Pilda cu oaia rătăcită
(Matei 18:12‑14)
151Toți vameșii și păcătoșii se apropiau
de Isus ca să‑L asculte. 2Dar fariseii și cărturarii cârteau, zicând: „Acesta îi primește pe păcătoși și
mănâncă împreună cu ei.” 3Însă El le‑a spus pilda aceasta: 4„Care
din voi, dacă are o sută de oi și pierde una dintre ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci și nouă în pustiu și nu umblă după cea
pierdută până când o găsește? 5După ce o găsește, o pune bucuros pe umeri 6și, când se întoarce acasă, își cheamă prietenii și vecinii, zicându‑le: «Bucurați‑vă împreună cu mine, căci mi‑am găsit oaia pierdută!» 7Tot la fel, vă spun că este mai multă bucurie în cer
pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți, care n‑au nevoie de pocăință.
Pilda cu drahma pierdută
8Sau care femeie, dacă are zece drahme15:8 Gr. drachmḗ, monedă grecească din argint echivalând cu un dinar. și pierde una dintre ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa și nu caută cu grijă până când o găsește? 9După ce o găsește, își cheamă prietenele și vecinele, zicând: «Bucurați‑vă împreună cu mine, căci mi‑am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10La fel – vă spun – este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”
Pilda fiului risipitor
11El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr i‑a spus tatălui său: «Tată, dă‑mi partea de avere ce mi se cuvine!» Și tatăl le‑a împărțit averea. 13Nu după multe zile, fiul mai tânăr și‑a strâns toate lucrurile și a plecat într‑o țară îndepărtată și acolo și‑a risipit averea
trăind în destrăbălare. 14După ce a cheltuit totul, a venit o foamete cumplită peste țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15Atunci a mers și s‑a pripășit pe lângă unul dintre locuitorii acelei țări, care l‑a trimis pe câmpurile lui să‑i pască porcii. 16Mult și‑ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17Atunci, venindu‑și în fire, și‑a zis: «Câți argați ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor de foame aici! 18Mă voi ridica, voi merge la tatăl meu și‑i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta; 19nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă‑mă ca pe unul dintre argații tăi!’» 20Și s‑a ridicat și a plecat la tatăl său. Pe când era încă
departe, tatăl său l‑a văzut și i s‑a făcut milă de el; a alergat, l‑a îmbrățișat și l‑a sărutat. 21Fiul i‑a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și
înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.» 22Dar tatăl le‑a zis robilor săi: «Aduceți repede haina cea mai aleasă și îmbrăcați‑l; puneți‑i un inel în deget și încălțăminte în picioare! 23Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați‑l! Să mâncăm și să ne veselim, 24căci
acest fiu al meu era mort și a revenit la viață; era pierdut și a fost găsit.» Și au început să se veselească.
25Fiul cel mare era pe câmp. Când a venit și s‑a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. 26L‑a chemat pe unul dintre robi și l‑a întrebat ce înseamnă acestea. 27Robul acela i‑a răspuns: «Fratele tău s‑a întors, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‑a găsit sănătos.» 28El s‑a mâniat și nu voia să intre. Tatăl său a ieșit și a început să‑l roage stăruitor. 29Dar el, drept răspuns, i‑a zis tatălui său: «Iată, eu de atâția ani îți slujesc ca un rob și niciodată nu ți‑am încălcat porunca; iar mie niciodată nu mi‑ai dat măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 30Dar când a venit acest fiu al tău, care ți‑a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el vițelul cel îngrășat!» 31Tatăl i‑a spus: «Fiule, tu ești totdeauna cu mine și tot ce am eu este al tău. 32Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că
acest frate al tău era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost găsit.»”
Pilda ispravnicului nedrept
161Isus le‑a spus ucenicilor: „Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că‑i risipește avuțiile. 2El l‑a chemat și i‑a zis: «Ce aud despre tine? Dă‑mi socotelile isprăvniciei tale, căci nu mai poți rămâne în slujbă!» 3Ispravnicul și‑a zis: «Ce voi face dacă stăpânul îmi ia slujba? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi‑e rușine. 4Știu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi scos din slujbă, ei să mă primească în casele lor.» 5I‑a chemat pe datornicii stăpânului său, unul câte unul, și i‑a zis celui dintâi: «Cât îi datorezi stăpânului meu?» 6«O sută de măsuri16:6 Gr. bátos, unitate de măsură echivalentă cu aprox. 39 de litri. de untdelemn», a răspuns el. Și i‑a zis: «Ia‑ți înscrisul, așază‑te și scrie degrabă cincizeci!» 7Apoi i‑a zis altuia: «Dar tu cât îi datorezi?» «O sută de măsuri16:7 Gr. kóros, unitate de măsură echivalentă cu aprox. 390 de litri. de grâu», a răspuns el. Și i‑a zis: «Ia‑ți înscrisul și scrie optzeci!» 8Stăpânul l‑a lăudat pe ispravnicul nedrept pentru că lucrase cu iscusință. Căci fiii veacului acestuia sunt mai iscusiți decât fiii
luminii în relațiile cu semenii lor. 9Eu vă spun: Faceți‑vă
prieteni cu ajutorul avuțiilor16:9 Gr. mamōnás, adaptare în greacă a termenilor mamon (ebr.) sau mamona (aram.). În textele în limba ebraică sau aramaică, termenul este folosit cu sensul de „bogăție”, „bani”, „avere”. Același termen este reluat în vers. 11 și 13. nedrepte, pentru ca, atunci când ele se vor sfârși, să fiți primiți în corturile veșnice.
10Cine
este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari, iar cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari. 11Dacă în avuția nedreaptă n‑ați fost credincioși, cine o să v‑o încredințeze pe cea adevărată? 12Și, dacă în lucrul altuia n‑ați fost credincioși, cine o să vă dea ce‑i al vostru? 13Niciun
rob nu poate sluji la doi stăpâni, căci ori îl va urî pe unul și‑l va iubi pe celălalt, ori va ține la unul și‑l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și avuției.”
Legea și Împărăția lui Dumnezeu
(Matei 11:12‑13)
14Fariseii, care erau iubitori de bani
, ascultau toate aceste cuvinte și Îl luau în râs. 15Isus le‑a zis: „Voi vă arătați
drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu
vă cunoaște inimile. Ce
este înălțat la oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16Legea
și Profeții sunt până la Ioan; de atunci, Împărăția lui Dumnezeu este vestită și toți dau năvală către ea. 17Este
51:6Mt. 5:181Pt. 1:25
mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o frântură de literă din Lege. 18Oricine
19:9Mc. 10:111Cor. 7:10,11
își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter și cine se căsătorește cu cea lăsată de bărbat săvârșește adulter.
Pilda despre omul bogat și Lazăr
19Era odată un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și petrecea în fiecare zi cu mare fast. 20Iar un sărac numit Lazăr zăcea la poarta lui, plin de bube, 21și ar fi dorit să se sature cu [resturile] ce cădeau de la masa bogatului. Ba mai veneau și câinii să‑i lingă bubele. 22S‑a întâmplat că săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost îngropat. 23Pe când era el în Locuința Morților, în chinuri, și‑a ridicat privirile și l‑a văzut de departe pe Avraam, iar pe Lazăr în sânul lui. 24Atunci a strigat: «Părinte Avraam, fie‑ți milă de mine și trimite‑l pe Lazăr să‑și înmoaie vârful degetului în apă și să‑mi răcorească
limba, căci
grozav mă chinuiesc în văpaia asta!» 25Avraam i‑a răspuns: «Fiule, adu‑ți
aminte că în viață tu ai avut parte de lucrurile bune, iar Lazăr de cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. 26Pe lângă toate acestea, între noi și voi este o prăpastie mare, pentru ca cei ce ar vrea să meargă de aici la voi să nu poată, și nici de acolo la noi să nu treacă.» 27Bogatul a zis: «Atunci, părinte [Avraam], te rog să‑l trimiți în casa tatălui meu, 28unde am cinci frați, ca să‑i avertizeze și să nu ajungă și ei în acest loc de chin.» 29Avraam a răspuns: «Îi au
34:16In. 5:39,45Fap. 15:21
17:11
pe Moise și pe profeți; să asculte de ei!» 30«Nu, părinte Avraam», a zis el, «ci, dacă va merge la ei cineva din morți, se vor pocăi.» 31Avraam i‑a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nu vor fi convinși nici dacă
ar învia cineva din morți.»”
Prilejurile de păcătuire
(Matei 18:6‑7,21‑22. Marcu 9:42)
171Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Este
cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! 2Ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare decât să‑l facă pe unul dintre acești micuți să păcătuiască. 3Luați seama la voi înșivă!
Despre iertare
Dacă
fratele tău păcătuiește [împotriva ta], mustră‑l
, iar dacă se pocăiește, iartă‑l! 4Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori [pe zi] se întoarce la tine și zice: «Mă căiesc», iartă‑l!”
Despre credință
5Apostolii I‑au zis Domnului: „Mărește‑ne credința!” 6Și
21:21Mc. 9:23
11:23
Domnul a zis: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: «Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare» și v‑ar asculta.
Slujirea în smerenie
7Care din voi, dacă are un rob ce ară sau paște oile, îi va zice, când acesta vine de la câmp: «Vino degrabă și așază‑te la masă»? 8Nu‑i va zice oare: «Pregătește‑mi
cina, încinge‑te să‑mi slujești cât timp voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu»? 9Îi va mulțumi el robului pentru că a făcut ce i se poruncise? [Nu cred.] 10La fel și voi, când veți face tot ce vi s‑a poruncit, să ziceți: «Suntem robi
35:7Ps. 16:2Mt. 25:30Rom. 3:12
11:351Cor. 9:16,17Flm. 1:11
nevrednici;17:10 Lit. „de care nu mai este nevoie”. am făcut ce eram datori să facem.»”
Vindecarea celor zece leproși
11Isus mergea
spre Ierusalim și a trecut prin ținutul dintre Samaria și Galileea. 12Pe când intra într‑un sat, L‑au întâmpinat zece leproși. Ei
s‑au oprit departe 13și au strigat, zicând: „Isuse, stăpâne, ai milă de noi!” 14Văzându‑i, Isus le‑a zis: „Mergeți
și arătați‑vă preoților!” Și pe când se duceau ei, au fost curățiți. 15Unul dintre ei, când s‑a văzut vindecat, s‑a întors, slăvindu‑L pe Dumnezeu cu glas tare. 16A căzut la picioarele lui Isus și I‑a mulțumit. Era samaritean. 17Isus a zis: „Nu au fost curățiți toți zece? Ceilalți nouă unde sunt? 18Nu s‑a găsit să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19Apoi
i‑a zis: „Ridică‑te și du‑te; credința ta te‑a mântuit!”
Venirea Împărăției lui Dumnezeu
(Matei 24:23‑28,37‑41)
20Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le‑a răspuns: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu semne bătătoare la ochi.17:20 Textul grec conține o secvență concisă (gr. metà paratērḗseōs) care face aluzie la practica observării (gr. paratḗrēsis) de către astrologi a fenomenelor cerești, cu scopul de a prezice cursul istoriei. Potrivit versetului, Împărăția lui Dumnezeu este o realitate subtilă, de natură spirituală, drept care sosirea ei nu trebuie studiată sau prezisă prin calcule omenești. 21Nu
se va zice: «Iat‑o aici» sau «[Iat‑o] acolo». Căci Împărăția
lui Dumnezeu este între voi.”
22Apoi le‑a spus ucenicilor: „Vor
veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, și nu veți vedea. 23Vă
vor zice: «Iată‑l acolo», «Iată‑l aici». Să nu mergeți și să nu‑i urmați. 24Căci
, după cum fulgerul strălucește și luminează cerul de la un capăt la altul, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. 25Dar
mai întâi trebuie să sufere mult și să fie respins de generația aceasta. 26Cum
a fost în zilele lui Noe, la fel va fi și în zilele Fiului Omului: 27atunci mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în arcă, a venit potopul și i‑a nimicit pe toți. 28Cum
a fost în zilele lui Lot – când mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau, 29dar
, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc și pucioasă și i‑a nimicit pe toți – 30la fel va fi și în ziua când Se
va arăta Fiul Omului. 31În acea zi, cine
va fi pe acoperiș și își va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia! Cine va fi pe câmp, tot la fel, să nu se întoarcă înapoi! 32Amintiți‑vă
de soția lui Lot! 33Cine
va căuta să‑și scape viața o va pierde și cine o va pierde o va păstra. 34Vă spun
: în noaptea aceea, din doi care vor fi într‑un pat, unul va fi luat și celălalt va fi lăsat; 35din două care vor măcina împreună, una va fi luată și cealaltă va fi lăsată; [ 36din doi care vor fi la câmp, unul va fi luat și celălalt va fi lăsat.]” 37Ucenicii L‑au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El le‑a răspuns: „Unde
va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.”
