Isus este dat în mâinile iudeilor
191Atunci
27:26Mc. 15:15Lc. 18:33
, Pilat L‑a luat pe Isus și a pus să‑L biciuiască. 2Soldații au împletit o cunună de spini, I‑au pus‑o pe cap și L‑au îmbrăcat cu o haină purpurie. 3Apoi, s‑au apropiat de El și ziceau: „Plecăciune, regele iudeilor!” Și‑I dădeau palme. 4Pilat a ieșit iarăși afară și le‑a zis iudeilor: „Iată, vi‑l aduc afară, ca
să știți că nu găsesc nicio vină în el.” 5Isus a ieșit deci afară purtând cununa de spini și haina purpurie. „Iată omul!”, le‑a zis Pilat. 6Când L‑au văzut, preoții de seamă și gărzile au început să strige: „Răstignește‑l! Răstignește‑l!” „Luați‑l voi și răstigniți‑l”, le‑a zis
Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în el!” 7Iudeii i‑au răspuns: „Noi avem o Lege
, și după Legea aceasta, el trebuie să moară, pentru că s‑a
făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu.”
8Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s‑a înspăimântat și mai mult. 9A intrat iarăși în pretoriu și I‑a zis lui Isus: „De unde ești tu?” Dar
Isus nu i‑a dat niciun răspuns. 10Pilat I‑a zis: „Mie nu‑mi vorbești? Nu știi că am autoritate să‑ți dau drumul și am autoritate să te răstignesc?” 11„N‑ai
avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți‑ar fi dată de sus”, i‑a răspuns Isus. „De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” 12De atunci, Pilat căuta să‑I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă
îi dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu cezarul. Oricine
se face pe sine rege este împotriva cezarului.”
13Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L‑a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”19:13 Gr. Lithóstrotos., iar pe evreiește Gabbathá. 14Era
ziua pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le‑a zis iudeilor: „Iată regele vostru!” 15Dar ei au strigat: „Ia‑l, ia‑l, răstignește‑l!” „Să‑l răstignesc pe regele vostru?”, le‑a zis Pilat. Preoții de seamă au răspuns: „Noi n‑avem
alt rege decât pe cezar!” 16Atunci
, L‑a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus [și L‑au dus să‑L răstignească].
Răstignirea lui Isus
(Matei 27:32‑44. Marcu 15:21‑32. Luca 23:26‑43)
17Isus, ducându‑Și
crucea, a
ajuns la așa‑numitul „Loc al Căpățânii”, care în evreiește se cheamă Golgota. 18Acolo a fost răstignit și, împreună cu El, au fost răstigniți alți doi, de o parte și de alta, iar El la mijloc. 19Pilat
a făcut și o inscripție, pe care a pus‑o deasupra crucii. Pe ea era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”.
23Soldații
, după ce L‑au răstignit pe Isus, I‑au luat hainele, pe care le‑au împărțit în patru, câte o parte pentru fiecare soldat, și cămașa. Cămașa însă era fără cusătură, țesută întreagă de sus până jos. 24Au zis deci între ei: „Să n‑o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie!” Aceasta s‑a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice:
Și‑au împărțit hainele Mele între ei,
și pentru veșmântul Meu au tras la sorți.19:24 Ps. 22:18.
Astfel au făcut soldații.25Lângă
crucea lui Isus, stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, soția lui Cleopa
, și Maria Magdalena. 26Când i‑a văzut Isus pe mama Sa și, lângă ea, pe
ucenicul pe care‑l iubea, i‑a zis mamei Sale: „Femeie
, iată fiul tău!” 27Apoi, i‑a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și, din ceasul acela, ucenicul a luat‑o la el acasă
.
Moartea lui Isus
(Matei 27:45‑56. Marcu 15:33‑41. Luca 23:44‑49)
28După aceea, Isus, care știa că acum totul s‑a sfârșit19:28 Verbul gr. teleióō înseamnă și „a împlini”, „a săvârși” sau „a aduce la desăvârșire”. Declarația lui Isus din vers. 30 (tetélestai „s‑a sfârșit”, „s‑a săvârșit”) nu are în vedere strict sfârșitul agoniei de pe cruce, ci și desăvârșirea planului mântuitor al lui Dumnezeu., ca
să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi‑e sete!” 29Acolo era un vas plin cu oțet. Soldații au pus
într‑o ramură de isop un burete plin cu oțet și I l‑au dus la gură. 30Când a luat Isus oțetul, a zis: „S‑a
sfârșit!” Apoi Și‑a plecat capul și Și‑a dat duhul.
Coasta lui Isus, străpunsă
31Fiindcă
era ziua pregătirii și ca să
nu rămână trupurile pe cruce în sabat – căci era mare ziua aceea de sabat – iudeii l‑au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. 32Soldații au venit deci și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33Când au venit la Isus și au văzut că deja murise, nu I‑au zdrobit fluierele picioarelor, 34dar unul din soldați I‑a străpuns coasta cu sulița; și îndată a
ieșit din ea sânge și apă. 35Cel ce a văzut a dat mărturie, și mărturia lui este adevărată; el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. 36Acestea s‑au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: Niciun os nu I se va zdrobi.19:36 Ex. 12:46. Ps. 34:20. 37Și iarăși, altă Scriptură zice: Vor vedea pe cine au străpuns.19:37 Zah. 12:10.
Înmormântarea lui Isus
(Matei 27:57‑61. Marcu 15:42‑47. Luca 23:50‑56)
38După
aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de
frica iudeilor, l‑a rugat pe Pilat să‑i îngăduie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Și Pilat i‑a dat voie. El a venit deci și a luat trupul lui Isus. 39A venit și Nicodim
, care se dusese la Isus noaptea, la început, și a adus un amestec de smirnă și aloe, ca la o sută de litre19:39 100 de litre = 32,7 kg, potrivit standardului roman.. 40Au luat deci trupul lui Isus și l‑au
înfășurat în pânze de in, cu miresme, precum au iudeii obicei să înmormânteze. 41În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42Fiindcă
la iudei era ziua pregătirii și pentru că
mormântul era aproape, L‑au pus acolo pe Isus.
Învierea lui Isus Hristos
(Matei 28:1‑10. Marcu 16:1‑8. Luca 24:1‑12)
201În ziua
dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s‑a dus dis‑de‑dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2A alergat la Simon Petru și la celălalt
ucenic, pe care‑l iubea Isus, și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus.” 3Petru
și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt. 4Au început să alerge amândoi împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt. 5S‑a aplecat și a văzut fâșiile
de pânză jos, dar n‑a intrat. 6Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos. 7Iar ștergarul
care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâșiile de pânză, ci deoparte, înfășurat într‑un loc. 8Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. 9Căci tot nu pricepeau Scriptura
13:34,35
– că Isus trebuia să învie din morți. 10Apoi, ucenicii s‑au întors acasă.
Isus i Se arată Mariei Magdalena
(Marcu 16:9‑11)
11Maria însă
stătea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt. 12Și a văzut doi îngeri în alb șezând unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap și altul la picioare. 13„Femeie”, i‑au zis ei, „de ce plângi?” Ea le‑a răspuns: „Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus.” 14După ce
a zis aceste vorbe, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus. 15„Femeie”, i‑a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I‑a zis: „Domnule, dacă L‑ai luat tu, spune‑mi unde L‑ai pus, și mă voi duce să‑L iau!” 16Isus i‑a zis: „Marie!” Ea s‑a întors și I‑a zis în evreiește: „Rabbuní!” (adică „Învățătorule!”). 17„Nu Mă ține”, i‑a zis Isus, „căci încă nu M‑am suit la Tatăl [Meu]. Ci du‑te la frații
Mei și spune‑le: «Mă
sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul
Meu și Dumnezeul vostru»!” 18Maria Magdalena s‑a
dus și le‑a vestit ucenicilor că L‑a văzut pe Domnul și că El i‑a spus aceste lucruri.
Isus li Se arată ucenicilor
(Matei 28:16‑20. Marcu 16:14‑18. Luca 24:36‑49)
19În
seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!” 20Și după ce a zis aceste vorbe, le‑a arătat mâinile și coasta. Ucenicii
s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul. 21Isus
le‑a zis din nou: „Pace vouă! Cum
M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!” 22După aceste cuvinte, a suflat asupra lor și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt! 23Celor cărora
18:18
le veți ierta păcatele le vor fi iertate, și celor cărora le veți ține păcatele le vor fi ținute.”
Isus i Se arată lui Toma
24Toma, zis
Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25Ceilalți ucenici i‑au zis deci: „L‑am văzut pe Domnul!” Dar el le‑a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!” 26După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși înăuntru, și Toma era și el cu ei. Deși ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le‑a zis: „Pace vouă!” 27Apoi i‑a zis lui Toma: „Adu‑ți
degetul încoace și uită‑te la mâinile Mele și adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios!” 28Drept răspuns, Toma I‑a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” 29Isus i‑a zis: „Pentru că M‑ai văzut, ai crezut? Ferice
de cei ce n‑au văzut, și au crezut!”
Rostul acestei cărți
30Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe
alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Dar
acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și
, crezând, să aveți viață în Numele Lui.
Arătarea de la Marea Tiberiadei
211După aceea, Isus li S‑a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum li S‑a arătat: 2Simon Petru, Toma, zis Geamănul, Natanael,
cel din Cana Galileei, fiii
lui Zebedei și alți doi din ucenicii lui Isus erau împreună. 3Simon Petru le‑a zis: „Mă duc să pescuiesc.” „Mergem și noi cu tine”, i‑au zis ei. Au ieșit și s‑au suit în barcă, dar în noaptea aceea n‑au prins nimic. 4Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu
știau că este El. 5„Prieteni”21:5 Gr. paidía înseamnă „copii” sau „băieți”. Acest ultim echivalent corespunde cel mai bine contextului, dat fiind că Isus încă nu și‑a dezvăluit identitatea și pare, în ochii ucenicilor, un străin care cere de mâncare. Totuși, din rațiuni stilistice, în traducere a fost preferat un termen fără nuanțe colocviale., le‑a zis Isus
, „nu aveți ceva de mâncare?” Ei i‑au răspuns: „Nu.” 6El le‑a zis
: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a bărcii și veți găsi!” Au aruncat‑o deci și n‑o mai puteau trage de mulțimea peștilor. 7Atunci, ucenicul
pe care‑l iubea Isus i‑a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și‑a pus haina pe el și s‑a încins, căci era fără haină, și s‑a aruncat în mare. 8Ceilalți ucenici au venit cu o barcă mică, pentru că nu erau departe de țărm, ci cam la două sute de coți, ca să tragă mreaja cu pești. 9Când s‑au coborât pe țărm, au văzut acolo un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine. 10Isus le‑a zis: „Aduceți din peștii pe care i‑ați prins acum!” 11Simon Petru s‑a suit și a tras la țărm mreaja, plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari; și, măcar că erau atâția, nu s‑a rupt mreaja. 12„Veniți
să mâncați!”, le‑a zis Isus. Și niciunul din ucenici nu cuteza să‑L întrebe: „Cine ești?”, căci știau că este Domnul. 13Isus S‑a apropiat, a luat pâinea și le‑a dat‑o; la fel și cu peștele. 14Aceasta era a
treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce a înviat din morți.
Isus prevestește moartea lui Petru
15După ce au prânzit, Isus i‑a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Ioan21:15 Vezi nota la cap. 1:42., Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I‑a răspuns Petru, „Tu știi că Te iubesc.” Isus i‑a zis: „Paște mielușeii Mei!” 16I‑a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I‑a răspuns Petru, „Tu știi că Te iubesc.” Isus i‑a zis
5:2,4
: „Păstorește oile Mele!” 17Isus i‑a zis a treia oară: „Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?” Petru s‑a întristat că‑i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I‑a răspuns: „Doamne, Tu toate
le știi; știi că Te iubesc.” Isus i‑a zis: „Paște oile Mele! 18Adevărat
, adevărat îți spun: atunci când erai mai tânăr, te încingeai singur și te duceai unde voiai; dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei vrea.” 19A zis lucrul acesta arătând cu
ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i‑a zis: „Urmează‑Mă!”
Isus și ucenicul preaiubit
20Petru s‑a întors și l‑a văzut venind după ei pe ucenicul pe
care‑l iubea Isus (cel care se rezemase la cină pe pieptul lui Isus și zisese: „Doamne, cine este cel ce Te va vinde?”). 21Când l‑a văzut, Petru I‑a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22Isus i‑a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până
25:311Cor. 4:5
11:26Ap. 2:25
3:11
22:7,20
voi veni, ce‑ți pasă ție? Tu urmează‑Mă!” 23Astfel a ieșit cuvântul acesta printre frați: că ucenicul acela nu va muri. Însă Isus nu‑i spusese lui Petru că ucenicul nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni, ce‑ți pasă ție?”
24Acesta este ucenicul care dă mărturie despre aceste lucruri și care le‑a scris. Și știm
că mărturia lui este adevărată.
25Mai
sunt multe altele pe care le‑a făcut Isus, dar, dacă s‑ar scrie cu de‑amănuntul, cred
că lumea toată n‑ar putea cuprinde cărțile scrise. Amin!
