Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
9

Vindecarea unui orb din naștere

91Pe când trecea, Isus a văzut un orb din naștere. 2Ucenicii Săi L-au întrebat: „Rabbí, cine

9:2
Vers. 34.
a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” 3Isus a răspuns: „N-au păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci
9:3
Cap. 11:4.
s-a născut așa ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el. 4Cât este ziuă, trebuie
9:4
Cap. 4:34;
să facem lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5Cât sunt în lume, sunt
9:5
Cap. 1:5,9;
Lumina lumii.” 6După ce a spus acestea, a
9:6
Mc. 7:33
8:23
scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tină 7și i-a spus: „Du-te de te spală în
9:7
Neem. 3:15
scăldătoarea Siloamului” (care, tradus, înseamnă: „Trimis”). El
9:7
2Rg. 5:14
s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând.

8Vecinii și cei ce-l văzuseră înainte ca cerșetor spuneau: „Nu este acesta cel ce stătea și cerșea?” 9Unii spuneau: „El este.” Alții spuneau: „Nu, dar seamănă cu el.” Iar el zicea: „Eu sunt.” 10Deci i-au zis: „Cum ți s-au deschis ochii?” 11El a răspuns: „Omul

9:11
Vers. 6,7.
căruia I se zice Isus a făcut tină, mi-a uns ochii și mi-a zis: «Du-te la Siloam și spală-te!» M-am dus, m-am spălat și mi-am căpătat vederea.” 12„Unde este omul acela?”, l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu știu.”

Cercetarea orbului de către farisei

13L-au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte. 14Și era sabat ziua când făcuse Isus tină și-i deschisese ochii. 15Din nou, fariseii l-au întrebat și ei cum și-a căpătat vederea. Și el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat și văd.” 16Atunci, unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ține sabatul.” Dar alții spuneau: „Cum

9:16
Vers. 33. Cap. 3:2.
poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Și
9:16
Cap. 7:12,43;
era dezbinare între ei. 17Iarăși l-au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre el, acum că ți-a deschis ochii?” „Este
9:17
Cap. 4:19;
un profet”, le-a răspuns el.

18Iudeii n-au crezut despre el că fusese orb și că își căpătase vederea până nu i-au chemat pe părinții lui și 19i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s-a născut orb? Cum de vede acum?” 20Drept răspuns, părinții lui au zis: „Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb. 21Însă cum de vede acum sau cine i-a deschis ochii, noi nu știm. Întrebați-l pe el: are o vârstă, va vorbi el însuși despre sine!” 22Părinții lui au vorbit astfel pentru că se

9:22
Cap. 7:13;
temeau de iudei, căci iudeii se învoiseră ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să
9:22
Vers. 34. Cap. 16:2.
fie dat afară din sinagogă. 23De aceea au spus părinții lui: „Are o vârstă, întrebați-l pe el!”

24Așadar l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: „Dă

9:24
Ios. 7:191Sam. 6:5
slavă lui Dumnezeu: noi
9:24
Vers. 16.
știm că omul acesta este un păcătos.” 25El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu știu; eu una știu: eram orb, și acum văd!” 26L-au întrebat deci: „Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii?” 27„Deja v-am spus”, le-a răspuns el, „și n-ați ascultat. Pentru ce vreți să mai auziți încă o dată? Doar nu vreți și voi să vă faceți ucenicii Lui!” 28Ei l-au ocărât și i-au zis: „Ucenicul lui ești tu! Noi suntem ucenicii lui Moise! 29Știm că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu; dar acesta nu
9:29
Cap. 8:14.
știm de unde este.” 30„Aici
9:30
Cap. 3:10.
e lucrul de mirare”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu știți de unde este, dar El mi-a deschis ochii! 31Știm că Dumnezeu
9:31
Iov 27:9
35:12Ps. 18:41
34:15
66:18Pr. 1:28
15:29
29:9Is. 1:15Ier. 11:11
14:12Ez. 8:18Mica 3:4Zah. 7:13
nu-i ascultă pe păcătoși; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32De când lumea nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. 33Dacă
9:33
Vers. 16.
omul acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.” 34„Tu ești născut cu totul în
9:34
Vers. 2.
păcat”, i-au răspuns ei, „și vrei să ne înveți pe noi?” Și l-au dat afară.

Orbirea spirituală

35Isus a auzit că l-au dat afară și, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul

9:35
Cap. 10:36.
Omului9:35 În Cornilescu 1924: „Fiul lui Dumnezeu”. Lecțiunea „Fiul Omului”, adoptată în prezenta revizuire, este cea originară, fiind atestată în cele mai vechi manuscrise și versiuni ale Evangheliei după Ioan. ?” 36El a răspuns: „Și cine este, Doamne, ca să cred în El?” 37„L-ai și văzut”, i-a zis Isus, „și Cel
9:37
Cap. 4:26.
ce vorbește cu tine, Acela este!” 38„Cred, Doamne”, I-a zis el; și I s-a închinat.

39Apoi, Isus a zis: „Eu pentru

9:39
Cap. 5:22,27;
judecată am venit în lumea aceasta: pentru ca
9:39
Mt. 13:13
cei ce nu văd să vadă, și cei ce văd să ajungă orbi.” 40Unii din fariseii care erau lângă El au auzit acestea și I-au
9:40
Rom. 2:19
zis: „Doar n-om fi și noi orbi!” 41„Dacă
9:41
Cap. 15:22,24.
ați fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-ați avea păcat. Acum, că ziceți: «Vedem», păcatul vostru rămâne.

10

Pilda oilor din staul

101Adevărat, adevărat vă spun: cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este un hoț și un tâlhar. 2Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor. 3Portarul îi deschide, și oile aud glasul lui; el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară. 4După ce le scoate pe toate care sunt ale sale, merge înaintea lor; și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5Pe un străin nu-l vor urma nicidecum, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” 6Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înțeles despre ce le vorbea.

Isus, Păstorul cel bun

7Isus le-a mai spus: „Adevărat, adevărat vă spun: Eu sunt Ușa oilor. 8Toți câți au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. 9Eu

10:9
Cap. 14:6.
sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra și va ieși și va găsi pășune. 10Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug.

11Eu

10:11
Is. 40:11Ez. 34:12,23
37:24Evr. 13:201Pt. 2:25
5:4
sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. 12Cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale sale, când vede lupul venind, lasă
10:12
Zah. 11:16,17
oile și fuge, iar lupul le răpește și le risipește. 13Cel plătit fuge pentru că este plătit și nu-i pasă de oi.

14Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile

10:14
2Tim. 2:19
, și ele Mă cunosc pe Mine, 15așa cum
10:15
Mt. 11:27
Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum Îl cunosc Eu pe Tatăl; și
10:15
Cap. 15:13.
Îmi dau viața pentru oi. 16Mai am și alte
10:16
Is. 56:8
oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu și
10:16
Ez. 37:22Ef. 2:141Pt. 2:25
vor fi o turmă, cu un Păstor. 17De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că
10:17
Is. 53:7,8,12Evr. 2:9
Eu Îmi dau viața ca iarăși să o iau. 18Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine. Am
10:18
Cap. 2:19.
autoritate10:18 Gr. exousía, „putere”, „libertate de alegere”. s-o dau și am autoritate s-o iau iarăși; porunca aceasta
10:18
Cap. 6:38;
am primit-o de la Tatăl Meu.”

19Din pricina acestor cuvinte, iarăși

10:19
Cap. 7:43;
s-a făcut dezbinare între iudei. 20Mulți dintre ei spuneau: „Are demon
10:20
Cap. 7:20;
și a înnebunit. De ce-l ascultați?” 21Alții spuneau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvintele unui demonizat. Poate
10:21
Ex. 4:11Ps. 94:9
146:8
un demon să
10:21
Cap. 9:6,7,32,33.
deschidă ochii orbilor?”

Isus la Sărbătoarea Înnoirii Templului

22În Ierusalim era atunci Sărbătoarea Înnoirii Templului10:22 Sărbătoarea Hanukka, numită și Sărbătoarea Luminilor, comemora curățirea și reconsacrarea Templului, în urma profanării acestuia de către regele Antioh Epifanul. A fost ținută prima dată pe 25 Kislev 164 î.Hr. (jumătatea lunii decembrie, conform calendarului gregorian).. Era iarnă, 23și Isus Se plimba prin Templu, prin

10:23
Fap. 3:11
5:12
Pridvorul lui Solomon. 24Iudeii L-au înconjurat și I-au spus: „Până când ne vei ține sufletele în încordare? Dacă tu ești Hristosul, spune-ne-o deslușit!” 25„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările
10:25
Vers. 38. Cap. 3:2;
pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26Dar
10:26
Cap. 8:47.
voi nu credeți, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele. 27Oile
10:27
Vers. 4,14.
Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele Mă urmează. 28Eu le dau viață veșnică, în veac nu
10:28
Cap. 6:37;
vor pieri și nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29Tatăl
10:29
Cap. 14:28.
Meu, care
10:29
Cap. 17:2,6.
Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui [Meu]. 30Eu
10:30
Cap. 17:11,22.
și Tatăl una suntem.”

31Iudeii

10:31
Cap. 8:59.
au luat iarăși pietre ca să-L ucidă. 32Isus le-a răspuns: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl [Meu]: pentru care dintre ele vreți să aruncați cu pietre în Mine?” 33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru blasfemie și pentru că tu, om fiind, te
10:33
Cap. 5:18.
dai drept Dumnezeu.” 34Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei10:34 Ps. 82:6.? 35Dacă Legea i-a numit dumnezei pe
10:35
Rom. 13:1
aceia cărora li se adresa Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființată, 36cum ziceți voi: «Hulești!» Celui pe care
10:36
Cap. 6:27.
Tatăl L-a sfințit și L-a trimis
10:36
Cap. 3:17;
în lume? Și aceasta, pentru că
10:36
Vers. 30. Cap. 5:17,18.
am zis: «Sunt Fiul
10:36
Cap. 9:35,37.
lui Dumnezeu!» 37Dacă
10:37
Cap. 15:24.
nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți! 38Dar, dacă le fac, și nu Mă credeți pe Mine, credeți
10:38
Cap. 5:36;
măcar lucrările acestea, ca să cunoașteți și să știți că
10:38
Cap. 14:10,11;
Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl.” 39Atunci
10:39
Cap. 7:30,44;
au căutat iarăși să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

Plecarea lui Isus în Pereea

40Isus S-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde

10:40
Cap. 1:28.
botezase Ioan la început, și a rămas acolo. 41Mulți veneau la El și spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar
10:41
Cap. 3:30.
tot ce a spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.” 42Și
10:42
Cap. 8:31;
mulți au crezut în El în locul acela.

11

Moartea lui Lazăr

111Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei

11:1
Lc. 10:38,39
și al Martei, sora ei, era bolnav. 2(Maria era
11:2
Cap. 12:3.
aceea care L-a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei; Lazăr, fratele ei, era bolnav.) 3Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubești este bolnav.” 4Dar Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci
11:4
Vers. 40. Cap. 9:3.
spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” 5Și Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. 6Totuși, când a auzit că Lazăr este bolnav, a
11:6
Cap. 10:40.
mai zăbovit două zile în locul în care era; 7apoi, le-a zis ucenicilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!” 8Rabbí”, I-au zis ucenicii, „nu demult
11:8
Cap. 10:31.
căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?” 9Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă
11:9
Cap. 9:4.
umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia. 10Dar, dacă
11:10
Cap. 12:35.
umblă noaptea, se poticnește, pentru că lumina nu este în el.” 11După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme
11:11
Dt. 31:16Dan. 12:2Mt. 9:24Fap. 7:601Cor. 15:18,51
, dar Mă duc să-l trezesc.” 12Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, se va face bine!” 13(Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.) 14Atunci, Isus le-a spus lămurit: „Lazăr a murit! 15Și Mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haideți să mergem la el!” 16Atunci, Toma, zis Geamănul, le-a spus celorlalți ucenici: „Să mergem și noi să murim cu El!”

Isus, Învierea și Viața

17Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. 18Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii11:18 Vezi nota la cap. 6:19., 19mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria stătea în casă. 21Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit! 22Dar și acum, știu că orice

11:22
Cap. 9:31.
vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.” 23Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” 24„Știu
11:24
Cap. 5:29.
”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” 25Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea
11:25
Cap. 5:21;
și Viața
11:25
Cap. 1:4;
! Cine
11:25
Cap. 3:36.
crede în Mine, chiar dacă ar fi să moară, va trăi. 26Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi aceasta?” 27„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred
11:27
Cap. 4:42;
că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”

Isus plânge la mormântul lui Lazăr

28După ce a spus aceste cuvinte, s-a dus și a chemat-o în taină pe sora sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” 29Maria, cum a auzit, s-a sculat degrabă și s-a dus la El. 30Căci Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31Iudeii

11:31
Vers. 19.
care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se repede și ieșind, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” 32Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne
11:32
Vers. 21.
, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!” 33Isus, când i-a văzut plângând pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Său și S-a tulburat. 34Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi!” 35Isus plângea
11:35
Lc. 19:41
. 36Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” 37Și unii din ei au zis: „El, care
11:37
Cap. 9:6.
a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

Învierea lui Lazăr

38Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt; era o peșteră, la intrarea căreia fusese pusă o piatră. 39„Dați piatra la o parte!”, a zis Isus. Marta, sora celui care murise, I-a spus: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” 40Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea

11:40
Vers. 4,23.
slava lui Dumnezeu?” 41Au dat deci piatra la o parte [din locul unde zăcea mortul]. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. 42Știam că totdeauna Mă asculți, dar pentru
11:42
Cap. 12:30.
mulțimea care stă împrejur vorbesc astfel, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 43După ce a rostit aceste cuvinte, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața
11:44
Cap. 20:7.
înfășurată într-un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!”

Sinedriul hotărăște să-L omoare pe Isus

(Matei 26:1-5. Marcu 14:1-2. Luca 22:1-2)

45Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care

11:45
Cap. 2:23;
văzuseră ce a făcut Isus au crezut în El. 46Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. 47Atunci
11:47
Ps. 2:2Mt. 26:3Mc. 14:1Lc. 22:2
, preoții de seamă și fariseii au adunat Sinedriul și au zis: „Ce
11:47
Cap. 12:19.
vom face? Omul acesta face multe minuni! 48Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și vor nimici și locul nostru, și neamul.” 49Unul din ei, Caiafa
11:49
Cap. 18:14.
, care era mare-preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; 50și nici nu
11:50
Cap. 18:14.
vă gândiți că este în folosul vostru să moară un om pentru popor și să nu piară tot neamul!” 51Dar aceasta nu de la el a spus-o, ci, fiind mare-preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru neam. 52Și
11:52
Is. 49:61In. 2:2
nu numai pentru neam, ci
11:52
Cap. 10:16.
și ca să-i adune laolaltă pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. 53Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. 54De aceea
11:54
Cap. 4:1,3;
, Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim
11:54
2Cr. 13:19
, și a rămas acolo împreună cu ucenicii.

Isus, așteptat în Ierusalim

55Paștele iudeilor era

11:55
Cap. 2:13;
aproape, și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. 56Îl
11:56
Vers. 8. Cap. 7:11.
căutau pe Isus și vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeți? Oare chiar nu va veni la sărbătoare?” 57(Iar preoții de seamă și fariseii dăduseră porunci ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.)