Isus și Zacheu
191Isus a intrat în Ierihon și străbătea cetatea. 2Și iată că acolo era un om bogat, pe nume Zacheu, mai‑marele vameșilor. 3El căuta să vadă care este Isus, dar nu putea de mulțime, căci era mic de statură. 4A alergat înainte și s‑a suit într‑un sicomor ca să‑L vadă, fiindcă pe acolo avea să treacă. 5Isus, când a ajuns la locul acela, Și‑a ridicat ochii și i‑a zis: „Zacheu, coboară iute, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!” 6Zacheu a coborât repede și L‑a primit cu bucurie. 7Când au văzut, toți au început să cârtească, zicând: „A
Mt. 9:11
intrat să găzduiască la un om păcătos!” 8Dar Zacheu a stat în picioare și I‑a zis Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am înșelat
pe cineva cu ceva, îi dau înapoi
împătrit.” 9Isus a zis despre el: „Astăzi a ajuns mântuirea în această casă, căci și
el este un fiu
al lui Avraam. 10Pentru că Fiul Omului
15:24
18:11
a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”
Pilda minelor
11După ce au ascultat ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei
credeau că Împărăția lui Dumnezeu avea să se arate îndată. 12El
a zis: „Un om de neam ales a plecat într‑o țară îndepărtată ca să primească domnia și apoi să se întoarcă. 13A chemat zece dintre robii săi, le‑a dat zece mine19:13 Gr. mna, sumă de bani totalizând o sută de dinari. și le‑a spus: «Faceți negustorie până mă întorc!» 14Dar
cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie, zicând: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!» 15Când s‑a întors, după ce luase domnia, a poruncit să fie chemați robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât au câștigat cu negustoria. 16Cel dintâi s‑a înfățișat și i‑a zis: «Stăpâne, mina ta a făcut zece mine.» 17El i‑a zis: «Bine, rob bun! Fiindcă ai fost credincios
Mt. 25:21
în puțin, primește stăpânirea a zece cetăți!» 18Al doilea a venit și a zis: «Stăpâne, mina ta a făcut cinci mine.» 19El i‑a zis și acestuia: «Tu vei fi peste cinci cetăți!» 20Altul a venit și a zis: «Stăpâne, iată‑ți mina! Am păstrat‑o într‑un ștergar, 21căci m‑am temut de tine
, fiindcă ești om aspru; iei ce n‑ai pus și seceri ce n‑ai semănat.» 22Stăpânul i‑a zis: «Din
vorbele tale te voi judeca, rob rău! Ai știut
că sunt om aspru, care ia ce n‑a pus și seceră ce n‑a semănat. 23Atunci, de ce nu mi‑ai dat banii la un zaraf? La întoarcere, i‑aș fi luat cu dobândă.» 24Apoi le‑a zis celor ce erau de față: «Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine!» 25«Stăpâne», i‑au zis ei, «el are deja zece mine.» 26«Vă spun
Mt. 13:12
25:29Mc. 4:25
: oricui are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. 27Cât despre vrăjmașii mei, care n‑au vrut să domnesc peste ei, aduceți‑i aici și ucideți‑i în fața mea!»”
Intrarea lui Isus în Ierusalim
(Matei 21:1‑11. Marcu 11:1‑11. Ioan 12:12‑19)
28După ce a spus aceste cuvinte, Isus a mers
înainte, urcând spre Ierusalim. 29Când
S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, lângă muntele numit al Măslinilor, a trimis doi ucenici, 30zicând: „Mergeți în satul dinaintea voastră și, când veți intra în el, veți găsi legat un măgăruș pe care niciun om n‑a încălecat vreodată; dezlegați‑l și aduceți‑l la Mine! 31Dacă vă va întreba cineva de ce‑l dezlegați, să‑i spuneți: «Domnul are nevoie de el.»” 32Cei trimiși s‑au dus și au găsit așa cum li se spusese. 33Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le‑au zis: „De ce dezlegați măgărușul?” 34Ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” 35Au adus măgărușul la Isus, și‑au aruncat
hainele pe el și L‑au așezat pe Isus deasupra. 36Când
trecea El, oamenii își așterneau hainele pe drum.
37Apropiindu‑se de povârnișul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38Ei ziceau:
„Binecuvântat
este Regele ce vine
în Numele Domnului!19:38 Ps. 118:26.
Pace
Ef. 2:14
în cer
și slavă în înălțimi!”
39Unii farisei din mulțime I‑au zis: „Învățătorule, ceartă‑ți ucenicii!” 40Și El le‑a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrelevor striga!”
41Când S‑a apropiat și a văzut cetatea, Isus a
plâns pentru ea, 42zicând: „Dacă ai fi cunoscut, măcar în această zi, lucrurile ce‑ți pot aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. 43Vor veni peste tine zile când dușmanii te vor înconjura
Is. 29:3,4Ier. 6:3,6
cu întărituri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile. 44Te
vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu
Mt. 24:2Mc. 13:2
vor lăsa în tine piatră peste piatră, fiindcă
Dan. 9:241Pt. 2:12
n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!”
Izgonirea vânzătorilor din Templu
(Matei 21:12‑17. Marcu 11:15‑19. Ioan 2:13‑22)
45Când
a intrat în Templu, Isus a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau [și cumpărau în el], 46zicându‑le: „Este scris:
«Casa Mea va fi o casă de rugăciune»19:46 Is. 56:7.,
dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari19:46 Ier. 7:11..”
47Isus dădea învățătură în fiecare zi în Templu. Preoții de seamă
8:37
, cărturarii și mai‑marii poporului căutau să‑L omoare, 48dar nu știau cum să facă, pentru că poporul se ținea după El ca să‑L asculte.