Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
21

Arătarea de la Marea Tiberiadei

211După aceea, Isus li S‑a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum li S‑a arătat: 2Simon Petru, Toma, zis Geamănul, Natanael,

21:2
Cap. 1:45.
cel din Cana Galileei, fiii
21:2
Mt. 4:21
lui Zebedei și alți doi din ucenicii lui Isus erau împreună. 3Simon Petru le‑a zis: „Mă duc să pescuiesc.” „Mergem și noi cu tine”, i‑au zis ei. Au ieșit și s‑au suit în barcă, dar în noaptea aceea n‑au prins nimic. 4Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu
21:4
Cap. 20:14.
știau că este El. 5„Prieteni”21:5 Gr. paidía înseamnă „copii” sau „băieți”. Acest ultim echivalent corespunde cel mai bine contextului, dat fiind că Isus încă nu și‑a dezvăluit identitatea și pare, în ochii ucenicilor, un străin care cere de mâncare. Totuși, din rațiuni stilistice, în traducere a fost preferat un termen fără nuanțe colocviale., le‑a zis Isus
21:5
Lc. 24:41
, „nu aveți ceva de mâncare?” Ei i‑au răspuns: „Nu.” 6El le‑a zis
21:6
Lc. 5:4,6,7
: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a bărcii și veți găsi!” Au aruncat‑o deci și n‑o mai puteau trage de mulțimea peștilor. 7Atunci, ucenicul
21:7
Cap. 13:23;
pe care‑l iubea Isus i‑a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și‑a pus haina pe el și s‑a încins, căci era fără haină, și s‑a aruncat în mare. 8Ceilalți ucenici au venit cu o barcă mică, pentru că nu erau departe de țărm, ci cam la două sute de coți, ca să tragă mreaja cu pești. 9Când s‑au coborât pe țărm, au văzut acolo un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine. 10Isus le‑a zis: „Aduceți din peștii pe care i‑ați prins acum!” 11Simon Petru s‑a suit și a tras la țărm mreaja, plină cu o sută cincizeci și trei de pești mari; și, măcar că erau atâția, nu s‑a rupt mreaja. 12„Veniți
21:12
Fap. 10:41
să mâncați!”, le‑a zis Isus. Și niciunul din ucenici nu cuteza să‑L întrebe: „Cine ești?”, căci știau că este Domnul. 13Isus S‑a apropiat, a luat pâinea și le‑a dat‑o; la fel și cu peștele. 14Aceasta era a
21:14
Cap. 20:19,26.
treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce a înviat din morți.

Isus prevestește moartea lui Petru

15După ce au prânzit, Isus i‑a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Ioan21:15 Vezi nota la cap. 1:42., Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, I‑a răspuns Petru, „Tu știi că Te iubesc.” Isus i‑a zis: „Paște mielușeii Mei!” 16I‑a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I‑a răspuns Petru, „Tu știi că Te iubesc.” Isus i‑a zis

21:16
Fap. 20:28Evr. 13:201Pt. 2:25
5:2,4
: „Păstorește oile Mele!” 17Isus i‑a zis a treia oară: „Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?” Petru s‑a întristat că‑i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I‑a răspuns: „Doamne, Tu toate
21:17
Cap. 2:24,25;
le știi; știi că Te iubesc.” Isus i‑a zis: „Paște oile Mele! 18Adevărat
21:18
Cap. 13:36.
, adevărat îți spun: atunci când erai mai tânăr, te încingeai singur și te duceai unde voiai; dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei vrea.” 19A zis lucrul acesta arătând cu
21:19
2Pt. 1:14
ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i‑a zis: „Urmează‑Mă!”

Isus și ucenicul preaiubit

20Petru s‑a întors și l‑a văzut venind după ei pe ucenicul pe

21:20
Cap. 13:23,25;
care‑l iubea Isus (cel care se rezemase la cină pe pieptul lui Isus și zisese: „Doamne, cine este cel ce Te va vinde?”). 21Când l‑a văzut, Petru I‑a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22Isus i‑a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până
21:22
Mt. 16:27,28
25:311Cor. 4:5
11:26Ap. 2:25
3:11
22:7,20
voi veni, ce‑ți pasă ție? Tu urmează‑Mă!” 23Astfel a ieșit cuvântul acesta printre frați: că ucenicul acela nu va muri. Însă Isus nu‑i spusese lui Petru că ucenicul nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni, ce‑ți pasă ție?”

24Acesta este ucenicul care dă mărturie despre aceste lucruri și care le‑a scris. Și știm

21:24
Cap. 19:35.
că mărturia lui este adevărată.

25Mai

21:25
Cap. 20:30.
sunt multe altele pe care le‑a făcut Isus, dar, dacă s‑ar scrie cu de‑amănuntul, cred
21:25
Am. 7:10
că lumea toată n‑ar putea cuprinde cărțile scrise. Amin!