Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
24

Învierea lui Isus

(Matei 28:1‑10. Marcu 16:1‑8. Ioan 20:1‑10)

241În ziua

24:1
Mt. 28:1Mc. 16:1In. 20:1
întâi a săptămânii, femeile acestea [și altele împreună cu ele] au venit la mormânt dis‑de‑dimineață și au adus
24:1
Cap. 23:56.
miresmele pe care le pregătiseră. 2Au
24:2
Mt. 28:2Mc. 16:4
găsit piatra de la mormânt rostogolită, 3au intrat
24:3
Vers. 23.
, dar n‑au găsit trupul Domnului Isus. 4Și pe când erau nedumerite de lucrul acesta, iată
24:4
In. 20:12Fap. 1:10
că s‑au ivit înaintea lor doi bărbați în haine strălucitoare. 5Înspăimântate, ele s‑au plecat cu fața la pământ, dar ei le‑au zis: „De ce‑L căutați pe Cel Viu între cei morți? 6Nu este aici, a înviat. Amintiți‑vă
24:6
Cap. 9:22.
ce v‑a spus pe când era încă în Galileea, 7când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și a treia zi să învie!” 8Atunci, ele și‑au
24:8
In. 2:22
amintit de cuvintele lui Isus.

9Când

24:9
Mt. 28:8Mc. 16:10
s‑au întors de la mormânt, le‑au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10Femeile acestea erau: Maria Magdalena, Ioana
24:10
Cap. 8:3.
, Maria lui Iacov și celelalte care erau împreună cu ele. Le spuneau apostolilor toate acestea, 11însă lor cuvintele femeilor li
24:11
Vers. 25.
se păreau aiureli și nu le credeau. 12Dar
24:12
In. 20:3,6
Petru s‑a ridicat și a alergat la mormânt, s‑a aplecat și a văzut doar fâșiile de pânză pe jos; apoi a plecat acasă uimit de cele petrecute.

Isus Se arată pe drumul către Emaus

13Și iată că, în aceeași zi, doi

24:13
Mc. 16:12
dintre ucenici mergeau într‑un sat numit Emaus, aflat la o depărtare de șaizeci de stadii24:13 Gr. stádion, unitate de măsură egală cu 185 de metri. de Ierusalim, 14și vorbeau despre tot ce se petrecuse. 15Pe când vorbeau ei și discutau, Isus Însuși
24:15
Vers. 36.
S‑a apropiat și mergea împreună cu ei, 16dar ochii
24:16
In. 20:14
21:4
lor erau împiedicați să‑L recunoască. 17El le‑a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s‑au oprit triști. 18Drept răspuns, unul dintre ei, numit
24:18
In. 19:25
Cleopa, I‑a zis: „Tu ești singurul străin în Ierusalim, de nu știi ce s‑a întâmplat în el zilele acestea?” 19„Ce?”, i‑a întrebat El. Și ei I‑au răspuns: „Ce s‑a întâmplat cu Isus din Nazaret, care
24:19
Cap. 7:16.
a fost un profet puternic
24:19
Fap. 7:22
în faptă și cuvânt, înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20Cum
24:20
Cap. 23:1.
preoții de seamă și mai‑marii noștri L‑au dat să fie osândit la moarte și L‑au răstignit. 21Noi nădăjduiam că El este Cel
24:21
Cap. 1:68;
care îl va izbăvi pe Israel; totuși, este a treia zi de când s‑au petrecut toate acestea. 22Ba încă niște
24:22
Vers. 9,10.
femei de‑ale noastre ne‑au și tulburat: au mers dis‑de‑dimineață la mormânt, 23nu I‑au găsit trupul și au venit spunând că ar fi avut o vedenie cu îngeri, care ziceau că El este viu. 24Unii dintre cei ce erau cu noi au
24:24
Vers. 12.
mers la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L‑au văzut.” 25Atunci Isus le‑a zis: „O, nepricepuți și greoi la inimă când e vorba să credeți tot ce au spus profeții! 26Oare nu
24:26
Vers. 46.
trebuia să îndure Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” 27Și
24:27
Vers. 45.
a început de la Moise
24:27
Gen. 3:15
22:18
26:4
49:10Num. 21:9Dt. 18:15
și de la toți
24:27
Ps. 16:9,10
22
132:11Is. 7:14
9:6
40:10,11
50:6
53Ier. 23:5
33:14,15Ez. 34:23
37:25Dan. 9:24Mica 7:20Mal. 3:1
4:2
profeții și le‑a tâlcuit din toate Scripturile cele privitoare la El.

28Când s‑au apropiat de satul unde mergeau, El

24:28
Gen. 32:26
42:7Mc. 6:48
S‑a făcut că vrea să meargă mai departe. 29Dar ei
24:29
Gen. 19:3Fap. 16:15
au stăruit, zicând: „Rămâi cu noi, căci se înserează și ziua este pe sfârșite!” Și a intrat să rămână cu ei. 30Pe când stătea la masă cu ei, a
24:30
Mt. 14:19
luat pâinea, a rostit binecuvântarea și, după ce a frânt‑o, le‑a dat‑o. 31Atunci li s‑au deschis ochii și L‑au recunoscut, dar El S‑a făcut nevăzut dinaintea lor. 32Ei au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deslușea Scripturile?” 33S‑au ridicat chiar în ceasul acela și s‑au întors la Ierusalim. I‑au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați 34și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și i S‑a arătat lui Simon
24:34
1Cor. 15:5
!” 35Au povestit și ei cele petrecute pe drum și cum li S‑a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Isus li Se arată ucenicilor

(Matei 28:16‑20. Marcu 16:14‑18. Ioan 20:19‑23. Fapte 1:6‑8)

36Pe

24:36
Mc. 16:14In. 20:191Cor. 15:5
când vorbeau ei astfel, [Isus Însuși] a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!” 37Speriați și cuprinși de frică, ei credeau că văd un duh
24:37
Mc. 6:49
. 38Dar El le‑a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inimă? 39Priviți‑Mi mâinile și picioarele: Eu sunt; atingeți‑Mă
24:39
In. 20:20,27
și vedeți: un duh nu are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu.” 40Și după ce a zis aceste vorbe, le‑a arătat mâinile și picioarele Sale. 41Fiindcă ei, de
24:41
Gen. 45:26In. 21:5
bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le‑a zis: „Aveți ceva de mâncare aici?” 42I‑au dat o bucată de pește fript [și un fagure de miere]. 43El
24:43
Fap. 10:41
le‑a luat și a mâncat înaintea lor.

44Apoi le‑a zis: „Acestea

24:44
Vers. 6. Cap. 9:22;
sunt cuvintele pe care vi le‑am spus pe când încă eram cu voi: trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi.” 45Atunci le‑a
24:45
Fap. 16:14
deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. 46Și le‑a zis: „Așa
24:46
Vers. 26.
este scris [și așa trebuia să fie]: Hristos să pătimească și să învie din morți a treia zi 47și să fie propovăduite
24:47
Dan. 9:24Fap. 13:38,461In. 2:12
, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor printre toate neamurile
24:47
Fap. 12:3Ps. 22:27Is. 48:6,22Ier. 31:34Os. 2:23Mica 4:2Mal. 1:11
, începând din Ierusalim. 48Voi
24:48
In. 15:27Fap. 1:8,22
2:32
3:15
sunteți martori ai acestor lucruri. 49Și, iată
24:49
Is. 44:3Ioel 2:28In. 14:16,26
15:26
16:7Fap. 1:4
2:1
, Eu voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar voi rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!”

Înălțarea lui Isus

(Marcu 16:19‑20. Fapte 1:9‑11)

50El i‑a dus până

24:50
Fap. 1:12
aproape de Betania și, ridicându‑Și mâinile, i‑a binecuvântat. 51Pe când îi binecuvânta, S‑a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52După ce
24:52
2Rg. 2:11Mc. 16:19In. 20:17Fap. 1:9Ef. 4:8
I s‑au închinat, s‑au întors
24:52
Mt. 9:17
în Ierusalim cu mare bucurie 53și tot timpul erau în Templu, [lăudându‑L și] binecuvântându‑L
24:53
Fap. 2:46
5:42
pe Dumnezeu. [Amin!]