Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
15

Pilda cu oaia rătăcită

(Matei 18:12‑14)

151Toți vameșii și păcătoșii se apropiau

15:1
Mt. 9:10
de Isus ca să‑L asculte. 2Dar fariseii și cărturarii cârteau, zicând: „Acesta îi primește pe păcătoși și
15:2
Fap. 11:3Gal. 2:12
mănâncă împreună cu ei.” 3Însă El le‑a spus pilda aceasta: 4„Care
15:4
Mt. 18:12
din voi, dacă are o sută de oi și pierde una dintre ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci și nouă în pustiu și nu umblă după cea
15:4
1Pt. 2:10,25
pierdută până când o găsește? 5După ce o găsește, o pune bucuros pe umeri 6și, când se întoarce acasă, își cheamă prietenii și vecinii, zicându‑le: «Bucurați‑vă împreună cu mine, căci mi‑am găsit oaia pierdută!» 7Tot la fel, vă spun că este mai multă bucurie în cer
15:7
Cap. 5:32.
pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți, care n‑au nevoie de pocăință.

Pilda cu drahma pierdută

8Sau care femeie, dacă are zece drahme15:8 Gr. drachmḗ, monedă grecească din argint echivalând cu un dinar. și pierde una dintre ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa și nu caută cu grijă până când o găsește? 9După ce o găsește, își cheamă prietenele și vecinele, zicând: «Bucurați‑vă împreună cu mine, căci mi‑am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10La fel – vă spun – este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

Pilda fiului risipitor

11El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr i‑a spus tatălui său: «Tată, dă‑mi partea de avere ce mi se cuvine!» Și tatăl le‑a împărțit averea. 13Nu după multe zile, fiul mai tânăr și‑a strâns toate lucrurile și a plecat într‑o țară îndepărtată și acolo și‑a risipit averea

15:13
Mc. 12:44
trăind în destrăbălare. 14După ce a cheltuit totul, a venit o foamete cumplită peste țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15Atunci a mers și s‑a pripășit pe lângă unul dintre locuitorii acelei țări, care l‑a trimis pe câmpurile lui să‑i pască porcii. 16Mult și‑ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17Atunci, venindu‑și în fire, și‑a zis: «Câți argați ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor de foame aici! 18Mă voi ridica, voi merge la tatăl meu și‑i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta; 19nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă‑mă ca pe unul dintre argații tăi!’» 20Și s‑a ridicat și a plecat la tatăl său. Pe când era încă
15:20
Fap. 2:39Ef. 2:13,17
departe, tatăl său l‑a văzut și i s‑a făcut milă de el; a alergat, l‑a îmbrățișat și l‑a sărutat. 21Fiul i‑a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și
15:21
Ps. 51:4
înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.» 22Dar tatăl le‑a zis robilor săi: «Aduceți repede haina cea mai aleasă și îmbrăcați‑l; puneți‑i un inel în deget și încălțăminte în picioare! 23Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați‑l! Să mâncăm și să ne veselim, 24căci
15:24
Vers. 32.
acest fiu al meu era mort și a revenit la viață; era pierdut și a fost găsit.» Și au început să se veselească.

25Fiul cel mare era pe câmp. Când a venit și s‑a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. 26L‑a chemat pe unul dintre robi și l‑a întrebat ce înseamnă acestea. 27Robul acela i‑a răspuns: «Fratele tău s‑a întors, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‑a găsit sănătos.» 28El s‑a mâniat și nu voia să intre. Tatăl său a ieșit și a început să‑l roage stăruitor. 29Dar el, drept răspuns, i‑a zis tatălui său: «Iată, eu de atâția ani îți slujesc ca un rob și niciodată nu ți‑am încălcat porunca; iar mie niciodată nu mi‑ai dat măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 30Dar când a venit acest fiu al tău, care ți‑a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el vițelul cel îngrășat!» 31Tatăl i‑a spus: «Fiule, tu ești totdeauna cu mine și tot ce am eu este al tău. 32Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că

15:32
Vers. 24.
acest frate al tău era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost găsit.»”