Isus și Nicodim
31Între farisei era un om cu numele Nicodim, un conducător al iudeilor. 2Acesta
a venit la Isus noaptea și I‑a zis: „Rabbí3:2 Ebr. rabbí înseamnă „învățător”., știm că de la Dumnezeu ai venit ca învățător, căci nimeni
nu poate face aceste semne pe care le faci Tu dacă nu este
Dumnezeu cu el.” 3Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Adevărat, adevărat îți spun: dacă
un om nu se naște din nou3:3 Gr. ánōthen (aici și în vers. 7) poate însemna și „de sus”, ca în vers. 31 și cap. 19:11,23., nu poate să vadă Împărăția lui Dumnezeu.”
4Nicodim I‑a zis: „Cum se poate naște un om, bătrân fiind? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?” 5Isus i‑a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun: dacă
nu se naște cineva din apă și Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 6Ce este născut din trup este trup, și ce este născut din Duh este duh. 7Să nu te miri că ți‑am zis: «Trebuie să vă nașteți din nou.» 8Vântul
suflă încotro vrea și‑i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine e născut din Duhul.”
9Nicodim I‑a zis: „Cum este cu putință așa ceva?” 10Isus i‑a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel, și nu cunoști aceste lucruri? 11Adevărat, adevărat îți spun: noi vorbim ce cunoaștem și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră. 12Dacă despre lucruri pământești v‑am vorbit și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești? 13Nimeni
nu s‑a suit în cer, în afară de Cel ce S‑a coborât din cer, adică Fiul Omului.3:13 Unele manuscrise târzii adaugă lecțiunea: „care este în cer”.
14Și
, după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat3:14 În Evanghelia după Ioan, verbul „a înălța” are un dublu sens: atât „a răstigni”, cât și „a înălța în slavă”. Glorificarea lui Isus începe la cruce, care devine astfel punctul de fugă al istoriei umanității. Vezi și cap. 8:28; 12:32‑34. și Fiul Omului, 15pentru ca oricine crede [să nu piară], ci să aibă în El viață
veșnică. 16Fiindcă
atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 17Căci Dumnezeu nu L‑a
trimis pe Fiul [Său] în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18Cine
crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n‑a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19Și judecata este aceasta
: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20Căci oricine
săvârșește fapte rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu fie date la iveală. 21Dar cine înfăptuiește adevărul vine la Lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul
22După aceea, Isus și ucenicii Săi au venit în ținutul Iudeei; și stătea acolo cu ei și
boteza. 23Ioan boteza și el în Enon, în apropiere de Salim
, pentru că acolo erau multe ape; și
oamenii veneau și se botezau. 24Căci
Ioan încă nu fusese aruncat în temniță. 25Între ucenicii lui Ioan și un iudeu s‑a iscat o neînțelegere cu privire la curățire. 26Au venit deci la Ioan și i‑au zis: „Rabbí, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre
care ai mărturisit tu iată că botează, și toți se duc la El.” 27Drept răspuns, Ioan le‑a zis: „Omul nu poate primi
nimic dacă nu‑i este dat din cer. 28Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu
sunt eu Hristosul, ci sunt
trimis înaintea Lui. 29Cine
are mireasă este mire, dar prietenul
mirelui, care stă și‑l ascultă, se bucură nespus de glasul mirelui; iar această bucurie, care este a mea, este deplină. 30El trebuie să crească, iar eu, să mă micșorez.”
Cel care vine din cer
31Cel care
vine de sus este
deasupra tuturor; cel care
este de pe pământ este pământesc și vorbește ca de pe pământ. Cel care
vine din cer este deasupra tuturor. 32El mărturisește ce
a văzut și a auzit, dar nimeni nu primește mărturia Lui. 33Cine primește mărturia Lui
întărește faptul că Dumnezeu este adevărat. 34Căci
Acela pe care L‑a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu‑I dă Duhul cu
măsură. 35Tatăl
Îl iubește pe Fiul și toate I le‑a dat în mână. 36Cine
crede în Fiul are viața veșnică, dar cine se împotrivește Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Isus și femeia din Samaria
41Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează
mai mulți ucenici decât Ioan 2(deși Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Săi), 3a părăsit Iudeea și S‑a întors în Galileea. 4Trebuia să treacă prin Samaria 5și a ajuns lângă o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de ogorul pe
48:22Ios. 24:32
care‑l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, istovit de călătorie, stătea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
7O femeie din Samaria a venit să scoată apă. „Dă‑Mi să beau”, i‑a zis Isus. 8(Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.) 9Femeia samariteană I‑a zis: „Cum? Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, o femeie samariteană?” (Iudeii
, într‑adevăr, n‑au legături cu samaritenii.) 10Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce‑ți zice: «Dă‑Mi să beau!», tu însăți I‑ai fi cerut să bei, și El ți‑ar fi dat apă
44:3Ier. 2:13Zah. 13:1
14:8
vie.” 11„Doamne”, I‑a zis femeia, „nici vas nu ai, iar fântâna este adâncă; atunci de unde ai această apă vie? 12Doar nu ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne‑a dat fântâna și a băut din ea el însuși cu fiii lui și vitele lui!” 13Isus i‑a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14Dar cine
va bea din apa pe care i‑o voi da Eu nicidecum nu va înseta, în veac; ba încă apa pe care i‑o voi da Eu se
va preface în el într‑un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică.” 15„Doamne”, I‑a zis
femeia, „dă‑mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici să scot!”
16El i‑a spus: „Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici!” 17Femeia I‑a răspuns: „N‑am bărbat.” Isus i‑a zis: „Bine ai spus: «N‑am bărbat»! 18Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19„Doamne”, I‑a zis femeia, „văd
că ești profet! 20Părinții noștri s‑au închinat pe muntele acesta
; iar voi ziceți că în Ierusalim
este locul unde trebuie să ne închinăm.” 21Isus i‑a spus: „Crede‑Mă, femeie: vine ceasul când
nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22Voi vă închinați la ce
nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci
mântuirea este de la iudei. 23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh
și adevăr
, fiindcă Tatăl astfel de închinători caută. 24Dumnezeu
este Duh, și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și adevăr.” 25„Știu”, I‑a zis femeia, „că va veni Mesia (care Se numește Hristos); când va veni El, ne
va spune toate lucrurile.” 26Isus i‑a zis: „Eu Sunt
: Cel care‑ți vorbește!”
Trezirea din Samaria
27Atunci au venit ucenicii Săi, și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu I‑a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28Atunci, femeia și‑a lăsat urciorul, s‑a dus în cetate și le‑a zis oamenilor: 29„Veniți să vedeți un om care mi‑a spus
tot ce am făcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?” 30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și‑I ziceau: „Rabbí, mănâncă!” 32Dar El le‑a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n‑o cunoașteți.” 33Ucenicii și‑au zis atunci unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva să mănânce?” 34Isus le‑a zis: „Mâncarea
Mea este să fac voia Celui ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați‑vă ochii și priviți holdele, care
sunt albe, gata pentru seceriș! 36Acum, cine
seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure împreună. 37Căci, în această privință, este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.» 38Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”
39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina
cuvântului femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce am făcut!” 40Când au venit samaritenii la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvântului Său. 42Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L‑am auzit noi înșine
și știm că Acesta este cu adevărat [Hristosul], Mântuitorul lumii.”
Vindecarea fiului unui slujbaș domnesc
(Matei 8:5‑13. Luca 7:1‑10)
43După cele două zile, Isus a plecat de acolo [ca să Se ducă] în Galileea. 44Căci
El Însuși spusese că un profet nu este prețuit în propria sa patrie
. 45Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci
fuseseră și ei la sărbătoare.
46Isus S‑a întors deci în Cana Galileei, unde
preschimbase apa în vin. În Capernaum era un slujbaș domnesc al cărui fiu era bolnav. 47Acela a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s‑a dus la El și L‑a rugat să vină și să‑l vindece pe fiul său, care era pe moarte. 48Isus i‑a zis: „Dacă
nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” 49Slujbașul domnesc I‑a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!” 50„Du‑te”, i‑a zis Isus, „fiul tău trăiește!” Omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a plecat. 51Pe când cobora el, l‑au întâmpinat robii lui și i‑au adus vestea că fiul lui trăiește. 52El i‑a întrebat de ceasul în care a început să‑i fie mai bine. Și ei i‑au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l‑a lăsat febra.” 53Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și au crezut el și toată casa lui. 54Acesta este al doilea semn făcut de Isus după ce S‑a întors din Iudeea în Galileea.
Vindecarea paraliticului de treizeci și opt de ani
51După aceea
, era o sărbătoare a iudeilor; și Isus S‑a suit la Ierusalim. 2În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare
12:39
, numită în evreiește Betesda5:2 Prin „evreiește” trebuie înțeles „dialectul iudeo‑aramaic”. Autorii greci din primul secol folosesc termenul Hebraistí, „evreiește”, nu doar pentru limba ebraică (folosită rar în vremea lui Isus, preponderent în context religios), ci și pentru iudeo‑aramaică, limba dominantă în Palestina acelei vremi. Vezi și cap. 19:13,17,20; 20:16. În manuscrisele timpurii, numele scăldătorii este Bēth‑zathá., care are cinci pridvoare. 3În pridvoarele acestea, zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, [care așteptau mișcarea apei. 4Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora după tulburarea apei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.] 5Era acolo un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6Isus, când l‑a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i‑a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7Bolnavul i‑a răspuns: „Doamne, n‑am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” 8„Scoală‑te
”, i‑a zis Isus, „ridică‑ți patul5:8 Gr. krábattos, folosit în cap. 5:8‑11, nu denumește o piesă de mobilier din lemn sau metal, ci o saltea (rogojină) care putea fi transportată cu ușurință dintr‑un loc în altul. și umblă!” 9Îndată omul s‑a făcut sănătos, și‑a ridicat patul și umbla.
Dar ziua aceea era
o zi de sabat. 10Iudeii îi ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este sabat; nu‑ți
3:4Lc. 6:2
13:14
este îngăduit să‑ți ridici patul.” 11El le‑a răspuns: „Cel ce m‑a făcut sănătos mi‑a zis: «Ridică‑ți patul și umblă!»” 12Ei l‑au întrebat: „Cine este omul acela care ți‑a zis: «Ridică[‑ți patul] și umblă»?” 13Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus ieșise din mulțimea care era în locul acela. 14După aceea, Isus l‑a găsit în Templu și i‑a zis: „Iată că te‑ai făcut sănătos; de acum să nu
mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.” 15Omul acela s‑a dus și le‑a spus iudeilor că Isus era cel care‑l făcuse sănătos. 16De aceea Îl urmăreau iudeii pe Isus [și căutau să‑L omoare]: fiindcă făcea acestea în sabat. 17Dar Isus le‑a răspuns: „Tatăl
Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez.” 18Tocmai de aceea căutau
și mai mult iudeii să‑L omoare, nu numai fiindcă dezlega sabatul, ci și pentru că spunea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea
pe Sine egal cu Dumnezeu.
Autoritatea Fiului
19Isus a luat cuvântul și le‑a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul
nu poate face nimic de la Sine, în afară de ceea ce Îl vede pe Tatăl făcând; tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. 20Căci
Tatăl Îl iubește pe Fiul și‑I arată tot ce face; și‑I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați. 21Căci, după cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa
și Fiul dă viață cui vrea. 22Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a
dat‑o Fiului, 23pentru ca toți să‑L cinstească pe Fiul cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine
nu‑L cinstește pe Fiul nu‑L cinstește pe Tatăl, care L‑a trimis.
24Adevărat, adevărat vă spun: cine
ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M‑a trimis are viața veșnică și nu ajunge sub osândă, ci
a trecut din moarte la viață. 25Adevărat, adevărat vă spun: vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți
vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce‑l vor asculta vor învia. 26Căci, după cum Tatăl are viața în Sine Însuși, tot așa I‑a dat și Fiului să aibă viața în Sine Însuși. 27Și I‑a
dat autoritate să judece, întrucât
este Fiul Omului. 28Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui 29și
vor ieși afară din ele: cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce
au făcut răul vor învia pentru judecată.
30Eu
nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu
caut voia Mea, ci voia [Tatălui], care M‑a trimis.
Mărturia Tatălui și a lui Ioan
31Dacă
Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32Este un Altul
care mărturisește despre Mine; și știu că mărturia pe care o dă El despre Mine este adevărată. 33Voi ați trimis la Ioan, și
el a mărturisit pentru adevăr. 34Nu că Eu am nevoie de mărturia unui om5:34 Lit. „Eu nu de la un om primesc mărturie”., ci spun acestea ca să fiți mântuiți. 35Ioan era făclia ce arde și
luminează, iar voi
21:26Mc. 6:20
ați vrut să vă veseliți o vreme la lumina lui.
36Eu
însă am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le‑a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările
acestea pe care le fac mărturisesc despre Mine că Tatăl M‑a trimis. 37Și Tatăl, care M‑a trimis, a
mărturisit El Însuși despre Mine. Voi nu
I‑ați auzit niciodată glasul și nici nu I‑ați văzut chipul, 38și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Cel pe care L‑a trimis El. 39Voi cercetați
Scripturile pentru că socotiți că în ele
aveți viața veșnică, și tocmai ele mărturisesc despre Mine! 40Și
nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viață.
41Eu
nu primesc o slavă care vine de la oameni. 42Dar știu că n‑aveți dragoste de Dumnezeu în voi. 43Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă ar veni un altul, în numele lui însuși, pe acela l‑ați primi. 44Cum
ați putea crede voi, care primiți slava pe care v‑o dați unii altora și nu căutați slava
care vine de la singurul Dumnezeu?
45Să nu credeți că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui; cel
care vă învinuiește este Moise, în care v‑ați pus nădejdea. 46Căci, dacă l‑ați crede pe Moise, ați crede și în Mine, pentru că
el a scris despre Mine. 47Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?”