Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
18

Pilda judecătorului nedrept

181Isus le‑a spus o pildă despre faptul că trebuie să se roage

18:1
Cap. 11:5;
mereu și să nu renunțe. 2El le‑a zis: „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, iar de oameni nu se rușina. 3În cetatea aceea era și o văduvă, care tot venea la el și‑i zicea: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!» 4O vreme el nu a vrut, dar, în cele din urmă, și‑a zis în sinea lui: «Cu toate că de Dumnezeu nu mă tem, iar de oameni nu mă rușinez, 5totuși, pentru că
18:5
Cap. 11:8.
văduva aceasta mă tot supără, îi voi face dreptate, ca să nu mă necăjească la nesfârșit.»” 6Domnul a adăugat: „Ați auzit ce zice judecătorul nedrept. 7Și Dumnezeu
18:7
Ap. 6:10
nu va face oare dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, deși zăbovește față de ei? 8Vă spun că degrabă
18:8
Evr. 10:372Pt. 3:8,9
le va face dreptate. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”

Pilda vameșului și a fariseului

9Pentru unii, care

18:9
Cap. 10:29;
credeau despre ei înșiși că sunt drepți și‑i disprețuiau pe ceilalți, a rostit pilda aceasta: 10„Doi oameni s‑au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt, vameș. 11Fariseul stătea
18:11
Ps. 135:2
în picioare și se ruga astfel în sinea lui: «Dumnezeule
18:11
Is. 1:15
58:2Ap. 3:17
, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hapsân, nedrept, adulter, sau chiar ca vameșul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig.» 13Însă vameșul stătea la o oarecare depărtare și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept18:13 Gest folosit pentru a exprima durerea, doliul sau amărăciunea în Orientul Apropiat (vezi și cap. 23:48)., zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14Vă spun că omul acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, nu celălalt. Căci
18:14
Cap. 14:11.
oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”

Isus și copiii

(Matei 19:13‑15. Marcu 10:13‑16)

15I‑au

18:15
Mt. 19:13Mc. 10:13
adus și copilași, ca să Se atingă de ei. Ucenicii, văzând aceasta, îi certau. 16Dar Isus i‑a chemat, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a
18:16
1Cor. 14:201Pt. 2:2
celor ca ei! 17Adevărat
18:17
Mc. 10:15
vă spun: cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.”

Bogatul care căuta viața veșnică

(Matei 19:16‑30. Marcu 10:17‑31)

18Un

18:18
Mt. 19:16Mc. 10:17
anume conducător L‑a întrebat pe Isus, zicând: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19„De ce Mă numești «bun»?”, i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20Știi poruncile: «Să
18:20
Rom. 13:9
nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să‑i cinstești
18:20
Ef. 6:2Col. 3:20
pe tatăl tău și pe mama ta.»18:20 Ex. 20:12‑16. Dt. 5:16‑20. 21El a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea [mea].” 22Când a auzit, Isus i‑a răspuns: „Un lucru îți mai lipsește: vinde
18:22
Mt. 6:19,20
19:211Tim. 6:19
tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 23Când a auzit el aceste cuvinte, s‑a întristat nepus, căci era foarte bogat.

24Când l‑a văzut Isus atât de trist, a zis: „Cât

18:24
Pr. 11:28Mt. 19:23Mc. 10:23
de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi! 25Fiindcă mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26Cei ce‑L ascultau au zis: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27Isus a răspuns: „Ce
18:27
Ier. 32:17
e cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28Atunci
18:28
Cap. 1:37.
, Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul18:28 Lit. „ale noastre”, cu referire la case, averi, slujbă. și Te‑am urmat!” 29Dar Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni
18:29
Dt. 33:9
care să fi lăsat casă, soție, frați, părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30și să
18:30
Iov 42:10
nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul care vine, viața veșnică.”

Isus Își vestește a treia oară moartea și învierea

(Matei 20:17‑19. Marcu 10:32‑34)

31Isus i‑a luat

18:31
Mt. 16:21
17:22
20:17Mc. 10:32
deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată, urcăm la Ierusalim și se va împlini tot
18:31
Ps. 22Is. 53
ce a fost scris prin profeți despre Fiul Omului. 32Va
18:32
Cap. 23:1.
fi dat în mâinile păgânilor și va fi batjocorit, ocărât și scuipat, 33iar după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî; dar a treia zi va învia.” 34Ei
18:34
Cap. 2:50;
n‑au înțeles nimic, căci lucrul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele spuse.

Vindecarea unui orb la Ierihon

(Matei 20:29‑34. Marcu 10:46‑52)

35Pe

18:35
Mt. 20:29Mc. 10:46
când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36Auzind mulțimea trecând, a întrebat ce este. 37I‑au dat de veste că trece Isus Nazarineanul. 38Și el a strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Isus S‑a oprit și a poruncit să‑l aducă la El. Când s‑a apropiat, l‑a întrebat: 41„Ce vrei să fac pentru tine?” „Doamne”, a răspuns el, „să‑mi recapăt vederea!” 42Și Isus i‑a zis: „Recapătă‑ți vederea! Credința
18:42
Cap. 17:19.
ta te‑a mântuit.” 43Îndată, el și‑a recăpătat vederea și a mers
18:43
Cap. 5:26.
după Isus, slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul, văzând aceasta, I‑a dat laudă lui Dumnezeu.