Trimiterea celor șaptezeci
101După aceea, Domnul a mai ales șaptezeci10:1 În unele manuscrise, „șaptezeci și doi” (și aici, și în vers. 17). și i‑a trimis
doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile pe unde avea El să treacă. 2Și le‑a zis: „De secerat este mult
, dar lucrători puțini sunt! Rugați‑L deci
pe Stăpânul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui. 3Mergeți! Iată
, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4Să
nu luați cu voi nici pungă, nici traistă, nici sandale și să nu salutați pe nimeni
pe drum. 5În
orice casă veți intra, să ziceți întâi: «Pace casei acesteia!» 6Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; altminteri, ea se va întoarce la voi. 7Să
rămâneți în casa aceea, să mâncați
și să beți de la ei, căci vrednic este lucrătorul
de plata lui. Să nu vă mutați din casă în casă. 8În orice cetate veți intra și vă vor primi, să mâncați ce vi se va pune înainte, 9să‑i
vindecați pe bolnavii de acolo și să le ziceți: «Împărăția lui Dumnezeu s‑a
apropiat de voi.» 10Dar în orice cetate veți intra și nu vă vor primi, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți: 11«Chiar și
praful din cetatea voastră, care s‑a prins pe picioarele noastre, îl scuturăm împotriva voastră. Să știți însă că Împărăția lui Dumnezeu s‑a apropiat de voi.» 12Vă spun că, în ziua aceea,10:12 Referire la ziua judecății, conform Mt. 11:24. va fi mai
ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.
Mustrarea cetăților nepocăite
(Matei 11:20‑24)
13Vai
de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci
, dacă s‑ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s‑ar fi pocăit în sac și cenușă. 14De aceea, la judecată, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 15Și
tu, Capernaume, vei fi oare înălțat până la cer10:15 Aluzie la Is. 14:13.? Nu, ci până în Locuința Morților vei fi coborât!10:15 Is. 14:15. 16Cine
vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine și
cine vă respinge pe voi Mă respinge pe Mine; iar
cine Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel care M‑a trimis.”
Întoarcerea celor șaptezeci
17Cei șaptezeci s‑au
întors cu bucurie și au zis: „Doamne, chiar și demonii ni se supun în Numele Tău!” 18Isus le‑a zis: „L‑am
16:11Ap. 9:1
12:8,9
văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. 19Iată, v‑am
dat putere să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului; și de nimic nu veți fi vătămați. 20Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vi se supun, ci bucurați‑vă că numele
20:12
21:27
voastre sunt scrise în ceruri!”
Bucuria lui Isus pentru ucenicii Săi
(Matei 11:25‑27; 13:16‑17)
21În
ceasul acela, Isus S‑a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le‑ai descoperit pruncilor! Da, Tată, pentru că așa ai găsit Tu cu cale. 22Toate
5:27
17:2
Mi‑au fost încredințate de Tatăl Meu; și
6:44,46
nimeni nu știe cine este Fiul în afară de Tatăl și nici cine este Tatăl în afară de Fiul și de cel căruia vrea Fiul să i‑L descopere.” 23Apoi S‑a întors către ucenici și le‑a spus deoparte: „Ferice
de ochii care văd ce vedeți voi! 24Căci vă spun că
mulți profeți și regi au vrut să vadă ce vedeți voi, și nu au văzut, și să audă ce auziți voi, și nu au auzit.”
Pilda samariteanului
25Și, iată, un învățător
22:35
al Legii s‑a ridicat să‑L ispitească pe Isus și I‑a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 26Isus i‑a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” 27El a răspuns, zicând: „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău10:27 Dt. 6:5. și pe aproapele tău ca pe tine însuți.10:27 Lev. 19:18.” 28„Drept ai răspuns”, i‑a zis Isus; „fă așa și vei
trăi!” 29Dar el, vrând să
se îndreptățească, I‑a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?” 30Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Un om se cobora din Ierusalim spre Ierihon și a căzut între tâlhari. Aceștia l‑au dezbrăcat, l‑au bătut zdravăn și au plecat, lăsându‑l aproape mort. 31Din întâmplare, se cobora pe acel drum un preot, care, văzându‑l, a
trecut pe partea cealaltă. 32La fel și un levit care mergea pe acolo, când l‑a văzut, a trecut pe partea cealaltă. 33Dar un samaritean
aflat în călătorie a venit spre el și, văzându‑l, i s‑a făcut milă. 34S‑a apropiat, i‑a legat rănile și a turnat pe ele untdelemn și vin. Apoi l‑a pus pe animalul lui de povară, l‑a dus la un han și l‑a îngrijit. 35A doua zi, [când a plecat,] a scos doi dinari, i‑a dat hangiului și i‑a zis: «Să‑l îngrijești, iar ce vei cheltui în plus îți voi da eu, la întoarcere.» 36Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?” 37„Cel care și‑a făcut milă de el”, a răspuns acela. Isus i‑a zis: „Du‑te și fă și tu la fel!”
Marta și Maria
38Pe când erau pe drum, Isus a intrat într‑un sat. O femeie pe nume Marta
12:2,3
L‑a primit în casa ei. 39Ea avea o soră numită Maria, care
s‑a așezat
la picioarele Domnului și asculta cuvântul Lui. 40Marta era împărțită cu multă slujire. Ea a venit repede la Isus și I‑a zis: „Doamne, nu‑Ți pasă că sora mea m‑a lăsat să slujesc singură? Zi‑i deci să mă ajute!” 41Domnul i‑a răspuns, zicând: „Marto, Marto, te îngrijorezi și te frămânți pentru multe, 42dar de un
singur lucru este nevoie. Maria a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
Despre rugăciune
(Matei 6:9‑15; 7:7‑11)
111Isus Se ruga într‑un anumit loc, iar când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I‑a zis: „Doamne, învață‑ne să ne rugăm, cum i‑a învățat și Ioan pe ucenicii lui!”
2El le‑a zis: „Când vă rugați, să ziceți:
«Tatăl
[nostru care ești în ceruri],
sfințească‑se Numele Tău,
vie Împărăția Ta,
[facă‑se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ]!
3Pâinea noastră cea de toate zilele dă‑ne‑o nouă în fiecare zi
4și ne iartă nouă păcatele noastre
fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator;
și nu ne duce în ispită,
[ci ne izbăvește de Cel Rău]!»”
5El le‑a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten și merge la el în miez de noapte și‑i zice: «Prietene, împrumută‑mi trei pâini, 6căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu și n‑am ce să‑i pun înainte» 7și dacă dinăuntru prietenul îi răspunde: «Nu mă tulbura! Acum ușa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat: nu pot să mă ridic să‑ți dau», 8vă spun: chiar
dacă nu se va ridica să‑i dea fiindcă‑i este prieten, totuși pentru îndrăzneala11:8 Lit. „nerușinarea”. lui se va ridica să‑i dea ce‑i trebuie. 9De aceea și
21:22Mc. 11:24In. 15:7Iac. 1:61In. 3:22
Eu vă spun: cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide! 10Căci oricine cere primește; cine caută găsește, iar celui ce bate i se deschide. 11Cine dintre voi este tatăl care, [dacă‑i
cere fiul său pâine, să‑i dea o piatră,] dacă‑i cere fiul un pește, să‑i dea un șarpe în loc de pește 12sau, dacă‑i cere un ou, să‑i dea un scorpion? 13Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să le dați daruri bune copiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl [vostru] din cer le va da Duh Sfânt celor care I‑L cer!”
Demonizatul mut și orb
(Matei 12:22‑30. Marcu 3:20‑27)
14Isus
12:22
a scos dintr‑un om un duh de muțenie11:14 Lit. „demon mut”.. După ce a ieșit demonul, mutul a vorbit, iar mulțimile au rămas uimite. 15Unii dintre ei ziceau: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate El
12:24
demonii.” 16Alții, ca să‑L ispitească, Îi cereau
16:1
un semn din cer. 17Dar El
, cunoscându‑le
gândurile, le‑a zis: „Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită și casă peste casă va cădea. 18Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuși, cum va dăinui împărăția lui? Fiindcă ziceți că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul. 19Și dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu cine‑i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 20Dar, dacă Eu scot demonii cu
degetul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21Când
cel puternic și bine înarmat își păzește curtea, avutul lui este în siguranță. 22Dar
, dacă vine unul mai puternic decât el și‑l răpune, atunci îi ia toate armele în care se încredea și împarte prăzile. 23Cine
nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește.
Lucrarea duhului necurat
(Matei 12:43‑45)
24Când
a ieșit din om, duhul necurat umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă. Fiindcă n‑o găsește, zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.» 25Și când ajunge, o găsește măturată și împodobită. 26Atunci se duce, ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, intră în casă și își fac locuința acolo; iar starea din urmă
10:262Pt. 2:20
a acelui om devine mai rea decât cea dintâi.”
Ferice de cei ce ascultă Cuvântul!
27Pe când spunea El aceste cuvinte, o femeie din mulțime și‑a ridicat glasul și I‑a zis: „Ferice
de pântecele care Te‑a purtat și de sânul care te‑a alăptat!” 28Iar El a răspuns: „Ferice
mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‑L păzesc!”
Semnul profetului Iona
(Matei 12:38‑42. Marcu 8:12)
29Când
mulțimile se înghesuiau în jurul Lui, Isus a început să vorbească: „Generația aceasta este o generație rea; ea cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul [profetului] Iona. 30Căci, după cum Iona
2:10
a fost un semn pentru cei din Ninive, tot așa Fiul Omului va fi un semn pentru generația aceasta. 31Regina
de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva bărbaților din generația aceasta și‑i va osândi; pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon; și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. 32Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată împotriva generației acesteia și o vor osândi, pentru că ei
s‑au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
Lumina trupului
(Matei 5:15; 6:22‑23)
33Nimeni
, după ce a aprins o candelă, n‑o pune într‑un loc ascuns sau sub obroc, ci o pune în sfeșnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 34Ochiul tău este candela
trupului. Când ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău este rău, și trupul tău este întunecat. 35Ia seama deci ca nu cumva lumina din tine să fie întuneric! 36Dacă trupul tău este luminat în întregime, neavând nicio parte întunecată, va fi la fel de plin de lumină ca atunci când te luminează o candelă cu lumina ei.”
Cărturarii și fariseii, condamnați de Isus
(Matei 23:1‑36. Marcu 12:38‑40. Luca 20:45‑47)
37Pe când vorbea Isus, un fariseu L‑a rugat să prânzească la el. El a intrat și S‑a așezat la masă. 38Fariseul
s‑a mirat văzând că Isus nu S‑a spălat înainte de masă. 39Dar
Domnul i‑a zis: „Voi, fariseii, curățați partea de afară a paharului și a vasului, dar interiorul
vostru este plin de lăcomie și răutate. 40Nesăbuiților, oare Acela care a făcut partea din afară n‑a făcut‑o și pe cea dinăuntru? 41Dați
milostenie din cele dinăuntru, și atunci toate vă vor fi curate!
42Dar
vai de voi, fariseilor, pentru că voi dați zeciuială din mentă, din rută și din toate legumele, dar lăsați deoparte dreptatea și dragostea de Dumnezeu! Pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați deoparte.
43Vai
de voi, fariseilor, pentru că vă plac scaunele dintâi în sinagogi și saluturile prin piețe!
44Vai
de voi, [cărturari și farisei fățarnici,] pentru că
sunteți ca mormintele care nu se văd și pe care oamenii pășesc fără să știe!”
45Unul dintre învățătorii Legii I‑a răspuns, zicând: „Învățătorule, spunând aceste lucruri, ne jignești și pe noi!”
46„Vai și de voi, învățători ai Legii”, a răspuns Isus, „pentru că
puneți pe oameni poveri grele, iar voi nici măcar cu un deget nu le atingeți!
47Vai
de voi, pentru că zidiți mormintele profeților pe care i‑au ucis părinții voștri! 48Prin aceasta mărturisiți că încuviințați faptele părinților voștri, căci ei i‑au ucis pe profeți, iar voi le zidiți [mormintele]. 49De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite
profeți și apostoli; pe unii dintre ei îi vor ucide și îi vor prigoni, 50ca să se ceară de la generația aceasta sângele tuturor profeților care a fost vărsat de la întemeierea lumii: 51de la
sângele lui Abel până la sângele
lui Zaharia, ucis între altar și sanctuar.» Da, vă spun, se va cere de la această generație.
52Vai
de voi, învățători ai Legii, pentru că ați pus mâna pe cheia cunoștinței; nu doar că voi înșivă n‑ați intrat, ci i‑ați și împiedicat pe cei care voiau să intre!”
53După ce a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să‑L dușmănească înverșunat, cu gând să‑L iscodească în multe feluri; 54I‑au întins astfel curse, ca
să‑L prindă cu vreo vorbă [și să‑L poată învinui].
Despre fățărnicie
121Când
s‑a adunat mulțimea cu miile, încât oamenii se călcau unii pe alții, Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriți‑vă
de aluatul fariseilor, care este fățărnicia! 2Nu
este nimic acoperit care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. 3De aceea, orice ați spus la întuneric va fi auzit la lumină; și orice ați vorbit la ureche în odăițe va fi vestit de pe acoperișuri.
Despre frică
(Matei 10:28‑31)
4Vă
spun vouă, prietenii
Mei, nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar după aceea nu mai pot face nimic! 5Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: temeți‑vă de Acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți. 6Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani12:6 Gr. assárion, monedă romană din argint, care valora 1/16 dintr‑un dinar.? Totuși, niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7Până și perii capului, toți vă sunt numărați. Nu vă temeți! Voi sunteți mai prețioși decât multe vrăbii.
Despre mărturisirea fără teamă a lui Hristos
(Matei 10:32‑33; 10:19‑20)
8Vă spun
: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi și Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9Dar cine Mă va tăgădui înaintea oamenilor va fi tăgăduit și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Oricine
va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11Când
vă vor duce înaintea sinagogilor, a dregătorilor și a autorităților, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți răspunde în apărarea voastră, nici ce veți vorbi, 12fiindcă Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți!”
Pilda bogatului căruia i‑a rodit ogorul
13Cineva din mulțime I‑a zis lui Isus: „Învățătorule, spune‑i fratelui meu să împartă cu mine moștenirea!” 14„Omule
”, i‑a răspuns Isus, „cine M‑a pus judecător sau împărțitor peste voi?” 15Apoi le‑a zis: „Luați seama
și păziți‑vă de orice lăcomie, fiindcă oricât de bogat ar fi cineva, viața lui nu stă în averile lui!”
16Și le‑a spus o pildă: „Ogorul unui om bogat a dat recoltă îmbelșugată. 17El se gândea în sinea lui, zicând: «Ce voi face, fiindcă nu mai am unde să‑mi adun roadele?» 18Și a mai zis: «Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi zidi altele mai mari și acolo îmi voi strânge tot grâul și toate bunătățile mele; 19și‑i voi zice sufletului meu: ‘Suflete
, ai multe bunătăți, strânse pentru mulți ani. Odihnește‑te, mănâncă, bea și veselește‑te!’» 20Dar Dumnezeu i‑a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ți se va
27:8Ps. 52:7Iac. 4:14
cere sufletul
! Cele pe care le‑ai pregătit ale cui vor fi?» 21La fel este și cel care adună comori pentru sine și
nu se îmbogățește față de Dumnezeu.”
Despre îngrijorări
(Matei 6:19‑21,25‑34)
22Isus le‑a zis ucenicilor săi: „De aceea vă spun: nu
vă îngrijorați cu privire la viață (ce veți mânca), nici cu privire la trup (cu ce vă veți îmbrăca). 23Viața este mai mult decât hrana, și trupul – mai mult decât îmbrăcămintea. 24Uitați‑vă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n‑au nici cămară, nici hambar, și totuși Dumnezeu
îi hrănește! Cu cât mai prețioși sunteți voi decât păsările! 25Cine dintre voi, chiar îngrijorându‑se, poate să adauge un cot la statura lui? 26Deci, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijorați de celelalte? 27Uitați‑vă cum cresc crinii: ei nu trudesc, nici nu torc. Vă spun însă că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s‑a îmbrăcat ca unul dintre ei. 28Iar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca pe voi, puțin credincioșilor! 29Voi să nu căutați și să nu vă frământați cu privire la ce veți mânca și ce veți bea! 30Pe toate acestea neamurile lumii le râvnesc. Tatăl vostru știe că aveți nevoie de ele. 31Căutați
mai întâi Împărăția lui [Dumnezeu], și [toate] acestea vi se vor da pe deasupra! 32Nu te teme, turmă mică, fiindcă
Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția! 33Vindeți
4:34
ce aveți și dați milostenie! Faceți‑vă
rost de pungi care nu se învechesc, comoară nesfârșită în ceruri, unde hoțul nu se apropie și molia nu roade! 34Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.
Robi credincioși
(Matei 24:45‑51)
35Mijlocul
să vă fie încins12:35 Ex. 12:11. și făcliile
, aprinse. 36Să fiți ca niște oameni care‑l așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să‑i deschidă îndată când va veni și va bate la ușă. 37Ferice
de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind când va veni! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va așeza la masă și va veni să‑i servească. 38Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, dacă‑i va găsi așa, ferice de [robii] aceia! 39Să
16:15
știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce ceas vine hoțul, [ar veghea și] n‑ar îngădui să‑i fie spartă casa. 40Și
voi fiți gata, căci Fiul Omului vine în ceasul în care nici nu vă gândiți!”
41„Doamne”, I‑a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toți?” 42Și Domnul a zis: „Cine
25:211Cor. 4:2
este ispravnicul credincios și chibzuit pe care‑l va pune stăpânul său peste slujitorii din casa lui, ca să le dea partea de hrană la vremea cuvenită? 43Ferice de robul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând astfel! 44Adevărat
vă spun că îl va pune peste toate avuțiile sale. 45Dar
, dacă robul acela zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» și începe să‑i bată pe slujitori și pe slujnice, să mănânce, să bea și să se îmbete, 46stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu‑l știe; îl va tăia în bucăți, și soarta lui va fi soarta necredincioșilor12:46 Lit. „partea lui o va pune cu a necredincioșilor”. Gr. méros denumește aici „partea”, „locul” sau „soarta” rezervată cuiva. Sensul secvenței este „locul lui va fi laolaltă cu necredincioșii”.. 47Robul
15:22Fap. 17:30Iac. 4:17
acela care a știut voia stăpânului său și nu s‑a pregătit, nici n‑a lucrat după voia lui va primi multe lovituri. 48Dar
cel care n‑a știut‑o și a făcut lucruri ce merită lovituri va primi puține lovituri. Oricui i s‑a dat mult, mult i se va cere, și cui i s‑a încredințat mult, mai mult i se va cere.
Dezbinări din pricina credinței
(Matei 10:34‑36)
49Am venit să arunc foc
pe pământ, și cât aș vrea să fie aprins deja! 50Am un botez cu
care trebuie să fiu botezat și cât sunt de apăsat până se va împlini! 51Credeți
că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun: nu, ci
9:16
10:19
mai degrabă dezbinare. 52De acum înainte
, cinci dacă vor fi într‑o casă, vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei.
53Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului,
și fiul împotriva tatălui;
mama, împotriva fiicei,12:53 Mica 7:6.
și fiica, împotriva mamei;
soacra, împotriva nurorii sale,
și nora, împotriva soacrei12:53 Mica 7:6..”
Semnele vremurilor
(Matei 16:2‑3; 5:25‑26)
54El le‑a mai zis mulțimilor: „Când
vedeți un nor ridicându‑se la apus, îndată ziceți: «Vine ploaia.» Și așa se întâmplă. 55Și când vântul suflă de la miazăzi, ziceți: «Va fi arșiță.» Și așa se întâmplă. 56Fățarnicilor, chipul pământului și al cerului îl puteți recunoaște, dar vremea aceasta cum de nu puteți s‑o înțelegeți?
57Și de ce nu judecați voi înșivă ce este drept? 58Când
mergi cu potrivnicul tău înaintea stăpânitorului, pe drum
dă‑ți silința să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna aprodului, iar aprodul să te arunce în temniță! 59Îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei da înapoi și ultimul bănuț12:59 Gr. leptόn, monedă din aramă ce reprezenta 1/128 dintr‑un dinar. Vezi și Cap. 21:2..”
