Vindecarea unui bolnav de hidropizie
141Într‑o zi de sabat, Isus a intrat în casa unuia dintre mai‑marii fariseilor ca să mănânce, iar fariseii Îl urmăreau cu atenție. 2Și iată că în fața Lui era un om bolnav de hidropizie14:2 Boală cauzată de acumularea apei în țesuturile corpului, mai ales în zona picioarelor.. 3Isus le‑a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Este îngăduit
a vindeca în ziua sabatului sau nu?” 4Însă ei tăceau. Isus a pus mâna peste el, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece. 5Apoi le‑a zis: „Care
Ex. 23:5Dt. 22:4
dintre voi, dacă‑i cade fiul sau boul în fântână, nu‑l va scoate îndată, chiar în ziua sabatului?” 6Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la aceste cuvinte.
Despre smerenie și binefacere
7Apoi, văzând că cei chemați la masă își alegeau locurile de cinste, le‑a spus o pildă: 8„Când ești chemat de cineva la nuntă, nu te așeza la masă pe locul de cinste, ca nu cumva să fi fost chemat și unul mai însemnat decât tine, 9iar cel ce v‑a chemat și pe tine, și pe el să vină să‑ți spună: «Dă‑i acestuia locul!» Atunci, cu rușine, te vei duce și te vei așeza pe ultimul loc. 10Ci
, când ești chemat, mergi și așază‑te pe ultimul loc, pentru ca, atunci când va veni cel ce te‑a chemat, să‑ți spună: «Prietene, urcă mai sus!» Aceasta îți va face cinste înaintea tuturor comesenilor. 11Căci
Iov 22:29Ps. 18:27Pr. 29:23Mt. 23:12Iac. 4:61Pt. 5:5
oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.”
12Iar celui ce‑L poftise i‑a zis: „Când dai un prânz sau o cină, nu‑i chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor, și aceasta să‑ți fie răsplata! 13Ci, când dai un ospăț, cheamă‑i pe săraci
, pe neputincioși, pe șchiopi și pe orbi! 14Și va fi ferice de tine, fiindcă ei n‑au cum să‑ți răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.”
Pilda celor chemați la cină
(Matei 22:1‑10)
15Auzind acestea, unul dintre comeseni I‑a zis: „Ferice
de acela care va sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu!” 16Și
Isus i‑a răspuns: „Un om a dat un ospăț mare și i‑a chemat pe mulți. 17La ceasul ospățului, l‑a
trimis pe robul său să le spună celor chemați: «Veniți, căci toate sunt pregătite!» 18Dar ei, unul după altul, au început să se scuze. Primul i‑a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să‑l văd; iartă‑mă, te rog!» 19Altul i‑a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i încerc: iartă‑mă, te rog!» 20Altul i‑a zis: «Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot veni.» 21Când s‑a întors, robul i‑a adus stăpânului vestea despre toate acestea. Atunci, stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis robului său: «Mergi degrabă pe străzile și ulițele cetății și adu‑i aici pe săraci, pe neputincioși, pe orbi și pe șchiopi!» 22Robul a zis apoi: «Stăpâne, s‑a făcut cum ai poruncit și încă mai este loc.» 23Stăpânul i‑a răspuns robului: «Ieși la drumuri și la garduri și silește‑i să intre, ca să mi se umple casa! 24Căci vă spun că niciunul
22:8Fap. 13:46
dintre cei chemați nu va gusta din ospățul meu!»”
Prețul uceniciei
(Matei 10:37‑38)
25Împreună cu Isus mergeau mulțimi mari, iar El S‑a întors și le‑a zis: 26„Dacă
33:9Mt. 10:37
vine cineva la Mine și
nu‑și urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile și
chiar viața, nu poate fi ucenicul Meu. 27Și cine
Mt. 16:24Mc. 8:342Tim. 3:12
nu‑și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.
28Care
din voi, vrând să zidească un turn, nu stă mai întâi să‑și facă socoteala cheltuielilor, să vadă dacă are cu ce să‑l termine, 29ca nu cumva, după ce i‑a pus temelia, să nu‑l poată termina și toți care‑l văd să înceapă să‑și bată joc de el, 30zicând: «Omul acesta a început să zidească, dar n‑a putut termina»? 31Sau ce rege, când merge la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să țină sfat dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Altminteri, pe când celălalt este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. 33Tot așa, cine nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.
34Sarea este bună
, dar dacă sarea își pierde gustul, cum și‑l va recăpăta? 35Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă!”