Rugăciunea lui Isus
171După ce a vorbit astfel, Isus Și‑a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a
sosit ceasul! Proslăvește‑L pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, 2după cum
I‑ai dat autoritate peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care I i‑ai dat Tu! 3Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care
L‑ai trimis Tu. 4Eu
Te‑am proslăvit pe pământ, căci am
împlinit lucrarea pe care
Mi‑ai dat‑o s‑o fac. 5Și acum, Tată, proslăvește‑Mă la Tine Însuți cu slava pe
care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.
6Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care
Mi i‑ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Mi i‑ai dat Mie; și ei au păzit Cuvântul Tău. 7Acum au cunoscut că tot ce Mi‑ai dat vine de la Tine. 8Căci cuvintele pe care
Mi le‑ai dat Tu li le‑am dat lor, și ei le‑au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut
că Tu M‑ai trimis.
9Pentru ei Mă rog. Nu
pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i‑ai dat Tu, căci sunt ai Tăi; 10tot ce este al Meu este al Tău, iar ce este al Tău
este al Meu; și Eu sunt proslăvit în ei. 11Eu
nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește‑i în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, ca
ei să fie una, asemenea
Nouă. 12Când eram cu ei [în lume], îi păzeam Eu în Numele Tău, pe
care Mi L‑ai dat, și
i‑am ocrotit, astfel încât niciunul din ei n‑a pierit, în afară
de fiul pierzării, ca
să se împlinească Scriptura. 13Dar, acum, vin la Tine și spun acestea cât sunt încă în lume, pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină în ei. 14Le‑am
dat Cuvântul Tău; și
lumea i‑a urât, fiindcă ei nu sunt din lume, după cum
nici Eu nu sunt din lume. 15Nu Te rog să‑i iei din lume, ci să‑i
păzești de Cel Rău. 16Ei
nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17Sfințește‑i
prin adevărul [Tău]: Cuvântul
Tău este adevăr. 18Precum
M‑ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i‑am trimis și Eu pe ei în lume. 19Pentru ei Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.
20Nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, 21ca
toți să fie una, precum Tu
, Tată, ești în Mine, și Eu, în Tine, ca și ei să fie [una] în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis. 22Și slava pe care Mi‑ai dat‑o Mie le‑am dat‑o lor, ca
să fie una, precum și Noi [suntem] una – 23Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca
ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit cum M‑ai iubit pe Mine.
24Tată
, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i‑ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi‑ai dat‑o fiindcă
M‑ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25Bunule Tată, lumea
nu Te‑a cunoscut, dar Eu
Te‑am cunoscut, și aceștia
au cunoscut că Tu M‑ai trimis. 26Eu
le‑am făcut cunoscut Numele Tău și Îl voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu
care M‑ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.”