Ungerea din Betania
(Matei 26:6‑13. Marcu 14:3‑9)
121Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde
era Lazăr, [care fusese mort și] pe care El îl înviase din morți. 2Acolo, I‑au
pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce stăteau la masă cu El. 3Maria
a luat o litră12:3 O litră (gr. lítra; lat. libra) = 327 g, potrivit standardului roman. de mir de nard curat, de mare preț, I‑a uns picioarele lui Isus și I le‑a șters cu părul ei; și s‑a umplut casa de mireasma mirului. 4Unul dintre ucenicii Lui, Iuda Iscariotul, fiul lui Simon, care avea să‑L vândă, a zis: 5„De ce nu s‑a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat săracilor?” 6Zicea lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de săraci, ci pentru că era hoț și, ca unul care ținea
punga, lua din ce se punea în ea. 7Dar Isus a zis: „Las‑o în pace, căci ea l‑a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8Pe
săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.”
Complotul împotriva lui Lazăr
9O mare mulțime de iudei a aflat că Isus este acolo și a venit nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe
care‑l înviase din morți. 10Preoții de seamă
au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr, 11căci
din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
(Matei 21:1‑11. Marcu 11:1‑11. Luca 19:28‑40)
12A doua zi
, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 13a luat ramuri de palmier și I‑a ieșit în întâmpinare, strigând:
Osana!
Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului,12:13 Ps. 118:25,26.
Regele lui Israel!12:13 Țef. 3:15.
14Isus a găsitun măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris:
15Nu te teme, fiica Sionului;
iată, Regele tău vine,
călare pe mânzul unei măgărițe.12:15 Zah. 9:9.
16Ucenicii Lui n‑auînțeles acestea la început, dar
, când a fost proslăvit Isus, și‑au
adus aminte că acestea erau scrise despre El și că se împliniseră cu privire la El. 17Mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase din morți mărturisea despre El. 18De aceea
I‑a și venit în întâmpinare mulțimea: pentru că auzise că făcuse acest semn. 19Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți
?! Nu vă alegeți cu nimic! Iată, lumea se duce după el!”
Isus vorbește despre moartea Sa
20Erau și
greci printre cei care se suiseră să se închine la sărbătoare. 21Aceștia s‑au apropiat de Filip, care
era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, am vrea să‑L vedem pe Isus.” 22Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus. 23Drept răspuns, Isus le‑a zis: „A
sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului. 24Adevărat, adevărat vă spun: dacă bobul
de grâu care a căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod. 25Cine
16:25Mc. 8:35Lc. 9:24
17:33
își iubește viața o va pierde, și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. 26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde
sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
Fiul Omului trebuie să fie înălțat
27Acum,
sufletul Meu este tulburat.12:27 Ps. 6:3. Și ce voi zice: «Tată, izbăvește‑Mă12:27 Ps. 6:4. din ceasul acesta»? Dar
tocmai de aceea am ajuns până în ceasul acesta! 28Tată, proslăvește Numele Tău!” Și
din cer s‑a auzit un glas, [care zicea]: „L‑am proslăvit și‑L voi mai proslăvi!” 29Mulțimea care stătea și asculta spunea că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” 30Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta
, ci pentru voi! 31Acum are loc judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul
lumii acesteia va fi aruncat afară. 32Iar Eu, după ce
voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe
toți la Mine.” 33(Aceasta o zicea
arătând cu ce moarte avea să moară.) 34Mulțimea I‑a răspuns: „Noi
110:4Is. 9:7
35:8Ez. 37:25Dan. 2:44
7:14,27Mica 4:7
am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum de zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35Isus le‑a zis: „Încă
puțină vreme Lumina este printre voi. Umblați
câtă vreme aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul! Cine
umblă în întuneric nu știe încotro merge. 36Câtă vreme aveți Lumina printre voi, credeți în Lumină, ca să fiți fii
ai Luminii!” Isus le‑a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S‑a
ascuns de ei.
Necredința iudeilor
37Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38ca să se împlinească cele spuse de profetul Isaia:
Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră,
și brațul Domnului cui s‑a descoperit?12:38 Is. 53:1.
39De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:40Le‑a orbit ochii
și le‑a împietrit inima,
ca să nu vadă cu ochii,
să nu înțeleagă cu inima,
să nu se întoarcă la Dumnezeu și să‑i vindec.12:40 Is. 6:10.
41Acesteale‑a zis Isaia fiindcă a văzut slava Lui și a vorbit despre El. 42Totuși, chiar dintre conducători, mulți au crezut în El; dar, de frica fariseilor
, nu‑L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43Căci
au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
Judecata făcută de cuvântul lui Isus
44Isus a strigat și a zis: „Cine
crede în Mine nu în Mine crede, ci în Acela care M‑a trimis pe Mine. 45Și cine
Mă vede pe Mine Îl vede pe Acela care M‑a trimis pe Mine. 46Eu
ca Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu
îl judec, căci n‑am
venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Pe cine
Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul
pe care l‑am rostit, acela îl va judeca în ziua de apoi. 49Pentru că Eu
n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M‑a trimis, El Mi‑a dat poruncă ce
să spun și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca Lui este viață veșnică. De aceea, cuvintele pe care le spun, le spun așa cum Mi le‑a spus Tatăl.”
Isus le spală picioarele ucenicilor Săi
131Înainte
de sărbătoarea Paștelui, Isus, fiindcă știa că I‑a
sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la capăt. 2În timpul cinei, după ce Diavolul
pusese în inima lui Iuda Iscariotul, fiul lui Simon, gândul să‑L vândă, 3[Isus], fiindcă știa că Tatăl
Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că
de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, 4S‑a
sculat de la masă, Și‑a pus deoparte veșmintele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el. 5Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6A venit deci la Simon Petru, care I‑a zis: „Doamne, Tu
să‑mi speli mie picioarele?” 7Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar
vei pricepe după aceea.” 8Petru I‑a zis: „Nicidecum nu‑mi vei spăla picioarele, în veac!” Isus i‑a răspuns: „Dacă
nu te spăl Eu, nu vei avea parte cu Mine.” 9„Doamne”, I‑a zis Simon Petru, „atunci nu numai picioarele, ci și mâinile și capul!” 10Isus i‑a zis: „Cine s‑a îmbăiat n‑are trebuință să‑și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot. Voi
sunteți curați, dar nu toți.” 11(Căci
îl știa pe cel ce avea să‑L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteți toți curați.”)
12După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat veșmintele, S‑a așezat iarăși la masă și le‑a zis: „Înțelegeți voi ce v‑am făcut Eu? 13Voi
12:3Flp. 2:11
Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. 14Deci
, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v‑am spălat picioarele, și voi sunteți
datori să vă spălați picioarele unii altora. 15Pentru că Eu v‑am
dat o pildă, ca și voi să faceți cum v‑am făcut Eu vouă. 16Adevărat
, adevărat vă spun: robul nu este mai mare decât stăpânul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l‑a trimis. 17Dacă
știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți!
Descoperirea trădătorului
(Matei 26:20‑25. Marcu 14:17‑21. Luca 22:21‑23)
18Nu vorbesc despre voi toți; îi cunosc pe cei pe care i‑am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura: Cel ce mănâncă pâinea Mea și‑a ridicat călcâiul împotriva Mea.13:18 Ps. 41:9. 19De acum
, vă spun înainte de a se împlini, ca să credeți, când se va împlini, că Eu Sunt. 20Adevărat
25:40Lc. 10:16
, adevărat vă spun: cine primește pe acela pe care‑l trimit Eu pe Mine Mă primește; și cine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel care M‑a trimis pe Mine.”
21După ce a spus aceste
cuvinte, Isus S‑a
tulburat în duhul Său, a mărturisit și a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: unul
din voi Mă va vinde.” 22Ucenicii se uitau unii la alții și nu înțelegeau despre cine vorbește. 23Unul dintre ucenici, cel pe care‑l iubea Isus, stătea la masă culcat
pe sânul lui Isus. 24Simon Petru i‑a făcut semn să întrebe despre cine era vorba. 25Ucenicul acela s‑a rezemat pe pieptul lui Isus și I‑a zis: „Doamne, cine este?” 26Isus i‑a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge bucățica și căruia i‑o voi da.” Întingând deci bucățica, a luat‑o și i‑a dat‑o lui Iuda, fiul lui Simon Iscariotul. 27De cum
a luat Iuda bucățica, a intrat Satana în el. Isus i‑a zis: „Ce ai de făcut, fă repede!” 28Dar nimeni dintre cei care stăteau la masă n‑a înțeles de ce îi vorbise astfel. 29Unii credeau că, de vreme ce Iuda
avea punga, Isus voia să‑i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru sărbătoare!” sau îi cerea să dea ceva săracilor. 30Iuda, după ce a luat bucățica, a ieșit de îndată. Era noapte.
O nouă poruncă
31După ce a ieșit Iuda, Isus a zis: „Acum
, Fiul Omului a fost proslăvit, și Dumnezeu
a fost proslăvit în El. 32Dacă
Dumnezeu a fost proslăvit în El, și Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuși, și‑L va proslăvi îndată
. 33Copilașilor, încă puțin mai sunt cu voi. Mă veți căuta și
, precum le‑am spus iudeilor – unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni – tot așa vă spun și vouă acum. 34Vă dau o poruncă
nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v‑am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. 35Prin aceasta
4:20
vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”
Înștiințarea lui Petru
(Matei 26:31‑35. Marcu 14:27‑31. Luca 22:31‑34)
36„Doamne”, I‑a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i‑a răspuns: „Unde Mă duc [Eu], tu nu poți să Mă urmezi acum, dar Mă vei urma după aceea
.” 37„Doamne”, I‑a zis Petru, „de ce nu pot să Te urmez acum? Eu îmi voi da viața
pentru Tine.” 38Isus i‑a răspuns: „Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun: nu va cânta cocoșul, și te vei lepăda de Mine de trei ori.
Isus, Calea către Tatăl
141Să nu
vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. 2În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă nu ar fi așa, v‑aș fi spus
Eu oare: «Mă duc să vă pregătesc un loc»? 3Și dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce
și vă voi lua cu Mine, pentru ca
, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. 4Și unde Mă duc, știți calea într‑acolo.”
5„Doamne”, I‑a zis Toma, „nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea într‑acolo?” 6Isus i‑a zis: „Eu sunt Calea
, Adevărul
și Viața
. Nimeni
nu vine la Tatăl decât prin Mine. 7Dacă
Mă cunoașteți pe Mine, Îl veți cunoaște și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl cunoașteți; și L‑ați și văzut.”
8„Doamne”, i‑a zis Filip, „arată‑ne pe Tatăl și ne este de ajuns!” 9Isus i‑a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M‑ai cunoscut, Filipe? Cine
M‑a văzut pe Mine L‑a văzut pe Tatăl. Cum de zici tu: «Arată‑ne pe Tatăl»? 10Nu crezi că Eu
sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu
de la Mine le spun, ci Tatăl, care rămâne în Mine, El face lucrările Sale. 11Credeți‑Mă că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine; dacă nu pentru altceva, măcar pentru lucrările acestea să credeți
.
12Adevărat
, adevărat vă spun: cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. 13Și
orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. 14Dacă veți cere ceva de la Mine în Numele Meu, voi face.
Promisiunea trimiterii Mângâietorului
15Dacă
Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. 16Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt
Mângâietor14:16 Gr. parákletos „apărător, ajutor”., ca să fie cu voi în veac; 17și anume Duhul
adevărului, pe
care lumea nu‑L poate primi, pentru că nu‑L vede și nici nu‑L cunoaște. Voi însă Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și
va fi în voi. 18Nu
vă voi lăsa orfani; Mă voi
întoarce la voi. 19Încă puțin, și lumea nu Mă va mai vedea, dar voi
Mă veți vedea; pentru că
Eu trăiesc, și voi veți trăi. 20În ziua aceea, veți cunoaște că Eu
sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi. 21Cine
are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” 22Iuda, nu Iscariotul, I‑a zis
: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, și nu lumii?” 23Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Dacă
Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi și Noi vom veni la el și
Ne vom face locaș la el. 24Cine nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele. Și cuvântul
pe care‑l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, care M‑a trimis.
25V‑am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi. 26Dar Mângâietorul
, Duhul Sfânt, pe care‑L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă
va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v‑am spus Eu. 27Vă las pacea
, vă dau pacea Mea. Nu v‑o dau cum o dă lumea. Să
nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte! 28Ați auzit că v‑am
spus: «Mă duc
și Mă voi întoarce la voi.» Dacă M‑ați iubi, v‑ați bucura că v‑am zis: «Mă duc la Tatăl», căci Tatăl
este mai mare decât Mine. 29Și v‑am spus acestea acum
, înainte să se întâmple, ca să credeți atunci când se vor întâmpla. 30Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci
vine stăpânul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine, 31dar vine pentru ca lumea să știe că Eu Îl iubesc pe Tatăl și că fac așa cum
Mi‑a poruncit Tatăl. Ridicați‑vă, să plecăm de aici!