Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
13

Pocăință sau pierzare

131În vremea aceea, au venit unii și I-au povestit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2[Isus] le-a răspuns, zicând: „Credeți că galileenii aceștia au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni pentru că au pătimit astfel? 3Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel! 4Sau cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât, credeți că au fost mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim? 5Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel!”

Pilda smochinului neroditor

6El a spus pilda aceasta: „Un

13:6
Is. 5:2Mt. 21:19
om avea un smochin sădit în vie. A venit să caute rod în el, dar n-a găsit. 7Atunci i-a zis lucrătorului: «Iată, sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» 8Dar lucrătorul i-a răspuns: «Stăpâne, mai lasă-l și anul acesta; îl voi săpa împrejur și-i voi pune gunoi. 9Poate că anul viitor va rodi; dacă nu, îl vei tăia.»”

Vindecarea unei femei în zi de sabat

10Isus dădea învățătură într-o sinagogă în ziua sabatului. 11Și iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință: era gârbovă și nu putea nicidecum să se îndrepte. 12Văzând-o, Isus a chemat-o și i-a zis: „Femeie, ești dezlegată de neputința ta!” 13Și-a

13:13
Mc. 16:18Fap. 9:17
pus mâinile peste ea, iar femeia s-a îndreptat îndată și-L slăvea pe Dumnezeu. 14Dar mai-marele sinagogii, mânios că Isus vindecase în ziua sabatului, a zis mulțimii: „Sunt șase
13:14
Ex. 20:9
zile în care trebuie să se lucreze; în acestea să veniți ca să fiți vindecați, nu
13:14
Cap. 6:7;
în ziua sabatului!” 15„Fățarnicilor”, i-a răspuns Domnul, „în ziua sabatului oare nu-și dezleagă fiecare
13:15
Cap. 14:5.
dintre voi boul sau măgarul de la iesle și-l duce să-l adape? 16Iar femeia aceasta, care
13:16
Cap. 19:9.
este o fiică a lui Avraam și pe care Satana, iată, de optsprezece ani o ținea legată, nu trebuia să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sabatului?” 17Când a vorbit El astfel, toți potrivnicii Lui au rămas rușinați, iar mulțimea se bucura de toate faptele slăvite pe care le săvârșea El.

Pilda grăuntelui de muștar și pilda aluatului

(Matei 13:31-33. Marcu 4:30-32)

18Isus

13:18
Mt. 13:31Mc. 4:30
a zis: „Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna? 19Se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut un copac [mare] și păsările cerului și-au făcut cuiburi în ramurile lui.”

20El a mai zis: „Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? 21Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri13:21 Gr. sáton, măsură folosită de evreii din vechime pentru cereale (aprox. 13 litri). de făină de grâu, până a dospit totul.”

Ușa cea strâmtă

(Matei 7:13-14,21-23)

22Isus

13:22
Mt. 9:35Mc. 6:6
trecea prin cetăți și prin sate, dând învățătură în drum spre Ierusalim. 23Cineva I-a zis: „Doamne, sunt oare puțini cei ce se mântuiesc?” El a răspuns: 24„Străduiți-vă
13:24
Mt. 7:13
să intrați pe ușa cea strâmtă, căci – vă spun – mulți
13:24
In. 7:34
8:21
13:33Rom. 9:31
vor căuta să intre, și nu vor putea! 25Odată ce
13:25
Ps. 32:6Is. 55:6
Stăpânul casei Se va ridica și va
13:25
Mt. 25:10
încuia ușa, iar voi, de afară, veți începe să bateți la ușă, zicând: «Doamne
13:25
Cap. 6:46.
, [Doamne,] deschide-ne!», drept răspuns, El vă va zice: «Nu
13:25
Mt. 7:23
25:12
știu de unde sunteți!» 26Atunci veți începe să spuneți: «Noi am mâncat și am băut în fața Ta și pe străzile noastre ai dat învățături!» 27Și
13:27
Vers. 25.
El va răspunde zicând: «Nu știu de unde sunteți; plecați
13:27
Ps. 6:8Mt. 25:41
de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege!13:27 Ps. 6:8.» 28Va
13:28
Mt. 8:12
13:42
24:51
fi plânsul și scrâșnirea dinților când
13:28
Mt. 8:11
îi veți vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov și pe toți profeții în Împărăția lui Dumnezeu, iar voi veți fi scoși afară. 29Vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu. 30Și iată
13:30
Mt. 19:30
20:16Mc. 10:31
: sunt unii dintre cei de pe urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii dintre cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.”

Pedeapsa Ierusalimului

(Matei 23:37-39)

31În ceasul acela, au venit niște farisei și I-au zis: „Ieși și pleacă de aici, căci Irod vrea să te omoare!” 32El le-a răspuns „Mergeți și spuneți-i vulpii aceleia: «Iată, scot demoni și săvârșesc vindecări astăzi și mâine, iar a treia zi voi

13:32
Evr. 2:10
sfârși. 33Dar astăzi, mâine și-n ziua următoare trebuie să umblu, fiindcă nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului.» 34Ierusalime
13:34
Mt. 23:37
, Ierusalime, care-i omori pe profeți și-i ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori n-am vrut să-i adun pe copiii tăi cum își adună cloșca puii sub aripi, dar voi n-ați vrut! 35Iată că
13:35
Lev. 26:31,32Ps. 69:25Is. 1:7Dan. 9:27Mica 3:12
vă rămâne casa [pustie], dar vă spun că nu Mă veți mai vedea până când veți zice:

«Binecuvântat

13:35
Cap. 19:38.
este Cel ce vine în Numele Domnului!»13:35 Ps. 118:26.

14

Vindecarea unui bolnav de hidropizie

141Într-o zi de sabat, Isus a intrat în casa unuia dintre mai-marii fariseilor ca să mănânce, iar fariseii Îl urmăreau cu atenție. 2Și iată că în fața Lui era un om bolnav de hidropizie14:2 Boală cauzată de acumularea apei în țesuturile corpului, mai ales în zona picioarelor.. 3Isus le-a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Este îngăduit

14:3
Mt. 12:10
a vindeca în ziua sabatului sau nu?” 4Însă ei tăceau. Isus a pus mâna peste el, l-a vindecat și l-a lăsat să plece. 5Apoi le-a zis: „Care
14:5
Cap. 13:15.
dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată, chiar în ziua sabatului?” 6Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste cuvinte.

Despre smerenie și binefacere

7Apoi, văzând că cei chemați la masă își alegeau locurile de cinste, le-a spus o pildă: 8„Când ești chemat de cineva la nuntă, nu te așeza la masă pe locul de cinste, ca nu cumva să fi fost chemat și unul mai însemnat decât tine, 9iar cel ce v-a chemat și pe tine, și pe el să vină să-ți spună: «Dă-i acestuia locul!» Atunci, cu rușine, te vei duce și te vei așeza pe ultimul loc. 10Ci

14:10
Pr. 25:6,7
, când ești chemat, mergi și așază-te pe ultimul loc, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a chemat, să-ți spună: «Prietene, urcă mai sus!» Aceasta îți va face cinste înaintea tuturor comesenilor. 11Căci
14:11
Cap. 18:14.
oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.”

12Iar celui ce-L poftise i-a zis: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor, și aceasta să-ți fie răsplata! 13Ci, când dai un ospăț, cheamă-i pe săraci

14:13
Neem. 8:10,12
, pe neputincioși, pe șchiopi și pe orbi! 14Și va fi ferice de tine, fiindcă ei n-au cum să-ți răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.”

Pilda celor chemați la cină

(Matei 22:1-10)

15Auzind acestea, unul dintre comeseni I-a zis: „Ferice

14:15
Ap. 19:9
de acela care va sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu!” 16Și
14:16
Mt. 22:2
Isus i-a răspuns: „Un om a dat un ospăț mare și i-a chemat pe mulți. 17La ceasul ospățului, l-a
14:17
Pr. 9:2,5
trimis pe robul său să le spună celor chemați: «Veniți, căci toate sunt pregătite!» 18Dar ei, unul după altul, au început să se scuze. Primul i-a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; iartă-mă, te rog!» 19Altul i-a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog!» 20Altul i-a zis: «Tocmai m-am însurat și de aceea nu pot veni.» 21Când s-a întors, robul i-a adus stăpânului vestea despre toate acestea. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis robului său: «Mergi degrabă pe străzile și ulițele cetății și adu-i aici pe săraci, pe neputincioși, pe orbi și pe șchiopi!» 22Robul a zis apoi: «Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și încă mai este loc.» 23Stăpânul i-a răspuns robului: «Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa! 24Căci vă spun că niciunul
14:24
Mt. 21:43
22:8Fap. 13:46
dintre cei chemați nu va gusta din ospățul meu!»”

Prețul uceniciei

(Matei 10:37-38)

25Împreună cu Isus mergeau mulțimi mari, iar El S-a întors și le-a zis: 26„Dacă

14:26
Dt. 13:6
33:9Mt. 10:37
vine cineva la Mine și
14:26
Rom. 9:13
nu-și urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile și
14:26
Ap. 12:11
chiar viața, nu poate fi ucenicul Meu. 27Și cine
14:27
Cap. 9:23.
nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

28Care

14:28
Pr. 24:27
din voi, vrând să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, să vadă dacă are cu ce să-l termine, 29ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată termina și toți care-l văd să înceapă să-și bată joc de el, 30zicând: «Omul acesta a început să zidească, dar n-a putut termina»? 31Sau ce rege, când merge la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să țină sfat dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Altminteri, pe când celălalt este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. 33Tot așa, cine nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.

34Sarea este bună

14:34
Mt. 5:13Mc. 9:50
, dar dacă sarea își pierde gustul, cum și-l va recăpăta? 35Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă!”

15

Pilda cu oaia rătăcită

(Matei 18:12-14)

151Toți vameșii și păcătoșii se apropiau

15:1
Mt. 9:10
de Isus ca să-L asculte. 2Dar fariseii și cărturarii cârteau, zicând: „Acesta îi primește pe păcătoși și
15:2
Fap. 11:3Gal. 2:12
mănâncă împreună cu ei.” 3Însă El le-a spus pilda aceasta: 4„Care
15:4
Mt. 18:12
din voi, dacă are o sută de oi și pierde una dintre ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci și nouă în pustiu și nu umblă după cea
15:4
1Pt. 2:10,25
pierdută până când o găsește? 5După ce o găsește, o pune bucuros pe umeri 6și, când se întoarce acasă, își cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia pierdută!» 7Tot la fel, vă spun că este mai multă bucurie în cer
15:7
Cap. 5:32.
pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți, care n-au nevoie de pocăință.

Pilda cu drahma pierdută

8Sau care femeie, dacă are zece drahme15:8 Gr. drachmḗ, monedă grecească din argint echivalând cu un dinar. și pierde una dintre ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa și nu caută cu grijă până când o găsește? 9După ce o găsește, își cheamă prietenele și vecinele, zicând: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10La fel – vă spun – este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

Pilda fiului risipitor

11El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr i-a spus tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Și tatăl le-a împărțit averea. 13Nu după multe zile, fiul mai tânăr și-a strâns toate lucrurile și a plecat într-o țară îndepărtată și acolo și-a risipit averea

15:13
Mc. 12:44
trăind în destrăbălare. 14După ce a cheltuit totul, a venit o foamete cumplită peste țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15Atunci a mers și s-a pripășit pe lângă unul dintre locuitorii acelei țări, care l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii. 16Mult și-ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17Atunci, venindu-și în fire, și-a zis: «Câți argați ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor de foame aici! 18Mă voi ridica, voi merge la tatăl meu și-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta; 19nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre argații tăi!’» 20Și s-a ridicat și a plecat la tatăl său. Pe când era încă
15:20
Fap. 2:39Ef. 2:13,17
departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el; a alergat, l-a îmbrățișat și l-a sărutat. 21Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și
15:21
Ps. 51:4
înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.» 22Dar tatăl le-a zis robilor săi: «Aduceți repede haina cea mai aleasă și îmbrăcați-l; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare! 23Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne veselim, 24căci
15:24
Vers. 32.
acest fiu al meu era mort și a revenit la viață; era pierdut și a fost găsit.» Și au început să se veselească.

25Fiul cel mare era pe câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. 26L-a chemat pe unul dintre robi și l-a întrebat ce înseamnă acestea. 27Robul acela i-a răspuns: «Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit sănătos.» 28El s-a mâniat și nu voia să intre. Tatăl său a ieșit și a început să-l roage stăruitor. 29Dar el, drept răspuns, i-a zis tatălui său: «Iată, eu de atâția ani îți slujesc ca un rob și niciodată nu ți-am încălcat porunca; iar mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 30Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el vițelul cel îngrășat!» 31Tatăl i-a spus: «Fiule, tu ești totdeauna cu mine și tot ce am eu este al tău. 32Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că

15:32
Vers. 24.
acest frate al tău era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost găsit.»”