriptura, care zice: Avraam L‑a
crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s‑a socotit ca dreptate2:23 Gen. 15:6. și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”2:23 2Cr. 20:4. Is. 41:8; 51:2. Dan. 3:35 (Septuaginta).. 24Vedeți, așadar, că prin fapte este îndreptățit omul, și nu numai prin credință! 25Tot așa, desfrânata Rahav
n‑a fost ea îndreptățită prin fapte când i‑a găzduit pe soli și i‑a scos afară pe alt drum? 26După cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.