Complotul împotriva lui Isus
(Matei 26:1‑5,14‑16. Marcu 14:1‑2,10‑11. Ioan 11:45‑53)
221Se
apropia Sărbătoarea Azimelor, numită Paște. 2Preoții de seamă și cărturarii tot căutau
cum să‑L omoare pe Isus, căci se temeau de popor. 3Satana
a intrat în Iuda, zis și Iscariotul, care era din numărul celor doisprezece. 4Acesta s‑a dus să se înțeleagă cu preoții de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să‑L dea în mâinile lor. 5Ei s‑au bucurat și s‑au
învoit să‑i dea bani. 6Iuda a încuviințat și căuta un prilej potrivit să‑L dea pe Isus în mâinile lor fără știrea mulțimii.
Pregătirea pentru Paște
(Matei 26:17‑25. Marcu 14:12‑21. Ioan 13:21‑30)
7A venit ziua
Sărbătorii Azimelor, când trebuia jertfit mielul de Paște. 8Isus i‑a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: „Mergeți și pregătiți‑ne Paștele, ca să mâncăm!” 9„Unde vrei să‑l pregătim?”, L‑au întrebat ei. 10El le‑a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși în cale un om care duce un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra 11și spuneți‑i stăpânului casei: «Învățătorul îți zice: ‘Unde este odaia în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’» 12Și vă va arăta o cameră mare, sus, gata așternută; acolo să pregătiți.” 13Ei au plecat și au găsit după cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.
Cina cea de taină
(Matei 26:26‑30. Marcu 14:22‑26. 1 Corinteni 11:23‑25)
14Când
a sosit ceasul, Isus a stat la masă și, împreună cu El, [cei doisprezece] apostoli. 15El le‑a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de patima Mea; 16căci vă spun că nu‑l voi mai mânca până
când nu se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu.” 17Și luând un pahar, a adus mulțumire și a zis: „Luați‑l și împărțiți‑l între voi; 18căci vă spun
că nu voi mai bea de acum din rodul viței până când nu va veni Împărăția lui Dumnezeu.” 19Apoi
a luat o pâine, a adus mulțumire, a frânt‑o și le‑a dat‑o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți aceasta
în amintirea Mea.” 20La fel a făcut cu paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest
pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. 21Dar
, iată, mâna celui ce mă vinde este cu Mine la masă. 22Fiul Omului negreșit
se duce, după cum
4:28
este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut!” 23Și
au început să se întrebe unii pe alții cine dintre ei avea să facă lucrul acesta.
Cine este cel mai mare?
24Între ucenici s‑a
iscat și o neînțelegere: care dintre ei să fie socotit mai mare? 25Isus le‑a
zis: „Regii popoarelor domnesc peste ele și cei ce le stăpânesc sunt numiți binefăcători. 26Voi
să nu fiți așa! Ci
acela care este mai mare între voi să fie ca cel mai mic, iar cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește. 27Căci
cine este mai mare: cel ce stă la masă sau cel ce slujește? Oare nu cine stă la masă? Și totuși, Eu
sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește.
28Voi sunteți cei care ați rămas totdeauna cu Mine în încercările
Mele. 29De aceea vă
pregătesc Împărăția, așa cum Tatăl Meu Mi‑a pregătit‑o Mie, 30ca
să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să
stați pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”
Vestirea lepădării lui Petru
(Matei 26:31‑35. Marcu 14:27‑31. Ioan 13:36‑38)
31[Domnul a zis]: „Simone, Simone, iată, Satana
v‑a cerut ca să vă cearnă
ca pe grâu, 32însă Eu
M‑am rugat pentru tine ca să nu ți se piardă credința. Iar tu, după ce te
vei întoarce, să‑i întărești pe frații tăi.” 33Dar el I‑a răspuns: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg și în temniță, și la moarte.” 34Isus
i‑a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, că vei și tăgădui de trei ori că Mă cunoști.”
Sfaturi pentru vremea încercării
35Apoi
le‑a mai zis: „Când v‑am trimis fără pungă, fără traistă și fără sandale, ați dus lipsă de ceva?” „De nimic”, I‑au răspuns ei. 36Și El le‑a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s‑o ia; la fel și traista; iar cine nu are sabie să‑și vândă haina și să‑și cumpere una. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ceea ce este scris: El
a fost socotit în rândul celor nelegiuiți.22:37 Is. 53:12. Și cele privitoare la Mine se împlinesc.” 38„Doamne”, I‑au spus ei, „iată aici două săbii.” El le‑a răspuns: „Ajunge!”
Ghetsimani
(Matei 26:36‑46. Marcu 14:32‑42)
39După ce
a ieșit, a mers
, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii L‑au urmat. 40Când
a ajuns acolo, le‑a zis: „Rugați‑vă să nu ajungeți în ispită22:40 Sau: „încercare” (aici și în vers. 46).!” 41Apoi
S‑a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42zicând: „Tată, dacă voiești, îndepărtează paharul acesta de la Mine! Dar nu
6:38
voia Mea să se facă, ci a Ta.” 43Atunci I s‑a arătat un înger
din cer, care L‑a întărit. 44Iar El, cuprins de agonie
, a început să Se roage și mai fierbinte; iar sudoarea I s‑a făcut ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45După ce S‑a ridicat de la rugăciune, a venit la ucenici și i‑a găsit adormiți de întristare. 46Atunci le‑a zis: „De ce dormiți? Ridicați‑vă și rugați‑vă
să nu ajungeți în ispită!”
Prinderea lui Isus
(Matei 26:47‑56. Marcu 14:43‑50. Ioan 18:3‑11)
47Pe când vorbea El încă, iată
că a venit o mulțime, și cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea ei. El s‑a apropiat de Isus ca să‑L sărute. 48Și Isus i‑a zis: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?” 49Văzând ce avea să se întâmple, cei ce erau cu Isus au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Și unul
dintre ei l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea dreaptă. 51Dar Isus a zis: „Încetați! Până aici!” Și atingându‑i aceluia urechea, l‑a vindecat. 52Isus
le‑a zis apoi celor ce veniseră împotriva Lui, preoților de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? 53În toate zilele eram cu voi în Templu, și n‑ați pus mâna pe Mine. Dar
acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”
Tăgăduirea lui Petru
(Matei 26:57‑58,69‑75. Marcu 14:53‑54,66‑72. Ioan 18:12‑18,25‑27)
54După ce
L‑au prins, L‑au luat și L‑au dus în casa marelui‑preot. Petru Îl urma
de departe. 55Slujitorii au
aprins un foc în mijlocul curții și stăteau jos, iar Petru s‑a așezat printre ei. 56O slujnică l‑a văzut stând lângă foc, l‑a privit țintă și a zis: „Și acesta era cu el.” 57Dar Petru a tăgăduit, zicând: „Femeie, nu‑L cunosc!” 58Puțin
mai târziu, l‑a văzut altul și a zis: „Și tu ești dintre ei.” Dar Petru a răspuns: „Omule, nu sunt!” 59Un ceas
mai târziu, altul a întărit acest lucru, zicând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este galileean.” 60Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce spui!” Îndată, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul. 61Domnul S‑a întors și l‑a privit țintă pe Petru. Atunci
, Petru și‑a amintit de cuvântul pe care i‑l spusese Domnul: „Înainte
să cânte cocoșul astăzi, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 62Așa că a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus, condamnat de Sinedriu
(Matei 26:59‑68. Marcu 14:55‑65. Ioan 18:13‑14,19‑24)
63Oamenii
care‑L păzeau [pe Isus] Îl batjocoreau și‑L băteau. 64L‑au legat la ochi, [Îl loveau peste față] și‑L întrebau: „Profețește, cine te‑a lovit?” 65Și rosteau împotriva Lui multe alte blasfemii.
66Când
s‑a făcut ziuă, bătrânii poporului, preoții de seamă și cărturarii s‑au
22:5
adunat și L‑au adus pe Isus la Sinedriul lor. 67Ei I‑au zis: „Dacă
ești tu Hristosul, spune‑ne!” Isus le‑a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede. 68Dacă vă voi întreba, nu‑Mi veți răspunde, [nici nu‑Mi veți da drumul]. 69De acum
8:1
, Fiul Omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70Atunci toți au zis: „Așadar, ești tu Fiul lui Dumnezeu?” Și El le‑a răspuns: „Voi înșivă spuneți
că sunt.” 71Atunci
ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit‑o din gura lui.”
Isus, înaintea lui Pilat
(Matei 27:1‑2,11‑14. Marcu 15:1‑5. Ioan 18:28‑38)
231S‑au ridicat
apoi cu toții și L‑au dus înaintea lui Pilat. 2Au început să‑L învinuiască, zicând: „Pe omul acesta L‑am găsit ducând
neamul nostru în rătăcire, interzicând
22:21Mc. 12:17
plata birului către cezar și zicând că
El este Hristosul, Regele.” 3Pilat
L‑a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i‑a răspuns: „Tu însuți o spui.”23:3 Răspunsul lui Isus constituie o afirmare indirectă, similară celei din Mt. 26:25, când Iuda primește confirmarea că el este cel care Îl va preda pe Învățător autorităților. 4Pilat le‑a zis preoților de seamă și mulțimilor: „Eu nu găsesc nicio
vină în omul acesta.” 5Dar ei stăruiau și ziceau: „Întărâtă poporul, dând învățătură prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.”
Isus, înaintea lui Irod
6Când a auzit Pilat [de Galileea], a întrebat dacă omul este galileean. 7Și aflând că era sub stăpânirea
lui Irod, L‑a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. 8Văzându‑L pe Isus, Irod s‑a bucurat nespus; căci de multă vreme voia
să‑L vadă, fiindcă
auzise despre El și spera să vadă vreun semn săvârșit de El. 9I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic. 10Preoții de seamă și cărturarii stăteau de față și‑L învinuiau cu înverșunare. 11Irod
și soldații lui L‑au tratat cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat cu o haină strălucitoare și Irod L‑a trimis înapoi la Pilat. 12În ziua aceea Irod și Pilat
s‑au împrietenit, căci până atunci fuseseră dușmani.
Isus, condamnat la moarte
(Matei 27:15‑26. Marcu 15:6‑15. Ioan 18:39–19:16)
13Pilat
19:4
i‑a adunat pe preoții de seamă, pe conducători și pe cei din popor 14și le‑a zis: „Mi l‑ați
adus pe omul acesta ca și cum ar stârni poporul la răscoală. Dar iată că, după ce l‑am judecat
înaintea voastră, n‑am găsit în el nicio vină din cele pentru care îl pârâți. 15Și nici Irod, căci ni l‑a trimis înapoi; iată că n‑a făcut nimic vrednic de moarte. 16Așa că
, după ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” [17La fiecare sărbătoare, Pilat trebuia
să le elibereze pe cineva.] 18Ei au
strigat cu toții, zicând: „La moarte cu omul acesta; eliberează‑ni‑l pe Barabba!” 19Acesta fusese aruncat în temniță pentru o răscoală petrecută în cetate și pentru un omor. 20Pilat le‑a vorbit din nou, fiindcă avea de gând să‑I dea drumul lui Isus. 21Dar ei strigau mai departe: „Răstignește‑l! Răstignește‑l!” 22Pilat le‑a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n‑am găsit nicio vină de moarte în el. După ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” 23Dar ei stăruiau cu strigăte puternice și cereau să fie răstignit. Iar strigătele lor [și ale preoților de seamă] au biruit. 24Pilat
a hotărât să li se împlinească cererea. 25Le‑a eliberat pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, pe care‑l cereau ei, iar pe Isus L‑a dat să I se facă după voia lor.
Răstignirea
(Matei 27:32‑44. Marcu 15:21‑32. Ioan 19:17‑27)
26Pe
când Îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spate, ca s‑o ducă în urma lui Isus. 27După Isus mergea o mare mulțime de oameni și femei care se tânguiau și Îl jeleau. 28Isus S‑a întors către ele și le‑a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți‑vă pe voi și pe copiii voștri, 29căci
, iată, vor veni zile când se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n‑au născut și de sânii care n‑au alăptat!» 30Atunci
9:6
vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți‑ne!»23:30 Os. 10:8. 31Căci
21:3,41Pt. 4:17
dacă așa i se face pomului verde, ce i se va face celui uscat?” 32Împreună
cu El duceau și doi răufăcători, ca să fie omorâți. 33Când
au ajuns la locul numit „Căpățâna”, i‑au răstignit acolo pe El și pe răufăcători: unul la dreapta și altul la stânga. 34[[Dar Isus zicea: „Tată, iartă‑i
, căci nu
știu ce fac!”]] Ei și‑au împărțit
hainele Lui, trăgând la sorți.23:34 Ps. 22:18.
35Poporul
stătea acolo și privea. Conducătorii
Își băteau joc de El23:35 Ps. 22:7., zicând: „Pe alții i‑a izbăvit; să se izbăvească pe sine, dacă este Hristosul lui Dumnezeu, Alesul!” 36Soldații de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet23:36 Ps. 69:21. 37și‑I ziceau: „Dacă tu ești regele iudeilor, izbăvește‑te pe tine însuți!” 38Deasupra
Lui era o inscripție [cu litere grecești, latinești și evreiești]: „Acesta este regele iudeilor.”
39Unul
dintre răufăcătorii răstigniți a început să‑L batjocorească, zicând: „Nu ești tu Hristosul? Izbăvește‑te pe tine și izbăvește‑ne și pe noi!” 40Dar celălalt l‑a mustrat și i‑a zis: „Oare nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? 41Noi primim pe drept ceea ce merităm pentru faptele noastre, însă Acesta n‑a făcut niciun rău.” 42Apoi a zis: „Isuse, adu‑Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”23:42 Manuscrisele târzii, bizantine, au lecțiunea: „Și i‑a zis lui Isus: «Adu‑Ți aminte de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!»” 43[Isus] i‑a răspuns: „Adevărat îți spun: astăzi vei fi cu Mine în rai.”23:43 Sau: „Adevărat îți spun astăzi: vei fi cu Mine în rai.”
Moartea lui Isus
(Matei 27:45‑56. Marcu 15:33‑41. Ioan 19:28‑30)
44Era
pe la ceasul al șaselea23:44 Ora douăsprezece (la amiază), conform împărțirii moderne a zilei. și s‑a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. 45Soarele s‑a întunecat, iar catapeteasma
Templului s‑a rupt în două. 46Isus a strigat cu glas puternic, zicând: „Tată
, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!”23:46 Ps. 31:5. Și
după ce a vorbit astfel, Și‑a dat duhul. 47Când a văzut ce s‑a întâmplat, centurionul
L‑a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept!” 48Și toată mulțimea care se adunase în fața acelei priveliști, când a văzut cele petrecute, s‑a întors acasă bătându‑se în piept. 49Toți
cunoscuții lui Isus și femeile care‑L urmaseră din Galileea stăteau la o oarecare depărtare și priveau la toate acestea.
Înmormântarea lui Isus
(Matei 27:57‑61. Marcu 15:42‑47. Ioan 19:38‑42)
50Era
un membru al Sinedriului, pe nume Iosif, om bun și drept, 51care nu se învoise cu sfatul și fapta celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și
aștepta Împărăția lui Dumnezeu. 52A mers la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. 53L‑a
coborât de pe cruce, L‑a înfășurat într‑un giulgiu și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era ziua
pregătirii și începea ziua sabatului. 55Femeile care‑L
însoțiseră pe Isus din Galileea l‑au urmat pe Iosif, au văzut
mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus și 56s‑au întors să
pregătească miresme și miruri. Apoi, în ziua de sabat, s‑au odihnit, după
poruncă.
Învierea lui Isus
(Matei 28:1‑10. Marcu 16:1‑8. Ioan 20:1‑10)
241În ziua
întâi a săptămânii, femeile acestea [și altele împreună cu ele] au venit la mormânt dis‑de‑dimineață și au adus
miresmele pe care le pregătiseră. 2Au
găsit piatra de la mormânt rostogolită, 3au intrat
, dar n‑au găsit trupul Domnului Isus. 4Și pe când erau nedumerite de lucrul acesta, iată
că s‑au ivit înaintea lor doi bărbați în haine strălucitoare. 5Înspăimântate, ele s‑au plecat cu fața la pământ, dar ei le‑au zis: „De ce‑L căutați pe Cel Viu între cei morți? 6Nu este aici, a înviat. Amintiți‑vă
ce v‑a spus pe când era încă în Galileea, 7când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și a treia zi să învie!” 8Atunci, ele și‑au
amintit de cuvintele lui Isus.
9Când
s‑au întors de la mormânt, le‑au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10Femeile acestea erau: Maria Magdalena, Ioana
, Maria lui Iacov și celelalte care erau împreună cu ele. Le spuneau apostolilor toate acestea, 11însă lor cuvintele femeilor li
se păreau aiureli și nu le credeau. 12Dar
Petru s‑a ridicat și a alergat la mormânt, s‑a aplecat și a văzut doar fâșiile de pânză pe jos; apoi a plecat acasă uimit de cele petrecute.
Isus Se arată pe drumul către Emaus
13Și iată că, în aceeași zi, doi
dintre ucenici mergeau într‑un sat numit Emaus, aflat la o depărtare de șaizeci de stadii24:13 Gr. stádion, unitate de măsură egală cu 185 de metri. de Ierusalim, 14și vorbeau despre tot ce se petrecuse. 15Pe când vorbeau ei și discutau, Isus Însuși
S‑a apropiat și mergea împreună cu ei, 16dar ochii
21:4
lor erau împiedicați să‑L recunoască. 17El le‑a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s‑au oprit triști. 18Drept răspuns, unul dintre ei, numit
Cleopa, I‑a zis: „Tu ești singurul străin în Ierusalim, de nu știi ce s‑a întâmplat în el zilele acestea?” 19„Ce?”, i‑a întrebat El. Și ei I‑au răspuns: „Ce s‑a întâmplat cu Isus din Nazaret, care
a fost un profet puternic
în faptă și cuvânt, înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20Cum
preoții de seamă și mai‑marii noștri L‑au dat să fie osândit la moarte și L‑au răstignit. 21Noi nădăjduiam că El este Cel
care îl va izbăvi pe Israel; totuși, este a treia zi de când s‑au petrecut toate acestea. 22Ba încă niște
femei de‑ale noastre ne‑au și tulburat: au mers dis‑de‑dimineață la mormânt, 23nu I‑au găsit trupul și au venit spunând că ar fi avut o vedenie cu îngeri, care ziceau că El este viu. 24Unii dintre cei ce erau cu noi au
mers la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L‑au văzut.” 25Atunci Isus le‑a zis: „O, nepricepuți și greoi la inimă când e vorba să credeți tot ce au spus profeții! 26Oare nu
trebuia să îndure Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” 27Și
a început de la Moise
22:18
26:4
49:10Num. 21:9Dt. 18:15
și de la toți
22
132:11Is. 7:14
9:6
40:10,11
50:6
53Ier. 23:5
33:14,15Ez. 34:23
37:25Dan. 9:24Mica 7:20Mal. 3:1
4:2
profeții și le‑a tâlcuit din toate Scripturile cele privitoare la El.
28Când s‑au apropiat de satul unde mergeau, El
42:7Mc. 6:48
S‑a făcut că vrea să meargă mai departe. 29Dar ei
au stăruit, zicând: „Rămâi cu noi, căci se înserează și ziua este pe sfârșite!” Și a intrat să rămână cu ei. 30Pe când stătea la masă cu ei, a
luat pâinea, a rostit binecuvântarea și, după ce a frânt‑o, le‑a dat‑o. 31Atunci li s‑au deschis ochii și L‑au recunoscut, dar El S‑a făcut nevăzut dinaintea lor. 32Ei au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deslușea Scripturile?” 33S‑au ridicat chiar în ceasul acela și s‑au întors la Ierusalim. I‑au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați 34și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și i S‑a arătat lui Simon
!” 35Au povestit și ei cele petrecute pe drum și cum li S‑a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
Isus li Se arată ucenicilor
(Matei 28:16‑20. Marcu 16:14‑18. Ioan 20:19‑23. Fapte 1:6‑8)
36Pe
când vorbeau ei astfel, [Isus Însuși] a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!” 37Speriați și cuprinși de frică, ei credeau că văd un duh
. 38Dar El le‑a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inimă? 39Priviți‑Mi mâinile și picioarele: Eu sunt; atingeți‑Mă
și vedeți: un duh nu are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu.” 40Și după ce a zis aceste vorbe, le‑a arătat mâinile și picioarele Sale. 41Fiindcă ei, de
bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le‑a zis: „Aveți ceva de mâncare aici?” 42I‑au dat o bucată de pește fript [și un fagure de miere]. 43El
le‑a luat și a mâncat înaintea lor.
44Apoi le‑a zis: „Acestea
sunt cuvintele pe care vi le‑am spus pe când încă eram cu voi: trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi.” 45Atunci le‑a
deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. 46Și le‑a zis: „Așa
este scris [și așa trebuia să fie]: Hristos să pătimească și să învie din morți a treia zi 47și să fie propovăduite
, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor printre toate neamurile
, începând din Ierusalim. 48Voi
2:32
3:15
sunteți martori ai acestor lucruri. 49Și, iată
15:26
16:7Fap. 1:4
2:1
, Eu voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar voi rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!”
Înălțarea lui Isus
(Marcu 16:19‑20. Fapte 1:9‑11)
50El i‑a dus până
aproape de Betania și, ridicându‑Și mâinile, i‑a binecuvântat. 51Pe când îi binecuvânta, S‑a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52După ce
I s‑au închinat, s‑au întors
în Ierusalim cu mare bucurie 53și tot timpul erau în Templu, [lăudându‑L și] binecuvântându‑L
5:42
pe Dumnezeu. [Amin!]