Trimiterea celor doisprezece
(Matei 10:5‑15. Marcu 6:7‑13)
91Chemându‑i pe cei doisprezece, Isus
6:7
le‑a dat autoritate peste toți demonii și putere să vindece boli. 2I‑a
trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să‑i vindece pe cei bolnavi. 3Și le‑a
zis: „Să nu luați nimic cu voi pentru drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani; și nici două haine să nu vă luați. 4În
orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. 5Iar
dacă nu vă vor primi, să ieșiți din cetatea aceea și să scuturați
praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.” 6Ei
au plecat și au mers din sat în sat, propovăduind și făcând vindecări pretutindeni.
Nedumerirea lui Irod cu privire la Isus
(Matei 14:1‑12. Marcu 6:14‑29)
7Tetrarhul
Irod a auzit despre toate cele săvârșite [de El] și era nedumerit de ceea ce se spunea: după unii, Ioan ar fi înviat din morți; 8după alții, se arătase Ilie; iar după alții, înviase unul dintre profeții din vechime. 9Dar Irod zicea: „Lui Ioan i‑am tăiat capul; cine este cel despre care aud toate acestea?” Și
căuta să‑L vadă.
Înmulțirea pâinilor
(Matei 14:13‑21. Marcu 6:30‑44. Ioan 6:1‑14)
10După ce
s‑au întors, apostolii I‑au povestit lui Isus tot ce făcuseră. El
i‑a luat și S‑a retras deoparte, în cetatea numită Betsaida. 11Mulțimile, când au aflat, au mers după El. Isus le‑a primit, le‑a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i‑a vindecat pe cei ce aveau nevoie de vindecare. 12Fiindcă
ziua era pe sfârșite, cei doisprezece s‑au apropiat și I‑au zis: „Dă drumul mulțimilor, să se ducă în satele și cătunele din împrejurimi să găzduiască și să‑și caute de mâncare, pentru că aici suntem într‑un loc pustiu!” 13Isus le‑a zis: „Dați‑le voi să mănânce!” Dar ei I‑au răspuns: „Noi nu avem decât cinci pâini și doi pești; doar dacă ne‑am duce noi să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta!”9:13 Declarația ucenicilor este eliptică și conține un element de scepticism. Sensul declarației lor este următorul: „Am putea să‑i hrănim doar dacă ne‑am duce noi să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta.” 14Erau cam cinci mii de bărbați. Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Puneți‑i să se așeze în grupuri de câte cincizeci!” 15Au făcut întocmai: i‑au pus să se așeze pe toți. 16Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și‑a ridicat ochii spre cer, a rostit binecuvântarea, apoi le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor să le împartă mulțimilor. 17Au mâncat și s‑au săturat toți, și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase.
Mărturisirea lui Petru
(Matei 16:13‑19. Marcu 8:27‑29)
18Isus Se ruga
singur deoparte, iar ucenicii erau cu El; și i‑a întrebat, zicând: „Cine zic mulțimile că sunt Eu?” 19Ei I‑au răspuns: „Unii, Ioan
Botezătorul; alții, Ilie; alții – că a înviat un profet dintre cei din vechime.” 20„Dar voi”, i‑a întrebat El, „cine ziceți că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!”, I‑a răspuns Petru
.
Isus Își vestește moartea și învierea
(Matei 16:20‑28. Marcu 8:30–9:1)
21Isus
le‑a poruncit cu asprime să nu spună nimănui lucrul acesta, 22căci le zisese că Fiul
17:22
Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învie.
23Apoi
le‑a zis tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. 24Căci oricine va vrea să‑și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va scăpa. 25Și
ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă s‑ar nimici ori s‑ar pierde pe sine? 26Pentru că
dacă se va rușina cineva de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul Omului de el când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. 27Adevărat
vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Schimbarea la față
(Matei 17:1‑8. Marcu 9:2‑8)
28Cam
la opt zile după cuvintele acestea, Isus i‑a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și a urcat pe munte să Se roage. 29Pe când Se ruga, I s‑a schimbat înfățișarea chipului, iar îmbrăcămintea I s‑a făcut de un alb strălucitor. 30Și iată că doi bărbați vorbeau cu El: erau Moise și Ilie, 31care se arătaseră în slavă și vorbeau despre plecarea9:31 Exprimare eufemistică pentru moarte. Lui, ce avea să se împlinească în Ierusalim. 32Petru și cei ce erau cu el erau doborâți
10:9
de somn. Când s‑au trezit, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbați care erau cu El. 33Când să se despartă aceștia de El, Petru I‑a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” Nu știa ce spune. 34Pe când spunea el aceste cuvinte, a venit un nor și i‑a acoperit cu umbra lui; ucenicii s‑au înspăimântat când au intrat ei în nor. 35Și din nor s‑a auzit un glas care zicea: „Acesta
este Fiul Meu cel ales9:35 Unele manuscrise mai târzii conțin lecțiuni precum „Acesta este Fiul Meu preaiubit” sau „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”, ca urmare a încercării copiștilor de a armoniza versetul cu textele paralele din Mt. 17:5 și Mc. 9:7.: de El să ascultați
.” 36Când s‑a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii
au tăcut și, în acele zile, n‑au spus nimănui nimic despre cele ce văzuseră.
Vindecarea unui demonizat
(Matei 17:14‑18. Marcu 9:14‑27)
37A
doua zi, când au coborât de pe munte, o mulțime mare L‑a întâmpinat pe Isus. 38Și iată că un om din mulțime a strigat: „Învățătorule, Te rog, uită‑Te la fiul meu, căci este singurul meu copil! 39Îl apucă un duh și, deodată, băiatul răcnește, se zvârcolește cu spume la gură, și demonul cu greu pleacă de la el, lăsându‑l zdrobit. 40I‑am rugat pe ucenicii Tăi să scoată demonul din el, dar n‑au putut.” 41Isus a răspuns: „O, generație necredincioasă și pornită la rău, până când voi mai fi cu voi și vă voi mai răbda? Adu‑l aici pe fiul tău!” 42Chiar când venea băiatul, demonul l‑a trântit și l‑a zguduit. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l‑a vindecat pe băiat și l‑a dat înapoi tatălui său. 43Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.
Isus Își vestește din nou moartea
(Matei 17:22‑23. Marcu 9:30‑32)
Pe când toți se mirau de tot ce făcea Isus, El le‑a zis ucenicilor Săi: 44„Luați bine aminte
la cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor!” 45Dar
ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei, ca să nu‑l priceapă; și se temeau să‑I pună întrebări cu privire la ceea ce spusese.
Cine este cel mai mare?
(Matei 18:1‑5. Marcu 9:33‑37)
46Apoi
le‑a venit gândul să știe care dintre ei ar fi mai mare. 47Isus, care le‑a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l‑a pus să stea lângă El 48și le‑a zis: „Oricine
18:5Mc. 9:37In. 12:44
13:20
îl primește pe acest copilaș în Numele Meu pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M‑a trimis. Fiindcă
cel care este mai mic între voi toți, acela este mare.”
Cine nu este împotriva noastră este pentru noi
(Marcu 9:38‑40)
49Ioan a răspuns
: „Stăpâne, noi am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și l‑am oprit, pentru că nu Te urmează împreună cu noi.” 50Isus i‑a răspuns: „Nu‑l opriți, fiindcă cine
nu este împotriva voastră este pentru voi.”
„Foc din cer”
51Când s‑a împlinit vremea înălțării Sale
, Isus S‑a îndreptat cu hotărâre9:51 Lit. „Și‑a întărit fața”. spre Ierusalim. 52A trimis soli înaintea Sa, care au mers și au intrat într‑un sat al samaritenilor, ca să facă pregătiri pentru El. 53Dar
aceștia nu L‑au primit, pentru că Se îndrepta spre Ierusalim. 54Văzând aceasta, Iacov și Ioan, ucenicii Săi, au zis: „Doamne, vrei să chemăm să se coboare foc din cer și să‑i mistuie9:54 2Rg. 1:10,12., [cum a făcut Ilie]?” 55Isus S‑a întors spre ei și i‑a mustrat. [El a zis: „Nu știți de ce duh sunteți mânați! 56Căci Fiul
12:47
Omului n‑a venit să nimicească sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”] Și au plecat în alt sat.
Cum să‑L urmăm pe Isus
(Matei 8:18‑22)
57Pe
când erau pe drum, cineva I‑a zis: „[Doamne,] Te voi urma oriunde vei merge.” 58Isus i‑a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n‑are unde să‑Și plece capul.” 59A zis apoi către altul
: „Urmează‑mă!” Acesta I‑a răspuns: „Doamne, îngăduie‑mi să mă duc mai întâi să‑l îngrop pe tatăl meu!” 60Dar Isus i‑a zis: „Lasă morții să‑și îngroape morții, iar tu mergi și vestește Împărăția lui Dumnezeu!” 61Altul a zis: „Doamne, Te
voi urma, dar îngăduie‑mi mai întâi să‑mi iau rămas‑bun de la cei din casa mea!” 62Isus i‑a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și privește înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.”
Trimiterea celor șaptezeci
101După aceea, Domnul a mai ales șaptezeci10:1 În unele manuscrise, „șaptezeci și doi” (și aici, și în vers. 17). și i‑a trimis
doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile pe unde avea El să treacă. 2Și le‑a zis: „De secerat este mult
, dar lucrători puțini sunt! Rugați‑L deci
pe Stăpânul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui. 3Mergeți! Iată
, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4Să
nu luați cu voi nici pungă, nici traistă, nici sandale și să nu salutați pe nimeni
pe drum. 5În
orice casă veți intra, să ziceți întâi: «Pace casei acesteia!» 6Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; altminteri, ea se va întoarce la voi. 7Să
rămâneți în casa aceea, să mâncați
și să beți de la ei, căci vrednic este lucrătorul
de plata lui. Să nu vă mutați din casă în casă. 8În orice cetate veți intra și vă vor primi, să mâncați ce vi se va pune înainte, 9să‑i
vindecați pe bolnavii de acolo și să le ziceți: «Împărăția lui Dumnezeu s‑a
apropiat de voi.» 10Dar în orice cetate veți intra și nu vă vor primi, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți: 11«Chiar și
praful din cetatea voastră, care s‑a prins pe picioarele noastre, îl scuturăm împotriva voastră. Să știți însă că Împărăția lui Dumnezeu s‑a apropiat de voi.» 12Vă spun că, în ziua aceea,10:12 Referire la ziua judecății, conform Mt. 11:24. va fi mai
ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.
Mustrarea cetăților nepocăite
(Matei 11:20‑24)
13Vai
de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci
, dacă s‑ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s‑ar fi pocăit în sac și cenușă. 14De aceea, la judecată, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 15Și
tu, Capernaume, vei fi oare înălțat până la cer10:15 Aluzie la Is. 14:13.? Nu, ci până în Locuința Morților vei fi coborât!10:15 Is. 14:15. 16Cine
vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine și
cine vă respinge pe voi Mă respinge pe Mine; iar
cine Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel care M‑a trimis.”
Întoarcerea celor șaptezeci
17Cei șaptezeci s‑au
întors cu bucurie și au zis: „Doamne, chiar și demonii ni se supun în Numele Tău!” 18Isus le‑a zis: „L‑am
16:11Ap. 9:1
12:8,9
văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. 19Iată, v‑am
dat putere să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului; și de nimic nu veți fi vătămați. 20Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vi se supun, ci bucurați‑vă că numele
20:12
21:27
voastre sunt scrise în ceruri!”
Bucuria lui Isus pentru ucenicii Săi
(Matei 11:25‑27; 13:16‑17)
21În
ceasul acela, Isus S‑a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le‑ai descoperit pruncilor! Da, Tată, pentru că așa ai găsit Tu cu cale. 22Toate
5:27
17:2
Mi‑au fost încredințate de Tatăl Meu; și
6:44,46
nimeni nu știe cine este Fiul în afară de Tatăl și nici cine este Tatăl în afară de Fiul și de cel căruia vrea Fiul să i‑L descopere.” 23Apoi S‑a întors către ucenici și le‑a spus deoparte: „Ferice
de ochii care văd ce vedeți voi! 24Căci vă spun că
mulți profeți și regi au vrut să vadă ce vedeți voi, și nu au văzut, și să audă ce auziți voi, și nu au auzit.”
Pilda samariteanului
25Și, iată, un învățător
22:35
al Legii s‑a ridicat să‑L ispitească pe Isus și I‑a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 26Isus i‑a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” 27El a răspuns, zicând: „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău10:27 Dt. 6:5. și pe aproapele tău ca pe tine însuți.10:27 Lev. 19:18.” 28„Drept ai răspuns”, i‑a zis Isus; „fă așa și vei
trăi!” 29Dar el, vrând să
se îndreptățească, I‑a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?” 30Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Un om se cobora din Ierusalim spre Ierihon și a căzut între tâlhari. Aceștia l‑au dezbrăcat, l‑au bătut zdravăn și au plecat, lăsându‑l aproape mort. 31Din întâmplare, se cobora pe acel drum un preot, care, văzându‑l, a
trecut pe partea cealaltă. 32La fel și un levit care mergea pe acolo, când l‑a văzut, a trecut pe partea cealaltă. 33Dar un samaritean
aflat în călătorie a venit spre el și, văzându‑l, i s‑a făcut milă. 34S‑a apropiat, i‑a legat rănile și a turnat pe ele untdelemn și vin. Apoi l‑a pus pe animalul lui de povară, l‑a dus la un han și l‑a îngrijit. 35A doua zi, [când a plecat,] a scos doi dinari, i‑a dat hangiului și i‑a zis: «Să‑l îngrijești, iar ce vei cheltui în plus îți voi da eu, la întoarcere.» 36Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?” 37„Cel care și‑a făcut milă de el”, a răspuns acela. Isus i‑a zis: „Du‑te și fă și tu la fel!”
Marta și Maria
38Pe când erau pe drum, Isus a intrat într‑un sat. O femeie pe nume Marta
12:2,3
L‑a primit în casa ei. 39Ea avea o soră numită Maria, care
s‑a așezat
la picioarele Domnului și asculta cuvântul Lui. 40Marta era împărțită cu multă slujire. Ea a venit repede la Isus și I‑a zis: „Doamne, nu‑Ți pasă că sora mea m‑a lăsat să slujesc singură? Zi‑i deci să mă ajute!” 41Domnul i‑a răspuns, zicând: „Marto, Marto, te îngrijorezi și te frămânți pentru multe, 42dar de un
singur lucru este nevoie. Maria a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
Despre rugăciune
(Matei 6:9‑15; 7:7‑11)
111Isus Se ruga într‑un anumit loc, iar când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I‑a zis: „Doamne, învață‑ne să ne rugăm, cum i‑a învățat și Ioan pe ucenicii lui!”
2El le‑a zis: „Când vă rugați, să ziceți:
«Tatăl
[nostru care ești în ceruri],
sfințească‑se Numele Tău,
vie Împărăția Ta,
[facă‑se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ]!
3Pâinea noastră cea de toate zilele dă‑ne‑o nouă în fiecare zi
4și ne iartă nouă păcatele noastre
fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator;
și nu ne duce în ispită,
[ci ne izbăvește de Cel Rău]!»”
5El le‑a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten și merge la el în miez de noapte și‑i zice: «Prietene, împrumută‑mi trei pâini, 6căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu și n‑am ce să‑i pun înainte» 7și dacă dinăuntru prietenul îi răspunde: «Nu mă tulbura! Acum ușa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat: nu pot să mă ridic să‑ți dau», 8vă spun: chiar
dacă nu se va ridica să‑i dea fiindcă‑i este prieten, totuși pentru îndrăzneala11:8 Lit. „nerușinarea”. lui se va ridica să‑i dea ce‑i trebuie. 9De aceea și
21:22Mc. 11:24In. 15:7Iac. 1:61In. 3:22
Eu vă spun: cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide! 10Căci oricine cere primește; cine caută găsește, iar celui ce bate i se deschide. 11Cine dintre voi este tatăl care, [dacă‑i
cere fiul său pâine, să‑i dea o piatră,] dacă‑i cere fiul un pește, să‑i dea un șarpe în loc de pește 12sau, dacă‑i cere un ou, să‑i dea un scorpion? 13Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să le dați daruri bune copiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl [vostru] din cer le va da Duh Sfânt celor care I‑L cer!”
Demonizatul mut și orb
(Matei 12:22‑30. Marcu 3:20‑27)
14Isus
12:22
a scos dintr‑un om un duh de muțenie11:14 Lit. „demon mut”.. După ce a ieșit demonul, mutul a vorbit, iar mulțimile au rămas uimite. 15Unii dintre ei ziceau: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate El
12:24
demonii.” 16Alții, ca să‑L ispitească, Îi cereau
16:1
un semn din cer. 17Dar El
, cunoscându‑le
gândurile, le‑a zis: „Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită și casă peste casă va cădea. 18Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuși, cum va dăinui împărăția lui? Fiindcă ziceți că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul. 19Și dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu cine‑i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 20Dar, dacă Eu scot demonii cu
degetul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21Când
cel puternic și bine înarmat își păzește curtea, avutul lui este în siguranță. 22Dar
, dacă vine unul mai puternic decât el și‑l răpune, atunci îi ia toate armele în care se încredea și împarte prăzile. 23Cine
nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește.
Lucrarea duhului necurat
(Matei 12:43‑45)
24Când
a ieșit din om, duhul necurat umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă. Fiindcă n‑o găsește, zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.» 25Și când ajunge, o găsește măturată și împodobită. 26Atunci se duce, ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, intră în casă și își fac locuința acolo; iar starea din urmă
10:262Pt. 2:20
a acelui om devine mai rea decât cea dintâi.”
Ferice de cei ce ascultă Cuvântul!
27Pe când spunea El aceste cuvinte, o femeie din mulțime și‑a ridicat glasul și I‑a zis: „Ferice
de pântecele care Te‑a purtat și de sânul care te‑a alăptat!” 28Iar El a răspuns: „Ferice
mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‑L păzesc!”
Semnul profetului Iona
(Matei 12:38‑42. Marcu 8:12)
29Când
mulțimile se înghesuiau în jurul Lui, Isus a început să vorbească: „Generația aceasta este o generație rea; ea cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul [profetului] Iona. 30Căci, după cum Iona
2:10
a fost un semn pentru cei din Ninive, tot așa Fiul Omului va fi un semn pentru generația aceasta. 31Regina
de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva bărbaților din generația aceasta și‑i va osândi; pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon; și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. 32Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată împotriva generației acesteia și o vor osândi, pentru că ei
s‑au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
Lumina trupului
(Matei 5:15; 6:22‑23)
33Nimeni
, după ce a aprins o candelă, n‑o pune într‑un loc ascuns sau sub obroc, ci o pune în sfeșnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 34Ochiul tău este candela
trupului. Când ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău este rău, și trupul tău este întunecat. 35Ia seama deci ca nu cumva lumina din tine să fie întuneric! 36Dacă trupul tău este luminat în întregime, neavând nicio parte întunecată, va fi la fel de plin de lumină ca atunci când te luminează o candelă cu lumina ei.”
Cărturarii și fariseii, condamnați de Isus
(Matei 23:1‑36. Marcu 12:38‑40. Luca 20:45‑47)
37Pe când vorbea Isus, un fariseu L‑a rugat să prânzească la el. El a intrat și S‑a așezat la masă. 38Fariseul
s‑a mirat văzând că Isus nu S‑a spălat înainte de masă. 39Dar
Domnul i‑a zis: „Voi, fariseii, curățați partea de afară a paharului și a vasului, dar interiorul
vostru este plin de lăcomie și răutate. 40Nesăbuiților, oare Acela care a făcut partea din afară n‑a făcut‑o și pe cea dinăuntru? 41Dați
milostenie din cele dinăuntru, și atunci toate vă vor fi curate!
42Dar
vai de voi, fariseilor, pentru că voi dați zeciuială din mentă, din rută și din toate legumele, dar lăsați deoparte dreptatea și dragostea de Dumnezeu! Pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați deoparte.
43Vai
de voi, fariseilor, pentru că vă plac scaunele dintâi în sinagogi și saluturile prin piețe!
44Vai
de voi, [cărturari și farisei fățarnici,] pentru că
sunteți ca mormintele care nu se văd și pe care oamenii pășesc fără să știe!”
45Unul dintre învățătorii Legii I‑a răspuns, zicând: „Învățătorule, spunând aceste lucruri, ne jignești și pe noi!”
46„Vai și de voi, învățători ai Legii”, a răspuns Isus, „pentru că
puneți pe oameni poveri grele, iar voi nici măcar cu un deget nu le atingeți!
47Vai
de voi, pentru că zidiți mormintele profeților pe care i‑au ucis părinții voștri! 48Prin aceasta mărturisiți că încuviințați faptele părinților voștri, căci ei i‑au ucis pe profeți, iar voi le zidiți [mormintele]. 49De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite
profeți și apostoli; pe unii dintre ei îi vor ucide și îi vor prigoni, 50ca să se ceară de la generația aceasta sângele tuturor profeților care a fost vărsat de la întemeierea lumii: 51de la
sângele lui Abel până la sângele
lui Zaharia, ucis între altar și sanctuar.» Da, vă spun, se va cere de la această generație.
52Vai
de voi, învățători ai Legii, pentru că ați pus mâna pe cheia cunoștinței; nu doar că voi înșivă n‑ați intrat, ci i‑ați și împiedicat pe cei care voiau să intre!”
53După ce a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să‑L dușmănească înverșunat, cu gând să‑L iscodească în multe feluri; 54I‑au întins astfel curse, ca
să‑L prindă cu vreo vorbă [și să‑L poată învinui].
