Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
4

Isus și femeia din Samaria

41Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează

4:1
Cap. 3:22,26.
mai mulți ucenici decât Ioan 2(deși Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Săi), 3a părăsit Iudeea și S‑a întors în Galileea. 4Trebuia să treacă prin Samaria 5și a ajuns lângă o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de ogorul pe
4:5
Gen. 33:19
48:22Ios. 24:32
care‑l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, istovit de călătorie, stătea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

7O femeie din Samaria a venit să scoată apă. „Dă‑Mi să beau”, i‑a zis Isus. 8(Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.) 9Femeia samariteană I‑a zis: „Cum? Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, o femeie samariteană?” (Iudeii

4:9
2Rg. 17:24Lc. 9:52,53Fap. 10:28
, într‑adevăr, n‑au legături cu samaritenii.) 10Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce‑ți zice: «Dă‑Mi să beau!», tu însăți I‑ai fi cerut să bei, și El ți‑ar fi dat apă
4:10
Is. 12:3
44:3Ier. 2:13Zah. 13:1
14:8
vie.” 11„Doamne”, I‑a zis femeia, „nici vas nu ai, iar fântâna este adâncă; atunci de unde ai această apă vie? 12Doar nu ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne‑a dat fântâna și a băut din ea el însuși cu fiii lui și vitele lui!” 13Isus i‑a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14Dar cine
4:14
Cap. 6:35,58.
va bea din apa pe care i‑o voi da Eu nicidecum nu va înseta, în veac; ba încă apa pe care i‑o voi da Eu se
4:14
Cap. 7:38.
va preface în el într‑un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică.” 15„Doamne”, I‑a zis
4:15
Cap. 6:34;
femeia, „dă‑mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici să scot!”

16El i‑a spus: „Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici!” 17Femeia I‑a răspuns: „N‑am bărbat.” Isus i‑a zis: „Bine ai spus: «N‑am bărbat»! 18Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19„Doamne”, I‑a zis femeia, „văd

4:19
Cap. 6:14;
că ești profet! 20Părinții noștri s‑au închinat pe muntele acesta
4:20
Jud. 9:7
; iar voi ziceți că în Ierusalim
4:20
Dt. 12:5,111Rg. 9:32Cr. 7:12
este locul unde trebuie să ne închinăm.” 21Isus i‑a spus: „Crede‑Mă, femeie: vine ceasul când
4:21
Mal. 1:111Tim. 2:8
nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22Voi vă închinați la ce
4:22
2Rg. 17:29
nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci
4:22
Is. 2:3Lc. 24:47Rom. 9:4,5
mântuirea este de la iudei. 23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh
4:23
Flp. 3:3
și adevăr
4:23
Cap. 1:17.
, fiindcă Tatăl astfel de închinători caută. 24Dumnezeu
4:24
2Cor. 3:17
este Duh, și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și adevăr.” 25„Știu”, I‑a zis femeia, „că va veni Mesia (care Se numește Hristos); când va veni El, ne
4:25
Vers. 29.
va spune toate lucrurile.” 26Isus i‑a zis: „Eu Sunt
4:26
Cap. 9:37.
: Cel care‑ți vorbește!”

Trezirea din Samaria

27Atunci au venit ucenicii Săi, și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu I‑a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28Atunci, femeia și‑a lăsat urciorul, s‑a dus în cetate și le‑a zis oamenilor: 29„Veniți să vedeți un om care mi‑a spus

4:29
Vers. 25.
tot ce am făcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?” 30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

31În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și‑I ziceau: „Rabbí, mănâncă!” 32Dar El le‑a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n‑o cunoașteți.” 33Ucenicii și‑au zis atunci unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva să mănânce?” 34Isus le‑a zis: „Mâncarea

4:34
Cap. 6:38;
Mea este să fac voia Celui ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați‑vă ochii și priviți holdele, care
4:35
Mt. 9:37Lc. 10:2
sunt albe, gata pentru seceriș! 36Acum, cine
4:36
Dan. 12:3
seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure împreună. 37Căci, în această privință, este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.» 38Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina

4:39
Vers. 29.
cuvântului femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce am făcut!” 40Când au venit samaritenii la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvântului Său. 42Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L‑am auzit noi înșine
4:42
Cap. 17:8.
și știm că Acesta este cu adevărat [Hristosul], Mântuitorul lumii.”

Vindecarea fiului unui slujbaș domnesc

(Matei 8:5‑13. Luca 7:1‑10)

43După cele două zile, Isus a plecat de acolo [ca să Se ducă] în Galileea. 44Căci

4:44
Mt. 13:57Mc. 6:1Lc. 4:24
El Însuși spusese că un profet nu este prețuit în propria sa patrie
4:44
Cap. 2:23;
. 45Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci
4:45
Dt. 16:16
fuseseră și ei la sărbătoare.

46Isus S‑a întors deci în Cana Galileei, unde

4:46
Cap. 2:1,11.
preschimbase apa în vin. În Capernaum era un slujbaș domnesc al cărui fiu era bolnav. 47Acela a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s‑a dus la El și L‑a rugat să vină și să‑l vindece pe fiul său, care era pe moarte. 48Isus i‑a zis: „Dacă
4:48
1Cor. 1:22
nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” 49Slujbașul domnesc I‑a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!” 50„Du‑te”, i‑a zis Isus, „fiul tău trăiește!” Omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a plecat. 51Pe când cobora el, l‑au întâmpinat robii lui și i‑au adus vestea că fiul lui trăiește. 52El i‑a întrebat de ceasul în care a început să‑i fie mai bine. Și ei i‑au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l‑a lăsat febra.” 53Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și au crezut el și toată casa lui. 54Acesta este al doilea semn făcut de Isus după ce S‑a întors din Iudeea în Galileea.