Necredința fraților lui Isus
71După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să treacă prin Iudeea, fiindcă
iudeii căutau să‑L omoare. 2Și
sărbătoarea iudeilor, Așezarea Corturilor, era aproape. 3Frații
Săi I‑au zis: „Pleacă de aici și du‑te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii tăi lucrările pe care le faci! 4Nimeni nu lucrează în ascuns când caută să ajungă cunoscut. Dacă faci acestea, arată‑te lumii!” 5Căci nici
chiar frații Săi nu credeau în El. 6Isus le‑a zis: „Vremea
Mea n‑a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. 7Pe voi lumea nu
vă poate urî, dar pe Mine Mă urăște, căci
Eu mărturisesc despre ea că faptele ei sunt rele. 8Voi suiți‑vă la sărbătoare; Eu nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, căci
vremea Mea nu s‑a împlinit încă.” 9După ce le‑a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.
Isus la Sărbătoarea Corturilor
10După ce s‑au suit frații Săi la sărbătoare, S‑a suit și El, dar nu pe față, ci pe ascuns. 11Iudeii
Îl căutau la sărbătoare și ziceau: „Unde este?” 12Era mult freamăt
cu privire la El în mulțime. Unii
spuneau: „Este un om bun”, dar alții spuneau: „Ba nu, ci duce mulțimea în rătăcire.” 13Totuși, nimeni nu vorbea pe față despre El, de
frica iudeilor.
14Pe la jumătatea sărbătorii, Isus S‑a suit la Templu și a început să dea învățătură. 15Iar iudeii
se mirau, zicând: „Cum de știe acesta carte fără să fi învățat?” 16Isus le‑a răspuns: „Învățătura Mea
nu este a Mea, ci a Celui ce M‑a trimis. 17Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18Cel
ce vorbește de la sine își caută propria slavă; dar cel ce caută slava celui ce l‑a trimis, acela este adevărat și în el nu este nedreptate.
19Oare
nu v‑a dat Moise Legea? Totuși, nimeni dintre voi nu împlinește Legea. De
ce căutați să Mă omorâți?” 20Mulțimea I‑a răspuns: „Ai demon
. Cine caută să te omoare?” 21Drept răspuns, Isus le‑a zis: „O lucrare am făcut, și toți vă mirați. 22Moise
v‑a dat circumcizia (nu că ea vine de la Moise, ci
de la patriarhi), și voi îl circumcideți pe om în ziua sabatului. 23Dacă un om primește circumcizia în ziua sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, vă mâniați pe Mine că am
însănătoșit un om în ziua sabatului? 24Nu
judecați după înfățișare, ci judecați după judecata cea dreaptă!”
25Unii dintre locuitorii Ierusalimului spuneau: „Nu este el acela pe care caută să‑l omoare? 26Și iată că vorbește pe față și ei nu‑i spun nimic! Nu cumva căpeteniile au cunoscut
cu adevărat că acesta este Hristosul? 27Dar
pe acesta îl știm de unde este; când însă va veni Hristosul, nimeni nu va ști de unde este.” 28Atunci Isus, care dădea învățătură în Templu, a strigat, zicând: „Mă
cunoașteți și Mă știți de unde sunt! Eu
n‑am venit de la Mine Însumi, însă Cel ce M‑a trimis este
adevărat, numai că voi
nu‑L cunoașteți. 29Eu
Îl cunosc, căci de la El sunt și El M‑a trimis.” 30Căutau
20:19
deci să‑L prindă, dar nimeni
n‑a pus mâna pe El, căci încă nu‑I sosise ceasul.
31Din mulțime însă mulți
au crezut în El și spuneau: „Când va veni Hristosul, va face oare mai multe semne decât a făcut acesta?” 32Fariseii au auzit mulțimea murmurând acestea despre El, și preoții de seamă și fariseii au trimis niște gărzi să‑L prindă. 33Isus a zis: „Încă puțină
vreme sunt cu voi și apoi Mă duc la Cel ce M‑a trimis. 34Mă
veți căuta, și nu Mă veți găsi; și unde sunt Eu, voi nu puteți veni.” 35Iudeii și‑au spus între ei: „Unde are de gând să se ducă acesta, încât nu‑l vom găsi? Doar n‑are de gând să se ducă la cei
răspândiți printre greci și să‑i învețe pe greci!? 36Ce înseamnă cuvântul acesta pe care l‑a spus: «Mă veți căuta, și nu Mă veți găsi; și unde sunt Eu, voi nu puteți veni»?”
Râuri de apă vie
37În
ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă
însetează cineva, să vină la Mine și să bea! 38Cel ce crede în Mine, precum zice Scriptura, râuri de apă vie vor curge din
inima lui.”7:38 Sau: „«Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea cel ce crede în Mine!» Precum zice Scriptura, râuri de apă vie vor curge din inima Lui.” 39(Spunea
aceasta despre Duhul, pe care aveau să‑L primească cei ce vor fi crezut în El. Căci Duhul [Sfânt] încă nu fusese dat, fiindcă Isus încă nu fusese proslăvit
.)
Încercarea de a‑L prinde pe Isus
40Unii din mulțime, când au auzit aceste cuvinte, spuneau: „Acesta este cu adevărat Profetul
.” 41Alții spuneau: „Acesta
este Hristosul.” Dar alții spuneau: „Doar nu din Galileea vine Hristosul
! 42Nu zice
Scriptura că Hristosul vine din sămânța lui David și din Betleem, satul de unde
era David?” 43S‑a
făcut deci dezbinare în mulțime din pricina Lui. 44Unii
din ei voiau să‑L prindă, dar nimeni n‑a pus mâna pe El. 45Atunci gărzile s‑au întors la preoții de seamă și la farisei. Și aceștia le‑au spus: „De ce nu l‑ați adus?” 46Gărzile au răspuns: „Niciodată
n‑a vorbit vreun om ca omul acesta.” 47Fariseii le‑au răspuns: „Doar n‑ați fost și voi duși în rătăcire! 48A
crezut în el vreunul dintre conducători sau dintre farisei? 49Dar mulțimea aceasta, care nu cunoaște Legea, este blestemată!” 50Nicodim, cel care
venise la Isus mai înainte și care era unul dintre ei, le‑a zis: 51„Oare Legea
19:15
noastră osândește pe vreun om fără să‑l asculte mai întâi și să știe ce face?” 52Drept răspuns, ei i‑au zis: „Doar nu ești și tu din
Galileea! Cercetează și vezi că din Galileea nu s‑a ridicat niciun profet!”
Femeia prinsă în adulter7:53 Pericopa despre femeia adulteră lipsește din cele mai vechi și mai bune manuscrise grecești ale Evangheliei după Ioan. Uneori pericopa figurează în Evanghelia lui Luca (după 21:38), semn că episodul nu și‑a putut găsi cu ușurință un loc stabil în manuscrisele grecești. Consensul specialiștilor este că, deși pasajul redă un episod veridic din viața lui Isus, el nu face parte din textul originar al Evangheliei după Ioan.
53[[Și s‑a întors fiecare acasă.