Vindecarea paraliticului de treizeci și opt de ani
51După aceea
, era o sărbătoare a iudeilor; și Isus S‑a suit la Ierusalim. 2În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare
12:39
, numită în evreiește Betesda5:2 Prin „evreiește” trebuie înțeles „dialectul iudeo‑aramaic”. Autorii greci din primul secol folosesc termenul Hebraistí, „evreiește”, nu doar pentru limba ebraică (folosită rar în vremea lui Isus, preponderent în context religios), ci și pentru iudeo‑aramaică, limba dominantă în Palestina acelei vremi. Vezi și cap. 19:13,17,20; 20:16. În manuscrisele timpurii, numele scăldătorii este Bēth‑zathá., care are cinci pridvoare. 3În pridvoarele acestea, zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, [care așteptau mișcarea apei. 4Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora după tulburarea apei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.] 5Era acolo un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6Isus, când l‑a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i‑a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7Bolnavul i‑a răspuns: „Doamne, n‑am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” 8„Scoală‑te
”, i‑a zis Isus, „ridică‑ți patul5:8 Gr. krábattos, folosit în cap. 5:8‑11, nu denumește o piesă de mobilier din lemn sau metal, ci o saltea (rogojină) care putea fi transportată cu ușurință dintr‑un loc în altul. și umblă!” 9Îndată omul s‑a făcut sănătos, și‑a ridicat patul și umbla.
Dar ziua aceea era
o zi de sabat. 10Iudeii îi ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este sabat; nu‑ți
3:4Lc. 6:2
13:14
este îngăduit să‑ți ridici patul.” 11El le‑a răspuns: „Cel ce m‑a făcut sănătos mi‑a zis: «Ridică‑ți patul și umblă!»” 12Ei l‑au întrebat: „Cine este omul acela care ți‑a zis: «Ridică[‑ți patul] și umblă»?” 13Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus ieșise din mulțimea care era în locul acela. 14După aceea, Isus l‑a găsit în Templu și i‑a zis: „Iată că te‑ai făcut sănătos; de acum să nu
mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.” 15Omul acela s‑a dus și le‑a spus iudeilor că Isus era cel care‑l făcuse sănătos. 16De aceea Îl urmăreau iudeii pe Isus [și căutau să‑L omoare]: fiindcă făcea acestea în sabat. 17Dar Isus le‑a răspuns: „Tatăl
Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez.” 18Tocmai de aceea căutau
și mai mult iudeii să‑L omoare, nu numai fiindcă dezlega sabatul, ci și pentru că spunea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea
pe Sine egal cu Dumnezeu.
Autoritatea Fiului
19Isus a luat cuvântul și le‑a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul
nu poate face nimic de la Sine, în afară de ceea ce Îl vede pe Tatăl făcând; tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. 20Căci
Tatăl Îl iubește pe Fiul și‑I arată tot ce face; și‑I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați. 21Căci, după cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa
și Fiul dă viață cui vrea. 22Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a
dat‑o Fiului, 23pentru ca toți să‑L cinstească pe Fiul cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine
nu‑L cinstește pe Fiul nu‑L cinstește pe Tatăl, care L‑a trimis.
24Adevărat, adevărat vă spun: cine
ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M‑a trimis are viața veșnică și nu ajunge sub osândă, ci
a trecut din moarte la viață. 25Adevărat, adevărat vă spun: vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți
vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce‑l vor asculta vor învia. 26Căci, după cum Tatăl are viața în Sine Însuși, tot așa I‑a dat și Fiului să aibă viața în Sine Însuși. 27Și I‑a
dat autoritate să judece, întrucât
este Fiul Omului. 28Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui 29și
vor ieși afară din ele: cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce
au făcut răul vor învia pentru judecată.
30Eu
nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu
caut voia Mea, ci voia [Tatălui], care M‑a trimis.
Mărturia Tatălui și a lui Ioan
31Dacă
Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32Este un Altul
care mărturisește despre Mine; și știu că mărturia pe care o dă El despre Mine este adevărată. 33Voi ați trimis la Ioan, și
el a mărturisit pentru adevăr. 34Nu că Eu am nevoie de mărturia unui om5:34 Lit. „Eu nu de la un om primesc mărturie”., ci spun acestea ca să fiți mântuiți. 35Ioan era făclia ce arde și
luminează, iar voi
21:26Mc. 6:20
ați vrut să vă veseliți o vreme la lumina lui.
36Eu
însă am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le‑a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările
acestea pe care le fac mărturisesc despre Mine că Tatăl M‑a trimis. 37Și Tatăl, care M‑a trimis, a
mărturisit El Însuși despre Mine. Voi nu
I‑ați auzit niciodată glasul și nici nu I‑ați văzut chipul, 38și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Cel pe care L‑a trimis El. 39Voi cercetați
Scripturile pentru că socotiți că în ele
aveți viața veșnică, și tocmai ele mărturisesc despre Mine! 40Și
nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viață.
41Eu
nu primesc o slavă care vine de la oameni. 42Dar știu că n‑aveți dragoste de Dumnezeu în voi. 43Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă ar veni un altul, în numele lui însuși, pe acela l‑ați primi. 44Cum
ați putea crede voi, care primiți slava pe care v‑o dați unii altora și nu căutați slava
care vine de la singurul Dumnezeu?
45Să nu credeți că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui; cel
care vă învinuiește este Moise, în care v‑ați pus nădejdea. 46Căci, dacă l‑ați crede pe Moise, ați crede și în Mine, pentru că
el a scris despre Mine. 47Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?”