Prigonirea ucenicilor
161V‑am spus acestea ca să
nu vă poticniți. 2Vă
vor da afară din sinagogi, ba încă va veni ceasul când oricine
9:1
vă va ucide va crede că aduce o slujbă lui Dumnezeu. 3Și se vor purta astfel
cu voi pentru că nu Ne‑au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. 4V‑am spus acestea
pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, să vă aduceți aminte că vi le‑am spus. Nu
vi le‑am spus de la început, pentru că eram cu voi.
Lucrarea Mângâietorului
5Acum Mă duc
la Cel ce M‑a trimis, și nimeni din voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci?» 6Dar, pentru că v‑am spus acestea, întristarea
v‑a umplut inima. 7Totuși, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc [Eu], Mângâietorul
nu va veni la voi. Dar, dacă Mă duc, vi‑L voi trimite. 8Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, dreptatea și judecata. 9În ce privește păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine; 10în ce privește dreptatea, fiindcă Mă duc la Tatăl și nu Mă veți mai vedea; 11în ce privește judecata, fiindcă stăpânitorul
lumii acesteia este judecat.
12Mai am încă multe să vă spun, dar
acum nu le puteți purta. 13Când va veni Mângâietorul, Duhul
adevărului, vă
va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va vesti cele viitoare. 14El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vi le va vesti. 15Toate
câte le are Tatăl sunt ale Mele, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu și vi le va vesti.
Întristarea prefăcută în bucurie
16Peste puțină
vreme, nu Mă veți mai vedea, apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea, [fiindcă
Mă duc la Tatăl].” 17Unii din ucenicii Săi ziceau între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: «Peste puțină vreme, nu Mă veți vedea, apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea» și «fiindcă Mă duc la Tatăl»?” 18Ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: «Peste puțină vreme»? Nu știm ce vrea să spună.”
19Isus a cunoscut că voiau să‑L întrebe și le‑a zis: „Vă întrebați între voi ce înseamnă cuvintele: «Peste puțină vreme, nu Mă veți vedea, apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea»? 20Adevărat, adevărat vă spun: voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21Femeia
, când dă naștere, are parte de întristare, pentru că i‑a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu‑și mai amintește suferința, de bucurie că s‑a născut un om pe lume. 22Și voi aveți acum parte de întristare, dar Eu iarăși vă voi vedea, inima vi se
va bucura, și bucuria voastră nimeni n‑o va răpi de la voi.
23În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba nimic. Adevărat
, adevărat vă spun: orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. 24Până acum n‑ați cerut nimic în Numele Meu: cereți și veți primi, pentru ca
bucuria voastră să fie deplină.
Cuvinte de rămas‑bun
25V‑am spus acestea în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi deslușit despre Tatăl. 26În ziua aceea
, veți cere în Numele Meu și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. 27Căci
Tatăl Însuși vă iubește, pentru că voi M‑ați iubit și ați
crezut că de la Dumnezeu am ieșit. 28Am ieșit
de la Tatăl și am venit în lume; acum, las lumea și Mă duc la Tatăl.”
29Ucenicii Săi I‑au zis: „Iată că acum vorbești deslușit și nu spui nicio pildă. 30Acum cunoaștem că
toate le știi și nu ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că de la Dumnezeu ai ieșit.” 31„Acum credeți?”, le‑a răspuns Isus. 32„Iată
, vine ceasul, și a și venit, când veți fi risipiți fiecare
la ale sale, iar pe Mine Mă veți lăsa singur; dar
nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine. 33Toate acestea vi le‑am spus ca să aveți pace în
Mine. În
lume veți avea necazuri, dar
îndrăzniți, Eu am biruit
5:4
lumea!”
Rugăciunea lui Isus
171După ce a vorbit astfel, Isus Și‑a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a
sosit ceasul! Proslăvește‑L pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, 2după cum
I‑ai dat autoritate peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care I i‑ai dat Tu! 3Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care
L‑ai trimis Tu. 4Eu
Te‑am proslăvit pe pământ, căci am
împlinit lucrarea pe care
Mi‑ai dat‑o s‑o fac. 5Și acum, Tată, proslăvește‑Mă la Tine Însuți cu slava pe
care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.
6Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care
Mi i‑ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Mi i‑ai dat Mie; și ei au păzit Cuvântul Tău. 7Acum au cunoscut că tot ce Mi‑ai dat vine de la Tine. 8Căci cuvintele pe care
Mi le‑ai dat Tu li le‑am dat lor, și ei le‑au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut
că Tu M‑ai trimis.
9Pentru ei Mă rog. Nu
pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i‑ai dat Tu, căci sunt ai Tăi; 10tot ce este al Meu este al Tău, iar ce este al Tău
este al Meu; și Eu sunt proslăvit în ei. 11Eu
nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește‑i în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, ca
ei să fie una, asemenea
Nouă. 12Când eram cu ei [în lume], îi păzeam Eu în Numele Tău, pe
care Mi L‑ai dat, și
i‑am ocrotit, astfel încât niciunul din ei n‑a pierit, în afară
de fiul pierzării, ca
să se împlinească Scriptura. 13Dar, acum, vin la Tine și spun acestea cât sunt încă în lume, pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină în ei. 14Le‑am
dat Cuvântul Tău; și
lumea i‑a urât, fiindcă ei nu sunt din lume, după cum
nici Eu nu sunt din lume. 15Nu Te rog să‑i iei din lume, ci să‑i
păzești de Cel Rău. 16Ei
nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17Sfințește‑i
prin adevărul [Tău]: Cuvântul
Tău este adevăr. 18Precum
M‑ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i‑am trimis și Eu pe ei în lume. 19Pentru ei Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.
20Nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, 21ca
toți să fie una, precum Tu
, Tată, ești în Mine, și Eu, în Tine, ca și ei să fie [una] în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis. 22Și slava pe care Mi‑ai dat‑o Mie le‑am dat‑o lor, ca
să fie una, precum și Noi [suntem] una – 23Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca
ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit cum M‑ai iubit pe Mine.
24Tată
, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i‑ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi‑ai dat‑o fiindcă
M‑ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25Bunule Tată, lumea
nu Te‑a cunoscut, dar Eu
Te‑am cunoscut, și aceștia
au cunoscut că Tu M‑ai trimis. 26Eu
le‑am făcut cunoscut Numele Tău și Îl voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu
care M‑ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.”
Prinderea lui Isus
(Matei 26:47‑56. Marcu 14:43‑50. Luca 22:47‑53)
181După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron
, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi. 2Iuda, vânzătorul, știa și el locul, pentru că
22:39
Isus Se adunase de multe ori acolo cu ucenicii Săi. 3Așadar, Iuda a luat o cohortă de soldați și gărzi de la preoții de seamă și de la farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a ieșit și le‑a zis: „Pe cine căutați?” 5Ei I‑au răspuns: „Pe Isus Nazarineanul!” Isus le‑a zis: „Eu Sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6Când le‑a zis Isus: „Eu Sunt”, ei s‑au dat înapoi și au căzut la pământ. 7El i‑a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus Nazarineanul”, I‑au zis ei. 8Isus a răspuns: „V‑am spus că Eu Sunt. Dacă pe Mine Mă căutați, lăsați‑i pe aceștia să se ducă!” 9(A zis aceasta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N‑am pierdut pe
niciunul din aceia pe care Mi i‑ai dat.”) 10Simon Petru, care avea o sabie, a scos‑o, l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea dreaptă. Slujitorul se numea Malhus. 11Isus i‑a zis lui Petru: „Bagă‑ți sabia în teacă! Paharul
26:39,42
pe care Mi l‑a dat Tatăl să‑l beau oare nu‑l voi bea?”
Isus înaintea lui Anna
(Matei 26:57‑58. Marcu 14:53‑54. Luca 22:54)
12Cohorta, căpitanul și gărzile din partea iudeilor L‑au prins pe Isus și L‑au legat. 13L‑au
dus întâi la Anna
, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare‑preot în anul acela. 14Caiafa
era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru popor.”
Tăgăduirea lui Petru
(Matei 26:69‑70. Marcu 14:66‑68. Luca 22:55‑57)
15Simon Petru
Îl urma pe Isus împreună cu un alt ucenic. Ucenicul acela era cunoscut marelui‑preot și a intrat după Isus în curtea marelui‑preot. 16Petru
însă a rămas afară la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui‑preot, a ieșit, a vorbit cu portăreasa și l‑a băgat pe Petru înăuntru. 17Slujnica portăreasă i‑a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt!”, a răspuns el. 18Slujitorii și gărzile care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.
Marele‑preot Îl cercetează pe Isus
(Matei 26:59‑66. Marcu 14:55‑64. Luca 22:66‑71)
19Marele‑preot L‑a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20Isus i‑a răspuns: „Eu
am vorbit lumii pe față; întotdeauna am dat învățătură în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n‑am spus nimic în ascuns. 21De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă‑i pe cei ce au auzit ce le‑am vorbit; iată, aceștia știu ce am spus.” 22Când a spus El acestea, una dintre gărzile aflate acolo I‑a
dat o palmă lui Isus, zicând: „Așa răspunzi marelui‑preot?” 23Isus i‑a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?” 24Anna
L‑a trimis legat la marele‑preot Caiafa.
Petru se leapădă iarăși de Isus
(Matei 26:71‑75. Marcu 14:69‑72. Luca 22:58‑62)
25Simon Petru stătea și se încălzea. Ei
i‑au zis: „Nu cumva și tu ești dintre ucenicii lui?” El a tăgăduit și a zis: „Nu sunt!” 26Unul din slujitorii marelui‑preot, rudă cu cel căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te‑am văzut eu cu el în grădină?” 27Petru iarăși a tăgăduit și îndată
a cântat cocoșul.
Isus înaintea lui Pilat
(Matei 27:1‑2,11‑14. Marcu 15:1‑5. Luca 23:1‑5)
28L‑au adus
10:28
11:3
pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineață. Ei n‑au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze, ci să poată mânca Paștele. 29Atunci a ieșit Pilat afară la ei și le‑a zis: „Ce învinuire aduceți împotriva omului acestuia?” 30Drept răspuns, ei i‑au zis: „Dacă acesta n‑ar fi fost un răufăcător, nu l‑am fi dat noi în mâinile tale!” 31Pilat le‑a zis: „Luați‑l voi și judecați‑l după Legea voastră!” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i‑au zis iudeii. 32Aceasta s‑a întâmplat ca
să se împlinească vorbele lui Isus prin care arătase cu ce moarte avea să moară.
33Pilat
a intrat iarăși în pretoriu, L‑a chemat pe Isus și I‑a zis: „Ești tu regele iudeilor?” 34Isus i‑a răspuns: „De la tine zici lucrul acesta sau ți l‑au spus alții despre Mine?” 35Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău și preoții de seamă te‑au dat în mâinile mele. Ce ai făcut?” 36„Împărăția
Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns
Isus. „Dacă Împărăția Mea era din lumea aceasta, slujitorii Mei s‑ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor. Dar, acum, Împărăția Mea nu este
de aici.” 37„Atunci, un rege tot ești!”, I‑a zis Pilat. „Tu însuți spui că sunt rege”18:37 Răspunsul lui Isus constituie o afirmare indirectă, similară celei din Mt. 26:25, când Iuda primește confirmarea că el este cel care Îl va preda pe Învățător autorităților., a răspuns Isus. „Eu pentru aceasta M‑am născut și am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38Pilat I‑a zis: „Ce este adevărul?”
Isus, condamnat la moarte
(Matei 27:15‑31. Marcu 15:6‑20. Luca 23:13‑25)
După ce a spus aceste vorbe, Pilat a ieșit iarăși afară la iudei și le‑a zis: „Eu
nu găsesc nicio vină în el. 39Dar
, fiindcă la voi este obiceiul să vă eliberez pe cineva de Paște, vreți să vi‑l eliberez pe regele iudeilor?” 40Atunci
, toți au strigat din nou: „Nu pe acesta, ci pe Barabba!” Iar Barabba
era un tâlhar.