Pilda ispravnicului nedrept
161Isus le‑a spus ucenicilor: „Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că‑i risipește avuțiile. 2El l‑a chemat și i‑a zis: «Ce aud despre tine? Dă‑mi socotelile isprăvniciei tale, căci nu mai poți rămâne în slujbă!» 3Ispravnicul și‑a zis: «Ce voi face dacă stăpânul îmi ia slujba? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi‑e rușine. 4Știu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi scos din slujbă, ei să mă primească în casele lor.» 5I‑a chemat pe datornicii stăpânului său, unul câte unul, și i‑a zis celui dintâi: «Cât îi datorezi stăpânului meu?» 6«O sută de măsuri16:6 Gr. bátos, unitate de măsură echivalentă cu aprox. 39 de litri. de untdelemn», a răspuns el. Și i‑a zis: «Ia‑ți înscrisul, așază‑te și scrie degrabă cincizeci!» 7Apoi i‑a zis altuia: «Dar tu cât îi datorezi?» «O sută de măsuri16:7 Gr. kóros, unitate de măsură echivalentă cu aprox. 390 de litri. de grâu», a răspuns el. Și i‑a zis: «Ia‑ți înscrisul și scrie optzeci!» 8Stăpânul l‑a lăudat pe ispravnicul nedrept pentru că lucrase cu iscusință. Căci fiii veacului acestuia sunt mai iscusiți decât fiii
luminii în relațiile cu semenii lor. 9Eu vă spun: Faceți‑vă
prieteni cu ajutorul avuțiilor16:9 Gr. mamōnás, adaptare în greacă a termenilor mamon (ebr.) sau mamona (aram.). În textele în limba ebraică sau aramaică, termenul este folosit cu sensul de „bogăție”, „bani”, „avere”. Același termen este reluat în vers. 11 și 13. nedrepte, pentru ca, atunci când ele se vor sfârși, să fiți primiți în corturile veșnice.
10Cine
este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari, iar cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari. 11Dacă în avuția nedreaptă n‑ați fost credincioși, cine o să v‑o încredințeze pe cea adevărată? 12Și, dacă în lucrul altuia n‑ați fost credincioși, cine o să vă dea ce‑i al vostru? 13Niciun
rob nu poate sluji la doi stăpâni, căci ori îl va urî pe unul și‑l va iubi pe celălalt, ori va ține la unul și‑l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și avuției.”
Legea și Împărăția lui Dumnezeu
(Matei 11:12‑13)
14Fariseii, care erau iubitori de bani
, ascultau toate aceste cuvinte și Îl luau în râs. 15Isus le‑a zis: „Voi vă arătați
drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu
vă cunoaște inimile. Ce
este înălțat la oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16Legea
și Profeții sunt până la Ioan; de atunci, Împărăția lui Dumnezeu este vestită și toți dau năvală către ea. 17Este
51:6Mt. 5:181Pt. 1:25
mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o frântură de literă din Lege. 18Oricine
19:9Mc. 10:111Cor. 7:10,11
își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter și cine se căsătorește cu cea lăsată de bărbat săvârșește adulter.
Pilda despre omul bogat și Lazăr
19Era odată un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și petrecea în fiecare zi cu mare fast. 20Iar un sărac numit Lazăr zăcea la poarta lui, plin de bube, 21și ar fi dorit să se sature cu [resturile] ce cădeau de la masa bogatului. Ba mai veneau și câinii să‑i lingă bubele. 22S‑a întâmplat că săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost îngropat. 23Pe când era el în Locuința Morților, în chinuri, și‑a ridicat privirile și l‑a văzut de departe pe Avraam, iar pe Lazăr în sânul lui. 24Atunci a strigat: «Părinte Avraam, fie‑ți milă de mine și trimite‑l pe Lazăr să‑și înmoaie vârful degetului în apă și să‑mi răcorească
limba, căci
grozav mă chinuiesc în văpaia asta!» 25Avraam i‑a răspuns: «Fiule, adu‑ți
aminte că în viață tu ai avut parte de lucrurile bune, iar Lazăr de cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. 26Pe lângă toate acestea, între noi și voi este o prăpastie mare, pentru ca cei ce ar vrea să meargă de aici la voi să nu poată, și nici de acolo la noi să nu treacă.» 27Bogatul a zis: «Atunci, părinte [Avraam], te rog să‑l trimiți în casa tatălui meu, 28unde am cinci frați, ca să‑i avertizeze și să nu ajungă și ei în acest loc de chin.» 29Avraam a răspuns: «Îi au
34:16In. 5:39,45Fap. 15:21
17:11
pe Moise și pe profeți; să asculte de ei!» 30«Nu, părinte Avraam», a zis el, «ci, dacă va merge la ei cineva din morți, se vor pocăi.» 31Avraam i‑a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nu vor fi convinși nici dacă
ar învia cineva din morți.»”
Prilejurile de păcătuire
(Matei 18:6‑7,21‑22. Marcu 9:42)
171Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Este
cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! 2Ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare decât să‑l facă pe unul dintre acești micuți să păcătuiască. 3Luați seama la voi înșivă!
Despre iertare
Dacă
fratele tău păcătuiește [împotriva ta], mustră‑l
, iar dacă se pocăiește, iartă‑l! 4Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori [pe zi] se întoarce la tine și zice: «Mă căiesc», iartă‑l!”
Despre credință
5Apostolii I‑au zis Domnului: „Mărește‑ne credința!” 6Și
21:21Mc. 9:23
11:23
Domnul a zis: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: «Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare» și v‑ar asculta.
Slujirea în smerenie
7Care din voi, dacă are un rob ce ară sau paște oile, îi va zice, când acesta vine de la câmp: «Vino degrabă și așază‑te la masă»? 8Nu‑i va zice oare: «Pregătește‑mi
cina, încinge‑te să‑mi slujești cât timp voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu»? 9Îi va mulțumi el robului pentru că a făcut ce i se poruncise? [Nu cred.] 10La fel și voi, când veți face tot ce vi s‑a poruncit, să ziceți: «Suntem robi
35:7Ps. 16:2Mt. 25:30Rom. 3:12
11:351Cor. 9:16,17Flm. 1:11
nevrednici;17:10 Lit. „de care nu mai este nevoie”. am făcut ce eram datori să facem.»”
Vindecarea celor zece leproși
11Isus mergea
spre Ierusalim și a trecut prin ținutul dintre Samaria și Galileea. 12Pe când intra într‑un sat, L‑au întâmpinat zece leproși. Ei
s‑au oprit departe 13și au strigat, zicând: „Isuse, stăpâne, ai milă de noi!” 14Văzându‑i, Isus le‑a zis: „Mergeți
și arătați‑vă preoților!” Și pe când se duceau ei, au fost curățiți. 15Unul dintre ei, când s‑a văzut vindecat, s‑a întors, slăvindu‑L pe Dumnezeu cu glas tare. 16A căzut la picioarele lui Isus și I‑a mulțumit. Era samaritean. 17Isus a zis: „Nu au fost curățiți toți zece? Ceilalți nouă unde sunt? 18Nu s‑a găsit să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19Apoi
i‑a zis: „Ridică‑te și du‑te; credința ta te‑a mântuit!”
Venirea Împărăției lui Dumnezeu
(Matei 24:23‑28,37‑41)
20Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le‑a răspuns: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu semne bătătoare la ochi.17:20 Textul grec conține o secvență concisă (gr. metà paratērḗseōs) care face aluzie la practica observării (gr. paratḗrēsis) de către astrologi a fenomenelor cerești, cu scopul de a prezice cursul istoriei. Potrivit versetului, Împărăția lui Dumnezeu este o realitate subtilă, de natură spirituală, drept care sosirea ei nu trebuie studiată sau prezisă prin calcule omenești. 21Nu
se va zice: «Iat‑o aici» sau «[Iat‑o] acolo». Căci Împărăția
lui Dumnezeu este între voi.”
22Apoi le‑a spus ucenicilor: „Vor
veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, și nu veți vedea. 23Vă
vor zice: «Iată‑l acolo», «Iată‑l aici». Să nu mergeți și să nu‑i urmați. 24Căci
, după cum fulgerul strălucește și luminează cerul de la un capăt la altul, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. 25Dar
mai întâi trebuie să sufere mult și să fie respins de generația aceasta. 26Cum
a fost în zilele lui Noe, la fel va fi și în zilele Fiului Omului: 27atunci mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în arcă, a venit potopul și i‑a nimicit pe toți. 28Cum
a fost în zilele lui Lot – când mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau, 29dar
, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc și pucioasă și i‑a nimicit pe toți – 30la fel va fi și în ziua când Se
va arăta Fiul Omului. 31În acea zi, cine
va fi pe acoperiș și își va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia! Cine va fi pe câmp, tot la fel, să nu se întoarcă înapoi! 32Amintiți‑vă
de soția lui Lot! 33Cine
va căuta să‑și scape viața o va pierde și cine o va pierde o va păstra. 34Vă spun
: în noaptea aceea, din doi care vor fi într‑un pat, unul va fi luat și celălalt va fi lăsat; 35din două care vor măcina împreună, una va fi luată și cealaltă va fi lăsată; [ 36din doi care vor fi la câmp, unul va fi luat și celălalt va fi lăsat.]” 37Ucenicii L‑au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El le‑a răspuns: „Unde
va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.”
Pilda judecătorului nedrept
181Isus le‑a spus o pildă despre faptul că trebuie să se roage
mereu și să nu renunțe. 2El le‑a zis: „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, iar de oameni nu se rușina. 3În cetatea aceea era și o văduvă, care tot venea la el și‑i zicea: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!» 4O vreme el nu a vrut, dar, în cele din urmă, și‑a zis în sinea lui: «Cu toate că de Dumnezeu nu mă tem, iar de oameni nu mă rușinez, 5totuși, pentru că
văduva aceasta mă tot supără, îi voi face dreptate, ca să nu mă necăjească la nesfârșit.»” 6Domnul a adăugat: „Ați auzit ce zice judecătorul nedrept. 7Și Dumnezeu
nu va face oare dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, deși zăbovește față de ei? 8Vă spun că degrabă
le va face dreptate. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9Pentru unii, care
credeau despre ei înșiși că sunt drepți și‑i disprețuiau pe ceilalți, a rostit pilda aceasta: 10„Doi oameni s‑au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt, vameș. 11Fariseul stătea
în picioare și se ruga astfel în sinea lui: «Dumnezeule
58:2Ap. 3:17
, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hapsân, nedrept, adulter, sau chiar ca vameșul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig.» 13Însă vameșul stătea la o oarecare depărtare și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept18:13 Gest folosit pentru a exprima durerea, doliul sau amărăciunea în Orientul Apropiat (vezi și cap. 23:48)., zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14Vă spun că omul acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, nu celălalt. Căci
oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”
Isus și copiii
(Matei 19:13‑15. Marcu 10:13‑16)
15I‑au
adus și copilași, ca să Se atingă de ei. Ucenicii, văzând aceasta, îi certau. 16Dar Isus i‑a chemat, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a
celor ca ei! 17Adevărat
vă spun: cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.”
Bogatul care căuta viața veșnică
(Matei 19:16‑30. Marcu 10:17‑31)
18Un
anume conducător L‑a întrebat pe Isus, zicând: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19„De ce Mă numești «bun»?”, i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20Știi poruncile: «Să
nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să‑i cinstești
pe tatăl tău și pe mama ta.»18:20 Ex. 20:12‑16. Dt. 5:16‑20.” 21El a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea [mea].” 22Când a auzit, Isus i‑a răspuns: „Un lucru îți mai lipsește: vinde
19:211Tim. 6:19
tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 23Când a auzit el aceste cuvinte, s‑a întristat nepus, căci era foarte bogat.
24Când l‑a văzut Isus atât de trist, a zis: „Cât
de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi! 25Fiindcă mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26Cei ce‑L ascultau au zis: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27Isus a răspuns: „Ce
e cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28Atunci
, Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul18:28 Lit. „ale noastre”, cu referire la case, averi, slujbă. și Te‑am urmat!” 29Dar Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni
care să fi lăsat casă, soție, frați, părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30și să
nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul care vine, viața veșnică.”
Isus Își vestește a treia oară moartea și învierea
(Matei 20:17‑19. Marcu 10:32‑34)
31Isus i‑a luat
17:22
20:17Mc. 10:32
deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată, urcăm la Ierusalim și se va împlini tot
ce a fost scris prin profeți despre Fiul Omului. 32Va
fi dat în mâinile păgânilor și va fi batjocorit, ocărât și scuipat, 33iar după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî; dar a treia zi va învia.” 34Ei
n‑au înțeles nimic, căci lucrul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele spuse.
Vindecarea unui orb la Ierihon
(Matei 20:29‑34. Marcu 10:46‑52)
35Pe
când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36Auzind mulțimea trecând, a întrebat ce este. 37I‑au dat de veste că trece Isus Nazarineanul. 38Și el a strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Isus S‑a oprit și a poruncit să‑l aducă la El. Când s‑a apropiat, l‑a întrebat: 41„Ce vrei să fac pentru tine?” „Doamne”, a răspuns el, „să‑mi recapăt vederea!” 42Și Isus i‑a zis: „Recapătă‑ți vederea! Credința
ta te‑a mântuit.” 43Îndată, el și‑a recăpătat vederea și a mers
după Isus, slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul, văzând aceasta, I‑a dat laudă lui Dumnezeu.
