Autoritatea lui Isus
(Matei 21:23-27. Marcu 11:27-33)
201Într-una din [acele]
zile, pe când dădea Isus învățătură poporului și vestea Evanghelia în Templu, au venit preoții de seamă și cărturarii împreună cu bătrânii 2și I-au zis: „Spune-ne, cu
7:27
ce autoritate faci tu aceste lucruri sau cine ți-a dat această autoritate?” 3Drept răspuns, El le-a zis: „Vă voi întreba și eu un lucru. Spuneți-Mi: 4botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci, de ce n-ați crezut în el?» 6Și dacă vom spune: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci
oamenii sunt convinși că Ioan a fost profet.” 7Atunci au răspuns că nu știu de unde. 8Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Pilda lucrătorilor viei
(Matei 21:33-46. Marcu 12:1-12)
9Apoi a început să spună poporului pilda aceasta: „Un
om a sădit o vie20:9 Is. 5:2., a arendat-o unor lucrători și a plecat pentru un timp îndelungat. 10La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11A trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară. 13Stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că de el se vor rușina.» 14Dar lucrătorii, văzându-l, au vorbit între ei, zicând: «Iată-l pe moștenitor. Să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră!» 15Și, după ce l-au scos afară din vie, l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16Va veni și-i va omorî pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Când au auzit ei, au spus: „Nicidecum!” 17Dar Isus i-a privit țintă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele care au fost scrise:
Piatra
pe care au lepădat-o zidarii
a ajuns în capul unghiului20:17 Ps. 118:22.?
18Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar acela peste care va cădea ea va fi spulberat.” 19Cărturarii și preoții de seamă căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Pricepuseră că pentru ei spusese pilda aceasta.
Birul plătit cezarului
(Matei 22:15-22. Marcu 12:13-17)
20Ei Îl pândeau
pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vreun cuvânt și să-L dea pe mâna stăpânirii și a dregătorului. 21Aceștia L-au întrebat: „Învățătorule
, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. 22Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu?” 23Isus le-a cunoscut viclenia și le-a spus: [„Pentru ce Mă ispitiți?] 24Arătați-Mi un dinar! Chipul și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. 25El le-a zis: „Atunci dați-i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 26Nu L-au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
(Matei 22:23-33. Marcu 12:18-27)
27Au venit niște
saduchei, care
zic că nu este înviere, și L-au întrebat: 28„Învățătorule, Moise ne-a scris: dacă moare cineva fiind căsătorit, dar fără să aibă copii, fratele lui s-o ia pe soția lui și să-i ridice urmaș fratelui său.20:28 Dt. 25:5. 29Erau șapte frați. Primul și-a luat soție și a murit fără copii. 30La fel și al doilea: [a luat-o de soție, dar a murit fără copii]. 31A luat-o și al treilea; toți șapte au murit fără să lase copii. 32În cele din urmă, a murit și femeia. 33La înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție.” 34Isus le-a răspuns: „Fiii acestui veac se însoară și se mărită, 35dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea din morți nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36Nici nu vor putea muri, căci vor fi
ca îngerii; fii ai lui Dumnezeu și fii
ai învierii vor fi. 37Dar că morții învie, și Moise a arătat, în locul despre rug, când Îl numește pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov20:37 Ex. 3:6,15-16.. 38Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru El toți
sunt vii.” 39Unii dintre cărturari au răspuns: „Învățătorule, bine ai vorbit!” 40Și nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.
Al cui fiu este Hristosul?
(Matei 22:41-46. Marcu 12:35-37)
41Isus le-a zis: „Cum
se zice că Hristosul este fiul lui David? 42Căci însuși David spune în cartea Psalmilor:
Domnul a zis
Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
43până voi pune pe vrăjmașii Tăi
reazem picioarelor Tale!»20:43 Ps. 110:1.
44Așadar, David Îl numește Domn; cum este El fiul lui?”Cărturarii, condamnați de Isus
(Matei 23:1-36. Marcu 12:38-40. Luca 11:37-54)
45Pe când tot poporul asculta, Isus le-a zis
ucenicilor Săi: 46„Feriți-vă
de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe
, să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe; 47casele văduvelor
le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă!”
Văduva săracă
(Marcu 12:41-44)
211Isus Și-a ridicat ochii și i-a
văzut pe niște bogați aruncându-și darurile în vistierie. 2A văzut și o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți 3Și a zis: „Adevărat vă spun că
această văduvă săracă a dat mai mult decât toți; 4căci toți aceștia au aruncat în lada cu daruri din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea pentru a-și duce traiul.”
Vestirea dărâmării Templului
(Matei 24:1-14. Marcu 13:1-13)
5Pe când vorbeau unii
despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase și daruri, Isus a zis: 6„Cât despre cele pe care le priviți, vor veni zile când nu va
rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată.” 7„Învățătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla aceste lucruri și care este semnul că vor avea loc?” 8Isus a răspuns: „Luați seama
să nu fiți înșelați! Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: «Eu sunt» și «Vremea s-a apropiat». Să nu mergeți după ei. 9Când veți auzi de războaie și răscoale, să nu vă înspăimântați. Trebuie să se întâmple aceste lucruri mai întâi, dar sfârșitul nu va fi îndată.”
10El le-a mai zis: „Un popor
se va ridica împotriva altui popor și o împărăție – împotriva altei împărății. 11Vor fi mari cutremure de pământ și, pe alocuri, foamete și ciume; vor fi lucruri înfricoșătoare și semne mari pe cer. 12Dar
înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi și vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor și
5:18
12:4
16:24
vă vor târî în temnițe, vă vor duce
înaintea regilor și a dregătorilor din
pricina Numelui Meu. 13Acestea vi
se vor întâmpla ca să fiți mărturie. 14Luați aminte
: să nu vă pregătiți dinainte cuvântul de apărare, 15căci Eu vă voi da un cuvânt și o înțelepciune cărora niciunul dintre vrăjmașii voștri nu le va putea sta împotrivă sau răspunde
. 16Veți
fi dați în mâinile lor până și de părinții, frații, rudele și prietenii voștri; pe unii dintre voi îi vor omorî
12:2
. 17Veți
fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, 18dar
niciun fir de păr din cap nu vi se va pierde. 19Prin răbdarea voastră vă veți câștiga sufletele.
Încercarea cea mare
(Matei 24:15-21. Marcu 13:14-19)
20Când
veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, să știți că pustiirea lui este aproape. 21Atunci, cei din Iudeea să fugă în munți, cei din mijlocul Ierusalimului să plece, iar cei din împrejurimi să nu intre în el, 22căci acelea vor fi zile de răzbunare, ca să
se împlinească tot ce e scris. 23Vai
de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea! Căci va fi un necaz mare pe pământ și urgie împotriva acestui popor. 24Vor cădea sub ascuțișul sabiei, vor fi duși în robie la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de păgâni până
12:7Rom. 11:25
se vor împlini vremurile neamurilor.
Venirea Fiului Omului
(Matei 24:29-35. Marcu 13:24-31)
25Vor
fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi necaz printre neamuri, care vor fi năucite de vuietul mării și al valurilor. 26Oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care vor veni asupra lumii, căci
puterile cerurilor21:26 În Septuaginta, expresia gr. dýnamis toũ ouranoũ, „puterea cerului”, traduce secvența ebr. țeḇaʾ hașșamayim, „oștirea cerului” (2Rg. 17:16; 23:3,5; 23:4-5 etc.). vor fi clătinate. 27Atunci, Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor21:27 Dan. 7:13. cu putere și slavă mare
14:14
. 28Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, priviți în sus și ridicați-vă capetele, fiindcă răscumpărarea voastră se
apropie!”
29Și
le-a spus o pildă: „Uitați-vă la smochin și la toți copacii! 30Când îi vedeți înfrunzind, știți că vara este aproape. 31Tot așa și voi, când veți vedea aceste lucruri împlinindu-se, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32Adevărat vă spun că nicidecum nu va trece generația aceasta că se vor și împlini aceste lucruri. 33Cerul
și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Îndemn la veghere
34Luați seama
la voi înșivă: să nu vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare și beție sau cu îngrijorările vieții, și astfel ziua aceea să vină pe neașteptate asupra voastră, 35ca un laț
16:15
; căci ea va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ. 36Vegheați în toată vremea
25:13Mc. 13:33
, rugându-vă
să aveți putere să scăpați de toate câte vor veni și să stați
în picioare înaintea Fiului Omului!”
37În timpul zilei, Isus dădea învățătură
în Templu, iar
nopțile mergea să le petreacă pe muntele numit al Măslinilor. 38Tot poporul venea dis-de-dimineață la El, în Templu, ca să-L asculte.
Complotul împotriva lui Isus
(Matei 26:1-5,14-16. Marcu 14:1-2,10-11. Ioan 11:45-53)
221Se
apropia sărbătoarea Azimelor, numită Paște. 2Preoții de seamă și cărturarii tot căutau
cum să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor. 3Satana
a intrat în Iuda, zis și Iscariotul, care era din numărul celor doisprezece. 4Acesta s-a dus să se înțeleagă cu preoții de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. 5Ei s-au bucurat și s-au
învoit să-i dea bani. 6Iuda a încuviințat și căuta un prilej potrivit să-L dea pe Isus în mâinile lor fără știrea mulțimii.
Pregătirea pentru Paște
(Matei 26:17-25. Marcu 14:12-21. Ioan 13:21-30)
7A venit ziua
Sărbătorii Azimelor, când trebuia jertfit mielul de Paște. 8Isus i-a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: „Mergeți și pregătiți-ne Paștele, ca să mâncăm!” 9„Unde vrei să-l pregătim?”, L-au întrebat ei. 10El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși în cale un om care duce un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra 11și spuneți-i stăpânului casei: «Învățătorul îți zice: ‘Unde este odaia în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’» 12Și vă va arăta o cameră mare, sus, gata așternută; acolo să pregătiți.” 13Ei au plecat și au găsit după cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.
Cina cea de taină
(Matei 26:26-30. Marcu 14:22-26. 1 Corinteni 11:23-25)
14Când
a sosit ceasul, Isus a stat la masă și, împreună cu El, [cei doisprezece] apostoli. 15El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de patima Mea; 16căci vă spun că nu-l voi mai mânca până
când nu se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu.” 17Și luând un pahar, a adus mulțumire și a zis: „Luați-l și împărțiți-l între voi; 18căci vă spun
că nu voi mai bea de acum din rodul viței până când nu va veni Împărăția lui Dumnezeu.” 19Apoi
a luat o pâine, a adus mulțumire, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți aceasta
în amintirea Mea.” 20La fel a făcut cu paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest
pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. 21Dar
, iată, mâna celui ce mă vinde este cu Mine la masă. 22Fiul Omului negreșit
se duce, după cum
4:28
este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut!” 23Și
au început să se întrebe unii pe alții cine dintre ei avea să facă lucrul acesta.
Cine este cel mai mare?
24Între ucenici s-a
iscat și o neînțelegere: care dintre ei să fie socotit mai mare? 25Isus le-a
zis: „Regii popoarelor domnesc peste ele și cei ce le stăpânesc sunt numiți binefăcători. 26Voi
să nu fiți așa! Ci
acela care este mai mare între voi să fie ca cel mai mic, iar cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește. 27Căci
cine este mai mare: cel ce stă la masă sau cel ce slujește? Oare nu cine stă la masă? Și totuși, Eu
sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește.
28Voi sunteți cei care ați rămas totdeauna cu Mine în încercările
Mele. 29De aceea vă
pregătesc Împărăția, așa cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, 30ca
să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să
stați pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”
Vestirea lepădării lui Petru
(Matei 26:31-35. Marcu 14:27-31. Ioan 13:36-38)
31[Domnul a zis]: „Simone, Simone, iată, Satana
v-a cerut ca să vă cearnă
ca pe grâu, 32însă Eu
M-am rugat pentru tine ca să nu ți se piardă credința. Iar tu, după ce te
vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi.” 33Dar el i-a răspuns: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg și în temniță, și la moarte.” 34Isus
i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, că vei și tăgădui de trei ori că Mă cunoști.”
Sfaturi pentru vremea încercării
35Apoi
le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără sandale, ați dus lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. 36Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; la fel și traista; iar cine nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere una. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ceea ce este scris: El
a fost socotit în rândul celor nelegiuiți.22:37 Is. 53:12. Și cele privitoare la Mine se împlinesc.” 38„Doamne”, I-au spus ei, „iată aici două săbii.” El le-a răspuns: „Ajunge!”
Ghetsimani
(Matei 26:36-46. Marcu 14:32-42)
39După ce
a ieșit, a mers
, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii L-au urmat. 40Când
a ajuns acolo, le-a zis: „Rugați-vă să nu ajungeți în ispită22:40 Sau: „încercare” (aici și în vers. 46).!” 41Apoi
S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42zicând: „Tată, dacă voiești, îndepărtează paharul acesta de la Mine! Dar nu
6:38
voia Mea să se facă, ci a Ta.” 43Atunci I s-a arătat un înger
din cer, care L-a întărit. 44Iar El, cuprins de agonie
, a început să Se roage și mai fierbinte; iar sudoarea I s-a făcut ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45După ce S-a ridicat de la rugăciune, a venit la ucenici și i-a găsit adormiți de întristare. 46Atunci le-a zis: „De ce dormiți? Ridicați-vă și rugați-vă
să nu ajungeți în ispită!”
Prinderea lui Isus
(Matei 26:47-56. Marcu 14:43-50. Ioan 18:3-11)
47Pe când vorbea El încă, iată
că a venit o mulțime, și cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea ei. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute. 48Și Isus i-a zis: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?” 49Văzând ce avea să se întâmple, cei ce erau cu Isus au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Și unul
dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51Dar Isus a zis: „Încetați! Până aici!” Și atingându-i aceluia urechea, l-a vindecat. 52Isus
le-a zis apoi celor ce veniseră împotriva Lui, preoților de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? 53În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar
acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”
Tăgăduirea lui Petru
(Matei 26:57-58,69-75. Marcu 14:53-54,66-72. Ioan 18:12-18,25-27)
54După ce
L-au prins, L-au luat și L-au dus în casa marelui-preot. Petru Îl urma
de departe. 55Slujitorii au
aprins un foc în mijlocul curții și stăteau jos, iar Petru s-a așezat printre ei. 56O slujnică l-a văzut stând lângă foc, l-a privit țintă și a zis: „Și acesta era cu el.” 57Dar Petru a tăgăduit, zicând: „Femeie, nu-L cunosc!” 58Puțin
mai târziu, l-a văzut altul și a zis: „Și tu ești dintre ei.” Dar Petru a răspuns: „Omule, nu sunt!” 59Un ceas
mai târziu, altul a întărit acest lucru, zicând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este galileean.” 60Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce spui!” Îndată, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul. 61Domnul S-a întors și l-a privit țintă pe Petru. Atunci
, Petru și-a amintit de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Înainte
să cânte cocoșul astăzi, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 62Așa că a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus, condamnat de Sinedriu
(Matei 26:59-68. Marcu 14:55-65. Ioan 18:13-14,19-24)
63Oamenii
care-L păzeau [pe Isus] Îl batjocoreau și-L băteau. 64L-au legat la ochi, [Îl loveau peste față] și-L întrebau: „Profețește, cine te-a lovit?” 65Și rosteau împotriva Lui multe alte blasfemii.
66Când
s-a făcut ziuă, bătrânii poporului, preoții de seamă și cărturarii s-au
22:5
adunat și L-au adus pe Isus la Sinedriul lor. 67Ei I-au zis: „Dacă
ești tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede. 68Dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, [nici nu-Mi veți da drumul]. 69De acum
8:1
, Fiul Omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70Atunci toți au zis: „Așadar, ești tu Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Voi înșivă spuneți
că sunt.” 71Atunci
ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura lui.”
