Rugăciunea lui Isus
171După ce a vorbit astfel, Isus Și‑a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a
sosit ceasul! Proslăvește‑L pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, 2după cum
I‑ai dat autoritate peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care I i‑ai dat Tu! 3Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care
L‑ai trimis Tu. 4Eu
Te‑am proslăvit pe pământ, căci am
împlinit lucrarea pe care
Mi‑ai dat‑o s‑o fac. 5Și acum, Tată, proslăvește‑Mă la Tine Însuți cu slava pe
care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.
6Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care
Mi i‑ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Mi i‑ai dat Mie; și ei au păzit Cuvântul Tău. 7Acum au cunoscut că tot ce Mi‑ai dat vine de la Tine. 8Căci cuvintele pe care
Mi le‑ai dat Tu li le‑am dat lor, și ei le‑au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut
că Tu M‑ai trimis.
9Pentru ei Mă rog. Nu
pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i‑ai dat Tu, căci sunt ai Tăi; 10tot ce este al Meu este al Tău, iar ce este al Tău
este al Meu; și Eu sunt proslăvit în ei. 11Eu
nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește‑i în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, ca
ei să fie una, asemenea
Nouă. 12Când eram cu ei [în lume], îi păzeam Eu în Numele Tău, pe
care Mi L‑ai dat, și
i‑am ocrotit, astfel încât niciunul din ei n‑a pierit, în afară
de fiul pierzării, ca
să se împlinească Scriptura. 13Dar, acum, vin la Tine și spun acestea cât sunt încă în lume, pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină în ei. 14Le‑am
dat Cuvântul Tău; și
lumea i‑a urât, fiindcă ei nu sunt din lume, după cum
nici Eu nu sunt din lume. 15Nu Te rog să‑i iei din lume, ci să‑i
păzești de Cel Rău. 16Ei
nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17Sfințește‑i
prin adevărul [Tău]: Cuvântul
Tău este adevăr. 18Precum
M‑ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i‑am trimis și Eu pe ei în lume. 19Pentru ei Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.
20Nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, 21ca
toți să fie una, precum Tu
, Tată, ești în Mine, și Eu, în Tine, ca și ei să fie [una] în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis. 22Și slava pe care Mi‑ai dat‑o Mie le‑am dat‑o lor, ca
să fie una, precum și Noi [suntem] una – 23Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca
ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit cum M‑ai iubit pe Mine.
24Tată
, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i‑ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi‑ai dat‑o fiindcă
M‑ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25Bunule Tată, lumea
nu Te‑a cunoscut, dar Eu
Te‑am cunoscut, și aceștia
au cunoscut că Tu M‑ai trimis. 26Eu
le‑am făcut cunoscut Numele Tău și Îl voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu
care M‑ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.”
Prinderea lui Isus
(Matei 26:47‑56. Marcu 14:43‑50. Luca 22:47‑53)
181După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron
, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi. 2Iuda, vânzătorul, știa și el locul, pentru că
22:39
Isus Se adunase de multe ori acolo cu ucenicii Săi. 3Așadar, Iuda a luat o cohortă de soldați și gărzi de la preoții de seamă și de la farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a ieșit și le‑a zis: „Pe cine căutați?” 5Ei I‑au răspuns: „Pe Isus Nazarineanul!” Isus le‑a zis: „Eu Sunt!” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. 6Când le‑a zis Isus: „Eu Sunt”, ei s‑au dat înapoi și au căzut la pământ. 7El i‑a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus Nazarineanul”, I‑au zis ei. 8Isus a răspuns: „V‑am spus că Eu Sunt. Dacă pe Mine Mă căutați, lăsați‑i pe aceștia să se ducă!” 9(A zis aceasta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N‑am pierdut pe
niciunul din aceia pe care Mi i‑ai dat.”) 10Simon Petru, care avea o sabie, a scos‑o, l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea dreaptă. Slujitorul se numea Malhus. 11Isus i‑a zis lui Petru: „Bagă‑ți sabia în teacă! Paharul
26:39,42
pe care Mi l‑a dat Tatăl să‑l beau oare nu‑l voi bea?”
Isus înaintea lui Anna
(Matei 26:57‑58. Marcu 14:53‑54. Luca 22:54)
12Cohorta, căpitanul și gărzile din partea iudeilor L‑au prins pe Isus și L‑au legat. 13L‑au
dus întâi la Anna
, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare‑preot în anul acela. 14Caiafa
era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru popor.”
Tăgăduirea lui Petru
(Matei 26:69‑70. Marcu 14:66‑68. Luca 22:55‑57)
15Simon Petru
Îl urma pe Isus împreună cu un alt ucenic. Ucenicul acela era cunoscut marelui‑preot și a intrat după Isus în curtea marelui‑preot. 16Petru
însă a rămas afară la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui‑preot, a ieșit, a vorbit cu portăreasa și l‑a băgat pe Petru înăuntru. 17Slujnica portăreasă i‑a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt!”, a răspuns el. 18Slujitorii și gărzile care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.
Marele‑preot Îl cercetează pe Isus
(Matei 26:59‑66. Marcu 14:55‑64. Luca 22:66‑71)
19Marele‑preot L‑a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20Isus i‑a răspuns: „Eu
am vorbit lumii pe față; întotdeauna am dat învățătură în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n‑am spus nimic în ascuns. 21De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă‑i pe cei ce au auzit ce le‑am vorbit; iată, aceștia știu ce am spus.” 22Când a spus El acestea, una dintre gărzile aflate acolo I‑a
dat o palmă lui Isus, zicând: „Așa răspunzi marelui‑preot?” 23Isus i‑a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?” 24Anna
L‑a trimis legat la marele‑preot Caiafa.
Petru se leapădă iarăși de Isus
(Matei 26:71‑75. Marcu 14:69‑72. Luca 22:58‑62)
25Simon Petru stătea și se încălzea. Ei
i‑au zis: „Nu cumva și tu ești dintre ucenicii lui?” El a tăgăduit și a zis: „Nu sunt!” 26Unul din slujitorii marelui‑preot, rudă cu cel căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te‑am văzut eu cu el în grădină?” 27Petru iarăși a tăgăduit și îndată
a cântat cocoșul.
Isus înaintea lui Pilat
(Matei 27:1‑2,11‑14. Marcu 15:1‑5. Luca 23:1‑5)
28L‑au adus
10:28
11:3
pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineață. Ei n‑au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze, ci să poată mânca Paștele. 29Atunci a ieșit Pilat afară la ei și le‑a zis: „Ce învinuire aduceți împotriva omului acestuia?” 30Drept răspuns, ei i‑au zis: „Dacă acesta n‑ar fi fost un răufăcător, nu l‑am fi dat noi în mâinile tale!” 31Pilat le‑a zis: „Luați‑l voi și judecați‑l după Legea voastră!” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i‑au zis iudeii. 32Aceasta s‑a întâmplat ca
să se împlinească vorbele lui Isus prin care arătase cu ce moarte avea să moară.
33Pilat
a intrat iarăși în pretoriu, L‑a chemat pe Isus și I‑a zis: „Ești tu regele iudeilor?” 34Isus i‑a răspuns: „De la tine zici lucrul acesta sau ți l‑au spus alții despre Mine?” 35Pilat a răspuns: „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău și preoții de seamă te‑au dat în mâinile mele. Ce ai făcut?” 36„Împărăția
Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns
Isus. „Dacă Împărăția Mea era din lumea aceasta, slujitorii Mei s‑ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor. Dar, acum, Împărăția Mea nu este
de aici.” 37„Atunci, un rege tot ești!”, I‑a zis Pilat. „Tu însuți spui că sunt rege”18:37 Răspunsul lui Isus constituie o afirmare indirectă, similară celei din Mt. 26:25, când Iuda primește confirmarea că el este cel care Îl va preda pe Învățător autorităților., a răspuns Isus. „Eu pentru aceasta M‑am născut și am venit în lume: ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38Pilat I‑a zis: „Ce este adevărul?”
Isus, condamnat la moarte
(Matei 27:15‑31. Marcu 15:6‑20. Luca 23:13‑25)
După ce a spus aceste vorbe, Pilat a ieșit iarăși afară la iudei și le‑a zis: „Eu
nu găsesc nicio vină în el. 39Dar
, fiindcă la voi este obiceiul să vă eliberez pe cineva de Paște, vreți să vi‑l eliberez pe regele iudeilor?” 40Atunci
, toți au strigat din nou: „Nu pe acesta, ci pe Barabba!” Iar Barabba
era un tâlhar.
Isus este dat în mâinile iudeilor
191Atunci
27:26Mc. 15:15Lc. 18:33
, Pilat L‑a luat pe Isus și a pus să‑L biciuiască. 2Soldații au împletit o cunună de spini, I‑au pus‑o pe cap și L‑au îmbrăcat cu o haină purpurie. 3Apoi, s‑au apropiat de El și ziceau: „Plecăciune, regele iudeilor!” Și‑I dădeau palme. 4Pilat a ieșit iarăși afară și le‑a zis iudeilor: „Iată, vi‑l aduc afară, ca
să știți că nu găsesc nicio vină în el.” 5Isus a ieșit deci afară purtând cununa de spini și haina purpurie. „Iată omul!”, le‑a zis Pilat. 6Când L‑au văzut, preoții de seamă și gărzile au început să strige: „Răstignește‑l! Răstignește‑l!” „Luați‑l voi și răstigniți‑l”, le‑a zis
Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în el!” 7Iudeii i‑au răspuns: „Noi avem o Lege
, și după Legea aceasta, el trebuie să moară, pentru că s‑a
făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu.”
8Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s‑a înspăimântat și mai mult. 9A intrat iarăși în pretoriu și I‑a zis lui Isus: „De unde ești tu?” Dar
Isus nu i‑a dat niciun răspuns. 10Pilat I‑a zis: „Mie nu‑mi vorbești? Nu știi că am autoritate să‑ți dau drumul și am autoritate să te răstignesc?” 11„N‑ai
avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți‑ar fi dată de sus”, i‑a răspuns Isus. „De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” 12De atunci, Pilat căuta să‑I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă
îi dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu cezarul. Oricine
se face pe sine rege este împotriva cezarului.”
13Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L‑a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”19:13 Gr. Lithóstrotos., iar pe evreiește Gabbathá. 14Era
ziua pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le‑a zis iudeilor: „Iată regele vostru!” 15Dar ei au strigat: „Ia‑l, ia‑l, răstignește‑l!” „Să‑l răstignesc pe regele vostru?”, le‑a zis Pilat. Preoții de seamă au răspuns: „Noi n‑avem
alt rege decât pe cezar!” 16Atunci
, L‑a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus [și L‑au dus să‑L răstignească].
Răstignirea lui Isus
(Matei 27:32‑44. Marcu 15:21‑32. Luca 23:26‑43)
17Isus, ducându‑Și
crucea, a
ajuns la așa‑numitul „Loc al Căpățânii”, care în evreiește se cheamă Golgota. 18Acolo a fost răstignit și, împreună cu El, au fost răstigniți alți doi, de o parte și de alta, iar El la mijloc. 19Pilat
a făcut și o inscripție, pe care a pus‑o deasupra crucii. Pe ea era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”.
23Soldații
, după ce L‑au răstignit pe Isus, I‑au luat hainele, pe care le‑au împărțit în patru, câte o parte pentru fiecare soldat, și cămașa. Cămașa însă era fără cusătură, țesută întreagă de sus până jos. 24Au zis deci între ei: „Să n‑o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie!” Aceasta s‑a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice:
Și‑au împărțit hainele Mele între ei,
și pentru veșmântul Meu au tras la sorți.19:24 Ps. 22:18.
Astfel au făcut soldații.25Lângă
crucea lui Isus, stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, soția lui Cleopa
, și Maria Magdalena. 26Când i‑a văzut Isus pe mama Sa și, lângă ea, pe
ucenicul pe care‑l iubea, i‑a zis mamei Sale: „Femeie
, iată fiul tău!” 27Apoi, i‑a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și, din ceasul acela, ucenicul a luat‑o la el acasă
.
Moartea lui Isus
(Matei 27:45‑56. Marcu 15:33‑41. Luca 23:44‑49)
28După aceea, Isus, care știa că acum totul s‑a sfârșit19:28 Verbul gr. teleióō înseamnă și „a împlini”, „a săvârși” sau „a aduce la desăvârșire”. Declarația lui Isus din vers. 30 (tetélestai „s‑a sfârșit”, „s‑a săvârșit”) nu are în vedere strict sfârșitul agoniei de pe cruce, ci și desăvârșirea planului mântuitor al lui Dumnezeu., ca
să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi‑e sete!” 29Acolo era un vas plin cu oțet. Soldații au pus
într‑o ramură de isop un burete plin cu oțet și I l‑au dus la gură. 30Când a luat Isus oțetul, a zis: „S‑a
sfârșit!” Apoi Și‑a plecat capul și Și‑a dat duhul.
Coasta lui Isus, străpunsă
31Fiindcă
era ziua pregătirii și ca să
nu rămână trupurile pe cruce în sabat – căci era mare ziua aceea de sabat – iudeii l‑au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. 32Soldații au venit deci și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33Când au venit la Isus și au văzut că deja murise, nu I‑au zdrobit fluierele picioarelor, 34dar unul din soldați I‑a străpuns coasta cu sulița; și îndată a
ieșit din ea sânge și apă. 35Cel ce a văzut a dat mărturie, și mărturia lui este adevărată; el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. 36Acestea s‑au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: Niciun os nu I se va zdrobi.19:36 Ex. 12:46. Ps. 34:20. 37Și iarăși, altă Scriptură zice: Vor vedea pe cine au străpuns.19:37 Zah. 12:10.
Înmormântarea lui Isus
(Matei 27:57‑61. Marcu 15:42‑47. Luca 23:50‑56)
38După
aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de
frica iudeilor, l‑a rugat pe Pilat să‑i îngăduie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Și Pilat i‑a dat voie. El a venit deci și a luat trupul lui Isus. 39A venit și Nicodim
, care se dusese la Isus noaptea, la început, și a adus un amestec de smirnă și aloe, ca la o sută de litre19:39 100 de litre = 32,7 kg, potrivit standardului roman.. 40Au luat deci trupul lui Isus și l‑au
înfășurat în pânze de in, cu miresme, precum au iudeii obicei să înmormânteze. 41În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42Fiindcă
la iudei era ziua pregătirii și pentru că
mormântul era aproape, L‑au pus acolo pe Isus.