Hrănirea celor cinci mii
(Matei 14:13‑21. Marcu 6:30‑44. Luca 9:10‑17)
61După aceea
, Isus S‑a dus dincolo de Marea Galileei, adică a Tiberiadei. 2O mare mulțime Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3Isus S‑a suit pe munte și stătea acolo cu ucenicii Săi. 4Paștele, sărbătoarea iudeilor, era
aproape. 5Isus
Și‑a ridicat ochii și, când a văzut că o mare mulțime vine spre El, i‑a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?” 6Spunea lucrul acesta ca să‑l încerce, pentru că știa ce avea să facă. 7Filip i‑a răspuns: „Dacă am cumpăra pâini de
două sute de dinari, tot n‑ar ajunge nici cât să capete fiecare puțintel din ele.” 8Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I‑a zis: 9„Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești, dar
ce sunt acestea la atâția?” 10Isus a zis: „Puneți‑i pe oameni să se așeze!” În locul acela era multă iarbă. Așadar, s‑au așezat, numărul bărbaților fiind de aproape cinci mii. 11Isus a luat pâinile și, după ce a adus mulțumire, le‑a împărțit [ucenicilor, iar ucenicii le‑au împărțit] celor ce se așezaseră; de asemenea, și din pești cât au vrut. 12Când s‑au săturat, Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Strângeți bucățile rămase, ca să nu se piardă nimic!” 13Le‑au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu bucăți rămase de la cele cinci pâini de orz, care au prisosit celor ce mâncaseră. 14Oamenii aceia, când au văzut semnul pe care‑l făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este Profetul
care urma să vină în lume.” 15Isus, fiindcă știa că vor veni să‑L ia cu de‑a sila ca să‑L facă rege, S‑a retras iarăși pe munte, numai El singur.
Isus umblă pe mare
(Matei 14:22‑27. Marcu 6:45‑52)
16Când
s‑a înserat, ucenicii Lui s‑au coborât la mare. 17S‑au suit într‑o barcă și s‑au pornit să treacă marea, spre Capernaum. (Se întunecase, și Isus încă nu venise la ei.) 18Sufla un vânt puternic, și marea era agitată. 19După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii6:19 Stadiu (gr. stádion): unitate de măsură a cărei lungime varia în funcție de spațiul cultural‑geografic. Stadiul olimpic avea în mod tipic 600 de picioare (192 m); cel alexandrin era mai mic (185 m)., L‑au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu‑Se de barcă. Și s‑au înfricoșat. 20Dar El le‑a zis: „Eu sunt; nu vă temeți!” 21Voiau să‑L ia în barcă, iar barca a sosit îndată la locul spre care mergeau.
Isus, Pâinea vieții
22A doua zi, mulțimea care rămăsese de cealaltă parte a mării a băgat de seamă că acolo nu mai era decât o barcă și că Isus nu Se suise cu ucenicii Săi în barcă, ci ucenicii plecaseră singuri. 23Au sosit și alte bărci din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul adusese mulțumire. 24Când au văzut cei din mulțime că nici Isus, nici ucenicii Săi nu erau acolo, s‑au suit și ei în bărci și s‑au dus la Capernaum să‑L caute pe Isus. 25Când L‑au găsit, dincolo de mare, I‑au zis: „Rabbí, când ai ajuns aici?” 26Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‑ați săturat. 27Lucrați nu pentru mâncarea care piere, ci pentru
mâncarea care dăinuie în viața veșnică și pe care v‑o va da Fiul Omului, căci pe
El L‑a pecetluit Tatăl, Dumnezeu!” 28Ei I‑au zis: „Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?” 29Isus le‑a răspuns: „Aceasta
este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în Acela pe care L‑a trimis El.”
30Ei I‑au zis: „Ce
16:1Mc. 8:111Cor. 1:22
semn faci tu ca să‑l vedem și să credem în tine? Ce lucrezi tu? 31Părinții
noștri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: Pâine din cer le‑a dat să mănânce.6:31 Ps. 78:24.” 32Isus le‑a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: nu Moise v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din cer, 33căci Pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer și dă viață lumii.” 34„Doamne
”, I‑au zis ei, „dă‑ne totdeauna această pâine!” 35Isus le‑a zis: „Eu
sunt Pâinea vieții. Cine
vine la Mine nicidecum nu va flămânzi, și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
36Dar
v‑am spus că M‑ați și văzut, și nu credeți. 37Tot
ce‑Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, și pe
cel ce vine la Mine nicidecum nu‑l voi izgoni afară, 38căci M‑am coborât din cer ca să fac nu
voia Mea, ci
voia Celui ce M‑a trimis. 39Și aceasta este voia Celui ce M‑a trimis: să
nu pierd pe niciunul din cei pe care Mi i‑a dat El, ci să‑i înviez în ziua de apoi. 40Aceasta este voia Tatălui Meu: ca oricine
Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
41Iudeii murmurau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s‑a coborât din cer.” 42Și ziceau: „Oare
nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Atunci cum zice el: «Eu M‑am coborât din cer»?” 43Isus le‑a răspuns: „Nu murmurați între voi! 44Nimeni
nu poate veni la Mine dacă nu‑l atrage Tatăl, care M‑a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 45În
profeți este scris: Toți vor fi învățați de Dumnezeu.6:45 Is. 54:13. Așa că oricine a auzit de la Tatăl și a învățat de la El vine la Mine. 46Nu
că cineva L‑a văzut pe Tatăl, în afară de
Cel care este de la Dumnezeu; Acesta L‑a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun: cine
crede în Mine are viață veșnică. 48Eu
sunt Pâinea vieții. 49Părinții
voștri au mâncat mană în pustiu și au murit. 50Aceasta este Pâinea
care se coboară din cer ca omul să mănânce din ea și să nu moară. 51Eu sunt Pâinea
vie, care
s‑a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac; și Pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, [pe care îl voi da] pentru viața lumii.”
52Iudeii se certau
între ei și ziceau: „Cum
poate omul acesta să ne dea trupul lui să‑l mâncăm?” 53Isus le‑a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: dacă nu mâncați
trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, n‑aveți viață în voi înșivă. 54Cine
mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură. 56Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne
4:15,16
în Mine, și Eu rămân în el. 57După cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, care este viu, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. 58Aceasta
este Pâinea care s‑a coborât din cer: nu precum au mâncat părinții voștri [mană] și au murit. Cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.” 59Isus a spus acestea în sinagogă, când îi învăța pe oameni în Capernaum.
Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru
60Mulți
din ucenicii Lui, când au auzit aceste cuvinte, au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să‑l primească?” 61Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi murmurau în această privință, le‑a zis: „Cuvântul acesta vă face să vă poticniți? 62Dar
dacă L‑ați vedea pe Fiul Omului suindu‑Se unde era mai înainte?… 63Duhul
este cel care dă viață; carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le‑am spus Eu sunt duh și viață. 64Dar între voi sunt
unii care nu cred.” Căci Isus
știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce Îl va vinde. 65Și a adăugat: „Tocmai de aceea v‑am
spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i‑a fost dat de Tatăl [Meu].”
66De
atunci, mulți din ucenicii Lui s‑au întors și nu mai umblau cu El. 67Atunci, Isus le‑a spus celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?” 68„Doamne”, I‑a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele
vieții veșnice. 69Și
noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești [Hristosul], Sfântul lui Dumnezeu.” 70Isus le‑a răspuns: „Nu
v‑am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși, unul
din voi este diavol.” 71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscariotul, căci el avea să‑L vândă: el, unul din cei doisprezece.
Necredința fraților lui Isus
71După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să treacă prin Iudeea, fiindcă
iudeii căutau să‑L omoare. 2Și
sărbătoarea iudeilor, Așezarea Corturilor, era aproape. 3Frații
Săi I‑au zis: „Pleacă de aici și du‑te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii tăi lucrările pe care le faci! 4Nimeni nu lucrează în ascuns când caută să ajungă cunoscut. Dacă faci acestea, arată‑te lumii!” 5Căci nici
chiar frații Săi nu credeau în El. 6Isus le‑a zis: „Vremea
Mea n‑a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. 7Pe voi lumea nu
vă poate urî, dar pe Mine Mă urăște, căci
Eu mărturisesc despre ea că faptele ei sunt rele. 8Voi suiți‑vă la sărbătoare; Eu nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, căci
vremea Mea nu s‑a împlinit încă.” 9După ce le‑a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.
Isus la Sărbătoarea Corturilor
10După ce s‑au suit frații Săi la sărbătoare, S‑a suit și El, dar nu pe față, ci pe ascuns. 11Iudeii
Îl căutau la sărbătoare și ziceau: „Unde este?” 12Era mult freamăt
cu privire la El în mulțime. Unii
spuneau: „Este un om bun”, dar alții spuneau: „Ba nu, ci duce mulțimea în rătăcire.” 13Totuși, nimeni nu vorbea pe față despre El, de
frica iudeilor.
14Pe la jumătatea sărbătorii, Isus S‑a suit la Templu și a început să dea învățătură. 15Iar iudeii
se mirau, zicând: „Cum de știe acesta carte fără să fi învățat?” 16Isus le‑a răspuns: „Învățătura Mea
nu este a Mea, ci a Celui ce M‑a trimis. 17Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18Cel
ce vorbește de la sine își caută propria slavă; dar cel ce caută slava celui ce l‑a trimis, acela este adevărat și în el nu este nedreptate.
19Oare
nu v‑a dat Moise Legea? Totuși, nimeni dintre voi nu împlinește Legea. De
ce căutați să Mă omorâți?” 20Mulțimea I‑a răspuns: „Ai demon
. Cine caută să te omoare?” 21Drept răspuns, Isus le‑a zis: „O lucrare am făcut, și toți vă mirați. 22Moise
v‑a dat circumcizia (nu că ea vine de la Moise, ci
de la patriarhi), și voi îl circumcideți pe om în ziua sabatului. 23Dacă un om primește circumcizia în ziua sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, vă mâniați pe Mine că am
însănătoșit un om în ziua sabatului? 24Nu
judecați după înfățișare, ci judecați după judecata cea dreaptă!”
25Unii dintre locuitorii Ierusalimului spuneau: „Nu este el acela pe care caută să‑l omoare? 26Și iată că vorbește pe față și ei nu‑i spun nimic! Nu cumva căpeteniile au cunoscut
cu adevărat că acesta este Hristosul? 27Dar
pe acesta îl știm de unde este; când însă va veni Hristosul, nimeni nu va ști de unde este.” 28Atunci Isus, care dădea învățătură în Templu, a strigat, zicând: „Mă
cunoașteți și Mă știți de unde sunt! Eu
n‑am venit de la Mine Însumi, însă Cel ce M‑a trimis este
adevărat, numai că voi
nu‑L cunoașteți. 29Eu
Îl cunosc, căci de la El sunt și El M‑a trimis.” 30Căutau
20:19
deci să‑L prindă, dar nimeni
n‑a pus mâna pe El, căci încă nu‑I sosise ceasul.
31Din mulțime însă mulți
au crezut în El și spuneau: „Când va veni Hristosul, va face oare mai multe semne decât a făcut acesta?” 32Fariseii au auzit mulțimea murmurând acestea despre El, și preoții de seamă și fariseii au trimis niște gărzi să‑L prindă. 33Isus a zis: „Încă puțină
vreme sunt cu voi și apoi Mă duc la Cel ce M‑a trimis. 34Mă
veți căuta, și nu Mă veți găsi; și unde sunt Eu, voi nu puteți veni.” 35Iudeii și‑au spus între ei: „Unde are de gând să se ducă acesta, încât nu‑l vom găsi? Doar n‑are de gând să se ducă la cei
răspândiți printre greci și să‑i învețe pe greci!? 36Ce înseamnă cuvântul acesta pe care l‑a spus: «Mă veți căuta, și nu Mă veți găsi; și unde sunt Eu, voi nu puteți veni»?”
Râuri de apă vie
37În
ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă
însetează cineva, să vină la Mine și să bea! 38Cel ce crede în Mine, precum zice Scriptura, râuri de apă vie vor curge din
inima lui.”7:38 Sau: „«Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea cel ce crede în Mine!» Precum zice Scriptura, râuri de apă vie vor curge din inima Lui.” 39(Spunea
aceasta despre Duhul, pe care aveau să‑L primească cei ce vor fi crezut în El. Căci Duhul [Sfânt] încă nu fusese dat, fiindcă Isus încă nu fusese proslăvit
.)
Încercarea de a‑L prinde pe Isus
40Unii din mulțime, când au auzit aceste cuvinte, spuneau: „Acesta este cu adevărat Profetul
.” 41Alții spuneau: „Acesta
este Hristosul.” Dar alții spuneau: „Doar nu din Galileea vine Hristosul
! 42Nu zice
Scriptura că Hristosul vine din sămânța lui David și din Betleem, satul de unde
era David?” 43S‑a
făcut deci dezbinare în mulțime din pricina Lui. 44Unii
din ei voiau să‑L prindă, dar nimeni n‑a pus mâna pe El. 45Atunci gărzile s‑au întors la preoții de seamă și la farisei. Și aceștia le‑au spus: „De ce nu l‑ați adus?” 46Gărzile au răspuns: „Niciodată
n‑a vorbit vreun om ca omul acesta.” 47Fariseii le‑au răspuns: „Doar n‑ați fost și voi duși în rătăcire! 48A
crezut în el vreunul dintre conducători sau dintre farisei? 49Dar mulțimea aceasta, care nu cunoaște Legea, este blestemată!” 50Nicodim, cel care
venise la Isus mai înainte și care era unul dintre ei, le‑a zis: 51„Oare Legea
19:15
noastră osândește pe vreun om fără să‑l asculte mai întâi și să știe ce face?” 52Drept răspuns, ei i‑au zis: „Doar nu ești și tu din
Galileea! Cercetează și vezi că din Galileea nu s‑a ridicat niciun profet!”
Femeia prinsă în adulter7:53 Pericopa despre femeia adulteră lipsește din cele mai vechi și mai bune manuscrise grecești ale Evangheliei după Ioan. Uneori pericopa figurează în Evanghelia lui Luca (după 21:38), semn că episodul nu și‑a putut găsi cu ușurință un loc stabil în manuscrisele grecești. Consensul specialiștilor este că, deși pasajul redă un episod veridic din viața lui Isus, el nu face parte din textul originar al Evangheliei după Ioan.
53[[Și s‑a întors fiecare acasă.
81Isus S‑a dus la Muntele Măslinilor. 2Dar, dis‑de‑dimineață, a venit din nou la Templu; și tot poporul venea la El. După ce S‑a așezat, a început să‑i învețe. 3Iar cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și, punând‑o în mijloc, 4I‑au spus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea adulterul. 5Moise
, în Lege, ne‑a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: tu deci ce zici?” 6Vorbeau astfel ca să‑L ispitească și să aibă cu ce să‑L învinuiască. Dar Isus S‑a aplecat și scria cu degetul pe pământ. 7Cum ei stăruiau cu întrebările, S‑a ridicat și le‑a zis: „Cine
este fără păcat între voi să arunce primul cu piatra în ea!” 8Apoi S‑a aplecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. 9Cei ce au auzit [au fost mustrați
de cugetul lor și] au ieșit afară, unul câte unul, începând cu bătrânii, [până la cei din urmă]. A rămas El singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10Isus S‑a ridicat și [când n‑a mai văzut pe nimeni decât pe femeie] i‑a zis: „Femeie, unde sunt [pârâșii tăi]? Nimeni nu te‑a osândit?” 11„Nimeni, Doamne”, I‑a răspuns ea. Și Isus i‑a zis: „Nici
Eu nu te osândesc. Du‑te și de acum să
nu mai păcătuiești!”]]
Isus, Lumina lumii
12Isus le‑a vorbit din nou și le‑a zis: „Eu
sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” 13Fariseii I‑au zis atunci: „Tu
mărturisești despre tine însuți; mărturia ta nu este adevărată.” 14Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și încotro Mă duc, dar voi
nu știți nici de unde vin, nici încotro Mă duc. 15Voi
judecați după înfățișare; Eu
nu judec pe nimeni. 16Și chiar dacă judec Eu, judecata Mea este adevărată, pentru că nu
sunt singur, ci suntem Eu și Tatăl, care M‑a trimis. 17În
19:15Mt. 18:162Cor. 13:1Evr. 10:28
Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: 18Eu sunt cel care mărturisește despre Mine; tot despre Mine mărturisește
și Tatăl, care M‑a trimis.” 19Ei I‑au zis deci: „Unde este tatăl tău?” Isus a răspuns: „Nici pe Mine
nu Mă cunoașteți, nici pe Tatăl Meu. Dacă
M‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu.” 20Aceste cuvinte le‑a rostit în vistierie
, pe când dădea învățătură în Templu; și nimeni
n‑a pus mâna pe El, pentru că nu‑I sosise încă
ceasul.
21Isus le‑a mai spus: „Eu Mă duc, și Mă
veți căuta și veți
muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.” 22Iudeii ziceau: „Doar nu se va omorî singur, de zice: «Acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni»!” 23„Voi
sunteți de jos”, le‑a zis El, „Eu sunt de sus. Voi
sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24De aceea
v‑am spus că veți muri în păcatele voastre, căci
, dacă nu credeți că Eu Sunt, veți muri în păcatele voastre.” 25„Tu cine ești?”, I‑au zis ei. Isus le‑a răspuns: „Ceea ce vă spun de la început. 26Multe am de spus și de osândit cu privire la voi, dar Cel ce
M‑a trimis este adevărat; și Eu
, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” 27Ei n‑au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28Isus le‑a mai zis: „Când veți înălța
pe Fiul Omului, atunci
veți cunoaște că
Eu Sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum
M‑a învățat Tatăl Meu. 29Cel
ce M‑a trimis este cu Mine; [Tatăl]
nu M‑a lăsat singur, pentru că
fac totdeauna ce‑I este plăcut Lui.”
Adevărul vă va face liberi
30Pe când vorbea Isus acestea, mulți
au crezut în El. 31Și Isus le‑a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei; 32veți cunoaște Adevărul
8:2Iac. 1:25
2:12
, și Adevărul vă va face liberi.” 33Ei I‑au răspuns: „Noi
suntem sămânța lui Avraam și n‑am fost niciodată robi nimănui. Cum zici tu: «Veți fi liberi»?” 34„Adevărat, adevărat vă spun”, le‑a răspuns Isus: „Oricine
trăiește în păcat este rob al păcatului. 35Iar robul
nu rămâne pentru totdeauna în casă; fiul însă rămâne pentru totdeauna. 36Deci, dacă
Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.
37Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați
să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. 38Eu
spun ce am văzut la Tatăl [Meu], iar voi faceți ce ați auzit de la tatăl [vostru].” 39Ei I‑au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam
.” Isus le‑a spus: „Dacă
9:7Gal. 3:7,29
erați copii ai lui Avraam, făceați faptele lui Avraam. 40Dar
acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un om, care v‑am spus adevărul pe
care l‑am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n‑a făcut. 41Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I‑au spus: „Noi nu suntem născuți din desfrânare; avem un
64:8Mal. 1:6
singur Tată: pe Dumnezeu.” 42Isus le‑a zis: „Dacă
era Dumnezeu Tatăl vostru, Mă iubeați și pe Mine, căci
Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n‑am
venit de la Mine Însumi, ci El M‑a trimis. 43De
ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta cuvântul Meu. 44Voi
sunteți de la tatăl vostru, Diavolul, și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu
stă în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. 45Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46Cine din voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți? 47Cine
este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultați: pentru că nu sunteți din Dumnezeu.”
Isus este înainte de Avraam
48Iudeii I‑au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai demon
?” 49„Nu am demon”, le‑a răspuns Isus, „ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți. 50Eu
nu caut slava Mea; este cine să o caute și să judece. 51Adevărat, adevărat vă spun: dacă
păzește cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.” 52„Acum”, I‑au zis iudeii, „vedem bine că ai demon; Avraam
a murit, la fel și profeții; iar tu spui: «Dacă păzește cineva cuvântul Meu, cu niciun chip nu va gusta moartea, în veac.» 53Doar nu ești tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit! Profeții, și ei au murit. Cine te crezi?” 54Isus a răspuns: „Dacă
Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl
Meu este cel care Mă slăvește; El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul nostru, 55și totuși nu‑L
cunoașteți. Eu Îl cunosc; dacă aș zice că nu‑L cunosc, aș fi mincinos, asemenea vouă. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56Tatăl vostru Avraam a
tresăltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a
văzut‑o și s‑a bucurat.” 57„N‑ai nici cincizeci de ani”, I‑au spus iudeii, „și l‑ai văzut pe Avraam!?” 58Isus le‑a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: mai înainte să fie Avraam, Eu Sunt
.” 59Atunci au
luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S‑a ascuns și a ieșit din Templu, [trecând
prin mijlocul lor. Și a trecut astfel pe lângă ei].
