81Isus S‑a dus la Muntele Măslinilor. 2Dar, dis‑de‑dimineață, a venit din nou la Templu; și tot poporul venea la El. După ce S‑a așezat, a început să‑i învețe. 3Iar cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și, punând‑o în mijloc, 4I‑au spus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea adulterul. 5Moise
, în Lege, ne‑a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: tu deci ce zici?” 6Vorbeau astfel ca să‑L ispitească și să aibă cu ce să‑L învinuiască. Dar Isus S‑a aplecat și scria cu degetul pe pământ. 7Cum ei stăruiau cu întrebările, S‑a ridicat și le‑a zis: „Cine
este fără păcat între voi să arunce primul cu piatra în ea!” 8Apoi S‑a aplecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. 9Cei ce au auzit [au fost mustrați
de cugetul lor și] au ieșit afară, unul câte unul, începând cu bătrânii, [până la cei din urmă]. A rămas El singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10Isus S‑a ridicat și [când n‑a mai văzut pe nimeni decât pe femeie] i‑a zis: „Femeie, unde sunt [pârâșii tăi]? Nimeni nu te‑a osândit?” 11„Nimeni, Doamne”, I‑a răspuns ea. Și Isus i‑a zis: „Nici
Eu nu te osândesc. Du‑te și de acum să
nu mai păcătuiești!”]]
Isus, Lumina lumii
12Isus le‑a vorbit din nou și le‑a zis: „Eu
sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” 13Fariseii I‑au zis atunci: „Tu
mărturisești despre tine însuți; mărturia ta nu este adevărată.” 14Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și încotro Mă duc, dar voi
nu știți nici de unde vin, nici încotro Mă duc. 15Voi
judecați după înfățișare; Eu
nu judec pe nimeni. 16Și chiar dacă judec Eu, judecata Mea este adevărată, pentru că nu
sunt singur, ci suntem Eu și Tatăl, care M‑a trimis. 17În
19:15Mt. 18:162Cor. 13:1Evr. 10:28
Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: 18Eu sunt cel care mărturisește despre Mine; tot despre Mine mărturisește
și Tatăl, care M‑a trimis.” 19Ei I‑au zis deci: „Unde este tatăl tău?” Isus a răspuns: „Nici pe Mine
nu Mă cunoașteți, nici pe Tatăl Meu. Dacă
M‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu.” 20Aceste cuvinte le‑a rostit în vistierie
, pe când dădea învățătură în Templu; și nimeni
n‑a pus mâna pe El, pentru că nu‑I sosise încă
ceasul.
21Isus le‑a mai spus: „Eu Mă duc, și Mă
veți căuta și veți
muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.” 22Iudeii ziceau: „Doar nu se va omorî singur, de zice: «Acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni»!” 23„Voi
sunteți de jos”, le‑a zis El, „Eu sunt de sus. Voi
sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24De aceea
v‑am spus că veți muri în păcatele voastre, căci
, dacă nu credeți că Eu Sunt, veți muri în păcatele voastre.” 25„Tu cine ești?”, I‑au zis ei. Isus le‑a răspuns: „Ceea ce vă spun de la început. 26Multe am de spus și de osândit cu privire la voi, dar Cel ce
M‑a trimis este adevărat; și Eu
, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” 27Ei n‑au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28Isus le‑a mai zis: „Când veți înălța
pe Fiul Omului, atunci
veți cunoaște că
Eu Sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum
M‑a învățat Tatăl Meu. 29Cel
ce M‑a trimis este cu Mine; [Tatăl]
nu M‑a lăsat singur, pentru că
fac totdeauna ce‑I este plăcut Lui.”
Adevărul vă va face liberi
30Pe când vorbea Isus acestea, mulți
au crezut în El. 31Și Isus le‑a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei; 32veți cunoaște Adevărul
8:2Iac. 1:25
2:12
, și Adevărul vă va face liberi.” 33Ei I‑au răspuns: „Noi
suntem sămânța lui Avraam și n‑am fost niciodată robi nimănui. Cum zici tu: «Veți fi liberi»?” 34„Adevărat, adevărat vă spun”, le‑a răspuns Isus: „Oricine
trăiește în păcat este rob al păcatului. 35Iar robul
nu rămâne pentru totdeauna în casă; fiul însă rămâne pentru totdeauna. 36Deci, dacă
Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.
37Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați
să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. 38Eu
spun ce am văzut la Tatăl [Meu], iar voi faceți ce ați auzit de la tatăl [vostru].” 39Ei I‑au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam
.” Isus le‑a spus: „Dacă
9:7Gal. 3:7,29
erați copii ai lui Avraam, făceați faptele lui Avraam. 40Dar
acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un om, care v‑am spus adevărul pe
care l‑am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n‑a făcut. 41Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I‑au spus: „Noi nu suntem născuți din desfrânare; avem un
64:8Mal. 1:6
singur Tată: pe Dumnezeu.” 42Isus le‑a zis: „Dacă
era Dumnezeu Tatăl vostru, Mă iubeați și pe Mine, căci
Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n‑am
venit de la Mine Însumi, ci El M‑a trimis. 43De
ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta cuvântul Meu. 44Voi
sunteți de la tatăl vostru, Diavolul, și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu
stă în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. 45Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46Cine din voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți? 47Cine
este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultați: pentru că nu sunteți din Dumnezeu.”
Isus este înainte de Avraam
48Iudeii I‑au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai demon
?” 49„Nu am demon”, le‑a răspuns Isus, „ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți. 50Eu
nu caut slava Mea; este cine să o caute și să judece. 51Adevărat, adevărat vă spun: dacă
păzește cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.” 52„Acum”, I‑au zis iudeii, „vedem bine că ai demon; Avraam
a murit, la fel și profeții; iar tu spui: «Dacă păzește cineva cuvântul Meu, cu niciun chip nu va gusta moartea, în veac.» 53Doar nu ești tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit! Profeții, și ei au murit. Cine te crezi?” 54Isus a răspuns: „Dacă
Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl
Meu este cel care Mă slăvește; El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul nostru, 55și totuși nu‑L
cunoașteți. Eu Îl cunosc; dacă aș zice că nu‑L cunosc, aș fi mincinos, asemenea vouă. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56Tatăl vostru Avraam a
tresăltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a
văzut‑o și s‑a bucurat.” 57„N‑ai nici cincizeci de ani”, I‑au spus iudeii, „și l‑ai văzut pe Avraam!?” 58Isus le‑a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: mai înainte să fie Avraam, Eu Sunt
.” 59Atunci au
luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S‑a ascuns și a ieșit din Templu, [trecând
prin mijlocul lor. Și a trecut astfel pe lângă ei].
Vindecarea unui orb din naștere
91Pe când trecea, Isus a văzut un orb din naștere. 2Ucenicii Săi L‑au întrebat: „Rabbí, cine
a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s‑a născut orb?” 3Isus a răspuns: „N‑au păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci
s‑a născut așa ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el. 4Cât este ziuă, trebuie
să facem lucrările Celui ce M‑a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5Cât sunt în lume, sunt
Lumina lumii.” 6După ce a spus acestea, a
8:23
scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tină 7și i‑a spus: „Du‑te de te spală în
scăldătoarea Siloamului” (care, tradus, înseamnă: „Trimis”). El
s‑a dus, s‑a spălat și s‑a întors văzând.
8Vecinii și cei ce‑l văzuseră înainte ca cerșetor spuneau: „Nu este acesta cel ce stătea și cerșea?” 9Unii spuneau: „El este.” Alții spuneau: „Nu, dar seamănă cu el.” Iar el zicea: „Eu sunt.” 10Deci i‑au zis: „Cum ți s‑au deschis ochii?” 11El a răspuns: „Omul
căruia I se zice Isus a făcut tină, mi‑a uns ochii și mi‑a zis: «Du‑te la Siloam și spală‑te!» M‑am dus, m‑am spălat și mi‑am căpătat vederea.” 12„Unde este omul acela?”, l‑au întrebat ei. El a răspuns: „Nu știu.”
Cercetarea orbului de către farisei
13L‑au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte. 14Și era sabat ziua când făcuse Isus tină și‑i deschisese ochii. 15Din nou, fariseii l‑au întrebat și ei cum și‑a căpătat vederea. Și el le‑a zis: „Mi‑a pus tină pe ochi, m‑am spălat și văd.” 16Atunci, unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ține sabatul.” Dar alții spuneau: „Cum
poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Și
era dezbinare între ei. 17Iarăși l‑au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre el, acum că ți‑a deschis ochii?” „Este
un profet”, le‑a răspuns el.
18Iudeii n‑au crezut despre el că fusese orb și că își căpătase vederea până nu i‑au chemat pe părinții lui și 19i‑au întrebat: „Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s‑a născut orb? Cum de vede acum?” 20Drept răspuns, părinții lui au zis: „Știm că acesta este fiul nostru și că s‑a născut orb. 21Însă cum de vede acum sau cine i‑a deschis ochii, noi nu știm. Întrebați‑l pe el: are o vârstă, va vorbi el însuși despre sine!” 22Părinții lui au vorbit astfel pentru că se
temeau de iudei, căci iudeii se învoiseră ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să
fie dat afară din sinagogă. 23De aceea au spus părinții lui: „Are o vârstă, întrebați‑l pe el!”
24Așadar l‑au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i‑au zis: „Dă
slavă lui Dumnezeu: noi
știm că omul acesta este un păcătos.” 25El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu știu; eu una știu: eram orb, și acum văd!” 26L‑au întrebat deci: „Ce ți‑a făcut? Cum ți‑a deschis ochii?” 27„Deja v‑am spus”, le‑a răspuns el, „și n‑ați ascultat. De ce vreți să mai auziți încă o dată? Doar nu vreți și voi să vă faceți ucenicii Lui!” 28Ei l‑au ocărât și i‑au zis: „Ucenicul lui ești tu! Noi suntem ucenicii lui Moise! 29Știm că lui Moise i‑a vorbit Dumnezeu; dar acesta nu
știm de unde este.” 30„Aici
e lucrul de mirare”, le‑a răspuns omul acela, „că voi nu știți de unde este, dar El mi‑a deschis ochii! 31Știm că Dumnezeu
35:12Ps. 18:41
34:15
66:18Pr. 1:28
15:29
29:9Is. 1:15Ier. 11:11
14:12Ez. 8:18Mica 3:4Zah. 7:13
nu‑i ascultă pe păcătoși; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32De când lumea nu s‑a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. 33Dacă
omul acesta n‑ar fi de la Dumnezeu, n‑ar putea face nimic.” 34„Tu ești născut cu totul în
păcat”, i‑au răspuns ei, „și vrei să ne înveți pe noi?” Și l‑au dat afară.
Orbirea spirituală
35Isus a auzit că l‑au dat afară și, când l‑a găsit, i‑a zis: „Crezi tu în Fiul
Omului9:35 În Cornilescu 1924: „Fiul lui Dumnezeu”. Lecțiunea „Fiul Omului”, adoptată în prezenta revizuire, este cea originară, fiind atestată în cele mai vechi manuscrise și versiuni ale Evangheliei după Ioan.?” 36El a răspuns: „Și cine este, Doamne, ca să cred în El?” 37„L‑ai și văzut”, i‑a zis Isus, „și Cel
ce vorbește cu tine, Acela este!” 38„Cred, Doamne”, I‑a zis el; și I s‑a închinat.
39Apoi, Isus a zis: „Eu pentru
judecată am venit în lumea aceasta: pentru ca
cei ce nu văd să vadă, și cei ce văd să ajungă orbi.” 40Unii din fariseii care erau lângă El au auzit acestea și I‑au
zis: „Doar n‑om fi și noi orbi!” 41„Dacă
ați fi orbi”, le‑a răspuns Isus, „n‑ați avea păcat. Acum, că ziceți: «Vedem», păcatul vostru rămâne.
Pilda oilor din staul
101Adevărat, adevărat vă spun: cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este un hoț și un tâlhar. 2Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor. 3Portarul îi deschide, și oile aud glasul lui; el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară. 4După ce le scoate pe toate care sunt ale sale, merge înaintea lor; și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5Pe un străin nu‑l vor urma nicidecum, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” 6Isus le‑a spus această pildă, dar ei n‑au înțeles despre ce le vorbea.
Isus, Păstorul cel bun
7Isus le‑a mai spus: „Adevărat, adevărat vă spun: Eu sunt Ușa oilor. 8Toți câți au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‑au ascultat de ei. 9Eu
sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra și va ieși și va găsi pășune. 10Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s‑o aibă din belșug.
11Eu
37:24Evr. 13:201Pt. 2:25
5:4
sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. 12Cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale sale, când vede lupul venind, lasă
oile și fuge, iar lupul le răpește și le risipește. 13Cel plătit fuge pentru că este plătit și nu‑i pasă de oi.
14Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile
, și ele Mă cunosc pe Mine, 15așa cum
Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum Îl cunosc Eu pe Tatăl; și
Îmi dau viața pentru oi. 16Mai am și alte
oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu și
vor fi o turmă, cu un Păstor. 17De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că
Eu Îmi dau viața ca iarăși să o iau. 18Nimeni nu Mi‑o ia, ci o dau Eu de la Mine. Am
autoritate10:18 Gr. exousía, „putere”, „libertate de alegere”. s‑o dau și am autoritate s‑o iau iarăși; porunca aceasta
am primit‑o de la Tatăl Meu.”
19Din pricina acestor cuvinte, iarăși
s‑a făcut dezbinare între iudei. 20Mulți dintre ei spuneau: „Are demon
și a înnebunit. De ce‑l ascultați?” 21Alții spuneau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvintele unui demonizat. Poate
146:8
un demon să
deschidă ochii orbilor?”
Isus la Sărbătoarea Înnoirii Templului
22În Ierusalim era atunci Sărbătoarea Înnoirii Templului10:22 Sărbătoarea Hanukka, numită și Sărbătoarea Luminilor, comemora curățirea și reconsacrarea Templului, în urma profanării acestuia de către regele Antioh Epifanul. A fost ținută prima dată pe 25 Kislev 164 î.Hr. (jumătatea lunii decembrie, conform calendarului gregorian).. Era iarnă, 23și Isus Se plimba prin Templu, prin
5:12
Pridvorul lui Solomon. 24Iudeii L‑au înconjurat și I‑au spus: „Până când ne vei ține sufletele în încordare? Dacă tu ești Hristosul, spune‑ne‑o deslușit!” 25„V‑am spus”, le‑a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările
pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26Dar
voi nu credeți, pentru că, după cum v‑am spus, nu sunteți din oile Mele. 27Oile
Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele Mă urmează. 28Eu le dau viață veșnică, în veac nu
vor pieri și nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29Tatăl
Meu, care
Mi le‑a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui [Meu]. 30Eu
și Tatăl una suntem.”
31Iudeii
au luat iarăși pietre ca să‑L ucidă. 32Isus le‑a răspuns: „V‑am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl [Meu]: pentru care dintre ele vreți să aruncați cu pietre în Mine?” 33Iudeii I‑au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru blasfemie și pentru că tu, om fiind, te
dai drept Dumnezeu.” 34Isus le‑a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei10:34 Ps. 82:6.? 35Dacă Legea i‑a numit dumnezei pe
aceia cărora li se adresa Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființată, 36cum ziceți voi: «Hulești!» Celui pe care
Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis
în lume? Și aceasta, pentru că
am zis: «Sunt Fiul
lui Dumnezeu!» 37Dacă
nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți! 38Dar, dacă le fac, și nu Mă credeți pe Mine, credeți
măcar lucrările acestea, ca să cunoașteți și să știți că
Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl.” 39Atunci
au căutat iarăși să‑L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
Plecarea lui Isus în Pereea
40Isus S‑a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde
botezase Ioan la început, și a rămas acolo. 41Mulți veneau la El și spuneau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar
tot ce a spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.” 42Și
mulți au crezut în El în locul acela.
