Învierea lui Isus Hristos
(Matei 28:1‑10. Marcu 16:1‑8. Luca 24:1‑12)
201În ziua
dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s‑a dus dis‑de‑dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2A alergat la Simon Petru și la celălalt
ucenic, pe care‑l iubea Isus, și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus.” 3Petru
și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt. 4Au început să alerge amândoi împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt. 5S‑a aplecat și a văzut fâșiile
de pânză jos, dar n‑a intrat. 6Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos. 7Iar ștergarul
care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâșiile de pânză, ci deoparte, înfășurat într‑un loc. 8Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. 9Căci tot nu pricepeau Scriptura
13:34,35
– că Isus trebuia să învie din morți. 10Apoi, ucenicii s‑au întors acasă.
Isus i Se arată Mariei Magdalena
(Marcu 16:9‑11)
11Maria însă
stătea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt. 12Și a văzut doi îngeri în alb șezând unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap și altul la picioare. 13„Femeie”, i‑au zis ei, „de ce plângi?” Ea le‑a răspuns: „Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus.” 14După ce
a zis aceste vorbe, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus. 15„Femeie”, i‑a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I‑a zis: „Domnule, dacă L‑ai luat tu, spune‑mi unde L‑ai pus, și mă voi duce să‑L iau!” 16Isus i‑a zis: „Marie!” Ea s‑a întors și I‑a zis în evreiește: „Rabbuní!” (adică „Învățătorule!”). 17„Nu Mă ține”, i‑a zis Isus, „căci încă nu M‑am suit la Tatăl [Meu]. Ci du‑te la frații
Mei și spune‑le: «Mă
sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul
Meu și Dumnezeul vostru»!” 18Maria Magdalena s‑a
dus și le‑a vestit ucenicilor că L‑a văzut pe Domnul și că El i‑a spus aceste lucruri.
Isus li Se arată ucenicilor
(Matei 28:16‑20. Marcu 16:14‑18. Luca 24:36‑49)
19În
seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!” 20Și după ce a zis aceste vorbe, le‑a arătat mâinile și coasta. Ucenicii
s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul. 21Isus
le‑a zis din nou: „Pace vouă! Cum
M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!” 22După aceste cuvinte, a suflat asupra lor și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt! 23Celor cărora
18:18
le veți ierta păcatele le vor fi iertate, și celor cărora le veți ține păcatele le vor fi ținute.”
Isus i Se arată lui Toma
24Toma, zis
Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25Ceilalți ucenici i‑au zis deci: „L‑am văzut pe Domnul!” Dar el le‑a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!” 26După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși înăuntru, și Toma era și el cu ei. Deși ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le‑a zis: „Pace vouă!” 27Apoi i‑a zis lui Toma: „Adu‑ți
degetul încoace și uită‑te la mâinile Mele și adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios!” 28Drept răspuns, Toma I‑a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” 29Isus i‑a zis: „Pentru că M‑ai văzut, ai crezut? Ferice
de cei ce n‑au văzut, și au crezut!”
Rostul acestei cărți
30Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe
alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Dar
acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și
, crezând, să aveți viață în Numele Lui.