Dragostea este nepărtinitoare
21Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând
la fața omului
16:19Pr. 24:23
28:21Mt. 22:16Iuda 1:16
! 2Căci, dacă intră în adunarea voastră un om purtând un inel de aur și haine scumpe și intră și un sărac în haine ponosite, 3iar voi îi dați atenție celui ce poartă haine scumpe și‑i ziceți: „Tu stai în locul acesta bun!”, și apoi îi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Stai jos, la picioarele mele!”, 4nu faceți voi oare deosebiri între voi și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? 5Ascultați, preaiubiții mei frați: nu i‑a
ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să‑i facă bogați
în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care
le‑a făgăduit‑o celor ce‑L iubesc? 6Iar voi
îl înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și nu ei vă
târăsc la judecată? 7Nu batjocoresc ei frumosul Nume care a fost invocat asupra voastră?
8Dacă, în schimb, împliniți cu adevărat Legea împărătească, potrivit Scripturii – să‑l
6:2
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți2:8 Lev. 19:18. – bine faceți. 9Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de Lege. 10Căci cine păzește toată Legea, dar greșește2:10 Lit. „se poticnește” (în îndeplinirea unei singure porunci). într‑o singură poruncă se face
vinovat de toate, 11fiindcă Cel ce a zis: Să nu săvârșești adulter2:11 Ex. 20:14. a zis și: Să nu ucizi2:11 Ex. 20:13.. Acum, dacă nu săvârșești adulter, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care vor fi judecați de Legea
libertății: 13căci judecata
18:35
25:41,42
este fără milă pentru cel ce n‑a avut milă, dar mila
triumfă asupra judecății.
Credință și fapte
14Frații mei, la ce bun
să spună cineva că are credință, dacă nu are și fapte? Poate oare credința aceasta să‑l mântuiască? 15Dacă
un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, 16la ce bun să le zică
unul dintre voi: „Mergeți în pace, încălziți‑vă și săturați‑vă!” fără să le dea cele necesare trupului? 17Tot astfel și credința: dacă n‑are fapte, este moartă în ea însăși.
18Cineva însă ar putea zice: „Tu ai credință, iar eu am fapte.” Arată‑mi credința ta fără fapte, iar
eu îți voi arăta credința mea din faptele mele! 19Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și
5:7Lc. 4:34Fap. 16:17
19:15
demonii cred, și se înfioară!
20Vrei deci să înțelegi, om nesocotit, că, fără fapte, credința este zadarnică2:20 Sau: „inutilă”, „fără valoare”.? 21Avraam, părintele nostru, n‑a fost el îndreptățit prin fapte când
l‑a adus pe Isaac, fiul său, jertfă pe altar? 22După cum vezi
, credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită. 23Astfel s‑a împlinit Scriptura, care zice: Avraam L‑a
crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s‑a socotit ca dreptate2:23 Gen. 15:6. și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”2:23 2Cr. 20:4. Is. 41:8; 51:2. Dan. 3:35 (Septuaginta).. 24Vedeți, așadar, că prin fapte este îndreptățit omul, și nu numai prin credință! 25Tot așa, desfrânata Rahav
n‑a fost ea îndreptățită prin fapte când i‑a găzduit pe soli și i‑a scos afară pe alt drum? 26După cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.
Înfrânarea în vorbire
31Frații mei, să nu
fiți mulți învățători, căci știți
că vom primi o judecată mai aspră! 2Toți greșim în
multe feluri. Dacă
cineva nu greșește în vorbire, acela este
un om desăvârșit, în stare să‑și țină în frâu tot trupul. 3De pildă, dacă le punem cailor
frâul în gură ca să ne asculte, le conducem tot trupul. 4Iată și corăbiile: deși sunt atât de mari și mânate de vânturi puternice, totuși sunt conduse cu ajutorul unei cârme foarte mici, după bunul plac al cârmaciului. 5Tot astfel și limba
15:2
este un mădular mic, dar se fălește cu lucruri mari
73:8,9
. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! 6Limba
este și ea un foc. Este lumea nelegiuirii în rândul mădularelor noastre: ea întinează
tot trupul și aprinde roata vieții, fiind ea însăși aprinsă de focul gheenei. 7Tot soiul de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare marine au fost îmblânzite și sunt îmblânzite de neamul omenesc, 8dar limba niciun om n‑o poate îmblânzi. Ea este un rău de nestăvilit, este plină
de otravă de moarte. 9Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care
5:1
9:6
sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu! 10Din aceeași gură ies și binecuvântarea, și blestemul. Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce, și apă amară? 12Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine? Nici izvorul sărat nu face apă dulce.
Înțelepciunea care vine de sus
13Este cineva
înțelept și priceput între voi? Să‑și arate, prin purtarea lui bună, faptele
făcute cu blândețea
pe care o dă înțelepciunea! 14Dar dacă aveți în inima voastră invidie
amară și duh de ceartă, să nu
vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului! 15Înțelepciunea aceasta
nu vine de sus, ci este pământească, firească3:15 Gr. psychikḗ înseamnă, în acest context, „nespirituală”., demonică. 16Căci unde
este invidie și duh de ceartă, acolo sunt și tulburări și tot felul de fapte rele. 17Într‑adevăr, înțelepciunea
care vine de sus este în primul rând curată, apoi împăciuitoare, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare, neprefăcută
2:11In. 3:18
. 18Și
rodul dreptății este semănat în pace pentru cei ce fac pace.
Pericolul prieteniei cu lumea
41De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care
se luptă în mădularele voastre? 2Voi poftiți, și nu aveți; ucideți, sunteți plini de invidie, și nu izbutiți să căpătați; vă certați și vă luptați, dar nu aveți, pentru că nu cereți. 3Sau cereți
35:12Ps. 18:41Pr. 1:28Is. 1:15Ier. 11:11Mica 3:4Zah. 7:13
, și nu primiți pentru că
5:14
cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre. 4Suflete adultere
! Nu știți că prietenia
cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine
17:14Gal. 1:10
vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu. 5Sau credeți că degeaba vorbește Scriptura? Duhul
8:21Num. 11:29Pr. 21:10Gal. 5:17
, pe care L‑a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne dorește cu mare gelozie.4:5 Sau: „Dumnezeu tânjește cu gelozie după duhul pe care l‑a pus în noi.” 6Însă ne dă un har și mai mare, căci zice:
Dumnezeu
29:23Mt. 23:12Lc. 1:52
14:11
18:141Pt. 5:5
le stă împotrivă celor mândri,
dar celor smeriți le dă har.4:6 Pr. 3:34 (Septuaginta).
7Supuneți‑vă deci lui Dumnezeu, împotriviți‑vă6:111Pt. 5:9
Diavolului, și el va fugi de la voi! 8Apropiați‑vă
de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi! Curățiți‑vă
mâinile, păcătoșilor; curățiți‑vă
inima, oameni
cu inima împărțită! 9Simțiți‑vă
ticăloșia; plângeți și tânguiți‑vă! Râsul vostru să se prefacă în plâns, și bucuria voastră, în întristare! 10Smeriți‑vă
18:141Pt. 5:6
înaintea Domnului, și El vă va înălța!
Judecățile împotriva fraților
11Nu
vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților! Cine îl vorbește de rău pe un frate sau
îl judecă pe fratele său vorbește de rău Legea sau judecă Legea. Dar dacă judeci Legea, nu ești împlinitor al Legii, ci judecător. 12Unul singur este dătătorul Legii și judecătorul: Acela care
poate să mântuiască și să nimicească. Dar tu
cine ești să‑l judeci pe aproapele tău?
Păcatul cutezanței lăudăroase
13Ascultați
acum, voi, care ziceți: „Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom avea câștig”, 14și nu știți ce va aduce ziua de mâine și ce este viața voastră! Sunteți un fum
care se arată puțin și apoi piere. 15Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă Domnul va
16:7Evr. 6:3
vrea, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” 16Pe când acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice
laudă de felul acesta este rea. 17Așadar, cine
15:22Rom. 1:20,21,32
2:17,18,23
știe să facă un bine, și nu‑l face este vinovat de păcat!