Chemarea primilor ucenici
(Matei 4:18‑22. Marcu 1:16‑20)
51Mulțimea se îmbulzea în jurul lui Isus ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. El era
pe malul lacului Ghenezaret 2și a văzut două bărci la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele să‑și spele mrejele. 3S‑a suit într‑una dintre aceste bărci, care era a lui Simon, și l‑a rugat s‑o depărteze puțin de țărm. Apoi S‑a așezat și, din barcă, învăța mulțimile. 4Când a terminat de vorbit, i‑a zis lui Simon: „Depărteaz‑o
la adânc și aruncați‑vă mrejele pentru pescuit!” 5Drept răspuns, Simon I‑a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne‑am trudit și n‑am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele!” 6Și, făcând aceasta, au prins o mulțime atât de mare de pești, încât mrejele începuseră să se rupă. 7Le‑au făcut semn tovarășilor lor din cealaltă barcă să vină să‑i ajute. Au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus și I‑a zis: „Doamne, pleacă
de la mine, căci sunt un om păcătos!” 9Fiindcă îi apucase spaima pe el și pe toți cei care erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. 10Tot așa pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Dar Isus i‑a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum
încolo, vei fi pescar de oameni.” 11Ei au adus bărcile la mal, au lăsat
totul și L‑au urmat.
Vindecarea unui lepros
(Matei 8:1‑4. Marcu 1:40‑45)
12Pe când Se afla Isus
într‑una dintre cetăți, iată că un bărbat plin de lepră, văzându‑L, a căzut cu fața la pământ și L‑a rugat zicând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” 13Isus a întins mâna și l‑a atins, zicând: „Da, vreau, fii curățit!” Și îndată s‑a dus lepra de pe el. 14I‑a poruncit să nu spună nimănui
, apoi i‑a zis: „Mergi și arată‑te preotului și adu jertfă pentru curățirea ta, după cum
a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei!” 15Vestea despre El se răspândea tot mai mult și mulțimi mari de oameni se
adunau ca să‑L asculte și să se vindece de boli. 16Și
El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.
Vindecarea unui paralitic
(Matei 9:1‑8. Marcu 2:1‑12)
17Într‑o zi, pe când Isus îi învăța pe oameni, s‑au așezat acolo și niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileei și Iudeei și din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18Și
iată că niște bărbați purtau un om paralizat pe un pat și încercau să‑l ducă înăuntru, ca să‑l pună înaintea Lui. 19Fiindcă n‑au găsit pe unde să‑l ducă înăuntru din cauza mulțimii, s‑au urcat pe acoperișul casei și l‑au coborât cu patul printre țigle, în mijloc, înaintea lui Isus. 20Văzându‑le credința, El a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!” 21Cărturarii și fariseii au
început să se întrebe în sinea lor: „Cine
se crede acesta, de rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Unul singur – Dumnezeu?” 22Isus le‑a cunoscut gândurile și le‑a răspuns zicând: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 23Ce este mai ușor? A zice: «Păcatele îți sunt iertate» sau a zice: «Scoală‑te și umblă»? 24Dar, ca să știți că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc”, i‑a zis El paraliticului, „scoală‑te, ridică‑ți patul și du‑te acasă!” 25Și îndată, paraliticul s‑a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și a mers acasă, slăvindu‑L pe Dumnezeu. 26Toți au rămas uimiți și Îl slăveau pe Dumnezeu; cuprinși de teamă, ziceau: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite.”
Chemarea lui Levi
(Matei 9:9‑13. Marcu 2:13‑17)
27După
aceea, Isus a ieșit și l‑a văzut pe un vameș pe nume Levi stând la vamă și i‑a zis: „Vino după Mine!” 28El a lăsat totul, s‑a ridicat și L‑a urmat. 29Levi a dat
pentru Isus un ospăț mare în casa lui și o mulțime de vameși și alți oaspeți au stat la masă cu ei. 30Fariseii și cărturarii cârteau și le ziceau ucenicilor Lui: „De ce mâncați și beți cu vameșii și cu păcătoșii?” 31Isus le‑a răspuns: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 32N‑am
venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.”
Întrebarea fariseilor despre post
(Matei 9:14‑17. Marcu 2:18‑22)
33Ei I‑au zis: „Ucenicii
lui Ioan postesc des și fac rugăciuni, la fel și ai fariseilor, pe când ai tăi mănâncă și beau.” 34El le‑a răspuns: „Oare puteți să‑i faceți pe nuntași să țină post câtă vreme este mirele cu ei? 35Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, și vor posti atunci, în acele zile.”
36Le‑a spus
și o pildă: „Nimeni nu rupe un petic dintr‑o haină nouă ca să‑l pună la o haină veche; altminteri, și pe cea nouă o rupe și nici celei vechi nu i se va potrivi peticul din cea nouă. 37Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, iar burdufurile se pierd; 38ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi [și se păstrează amândouă]. 39Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, căci spune: «Cel vechi este [mai] bun.»”
Isus, Domn al sabatului
(Matei 12:1‑8. Marcu 2:23‑28)
61S‑a întâmplat că, într‑o
zi de sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau în palme și le mâncau. 2Unii dintre farisei au zis: „De ce faceți ce
nu este îngăduit în ziua sabatului?” 3Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „Oare n‑ați citit ce
a făcut David când el și cei ce erau împreună cu el au flămânzit? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru înfățișare6:4 Lit. „pâinile prezentării”. Referire la cele douăsprezece pâini care erau înfățișate înaintea lui Dumnezeu, de sabat, pe masa din sanctuar. După o săptămână, erau înlocuite și mâncate de preoți. Vezi Ex. 25:30; 35:13; 39:36. Lev. 24:5‑9. Num. 4:7. – pe care
nu este îngăduit să le mănânce decât preoții – a mâncat din ele și le‑a dat și celor ce erau cu el?” 5Și le zicea: „Fiul Omului este Domn al sabatului.”
Vindecarea omului cu mâna uscată
(Matei 12:9‑14. Marcu 3:1‑6)
6Într‑o
altă zi de sabat, Isus a intrat în sinagogă și îi învăța pe oameni. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată. 7Cărturarii și fariseii Îl pândeau pe Isus să vadă dacă va vindeca în ziua sabatului, ca să‑I găsească pricină de învinuire. 8Dar El le știa gândurile; și i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!” El s‑a ridicat. 9Și Isus le‑a zis: „Vă întreb: este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi o viață sau să o pierzi?” 10Atunci Și‑a rotit privirile peste ei toți și i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a făcut întocmai, și mâna s‑a făcut sănătoasă [ca și cealaltă]. 11Ei s‑au umplut de mânie și s‑au sfătuit ce să‑I facă lui Isus.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Matei 10:1‑4. Marcu 3:13‑19)
12În
zilele acelea, Isus a mers pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13Când s‑a făcut ziuă, i‑a chemat pe ucenicii Săi și
a ales dintre ei doisprezece, pe care i‑a numit apostoli: 14Simon, pe
care l‑a numit și Petru, Andrei, fratele lui, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, 15Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon, numit Zelotul, 16Iuda, fiul
lui Iacov, și Iuda Iscariot, care L‑a și vândut.
Isus învață poporul și vindecă bolnavi
(Matei 4:23‑25)
17A coborât împreună cu ei și S‑a oprit pe o câmpie, unde se afla o mare mulțime de ucenici de‑ai Lui și
mulți oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din ținutul de coastă al Tirului și Sidonului. 18Ei veniseră să‑L asculte și să fie vindecați de boli. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați 19și toată mulțimea căuta
să‑L atingă, pentru că din El ieșea
o putere care‑i vindeca pe toți.
Predica de pe munte. Fericirile
(Matei 5:1‑12)
20Atunci, Isus Și‑a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis:
„Ferice
11:5Iac. 2:5
de voi, care sunteți săraci,
căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!
21Ferice
65:13Mt. 5:6
de voi, care flămânziți acum,
căci vă veți sătura!
Ferice
de voi, care plângeți acum,
căci veți râde!
22Ferice
3:14
4:14
va fi de voi când oamenii vă vor urî, vă
vor izgoni, vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău
din pricina Fiului Omului!
23Bucurați‑văîn ziua aceea și tresăltați de veselie, căci, iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot așa
le făceau părinții lor și profeților!
24Dar
vai de voi, bogaților,
pentru că voi vă
primiți acum mângâierea!
25Vai
de voi, care vă îmbuibați acum,
căci veți flămânzi!
Vai
[de voi], care râdeți acum,
căci veți jeli și veți plânge!
26Vai
de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine!
Căci tot așa le făceau și părinții lor profeților mincinoși!
Iubirea vrăjmașilor
(Matei 5:38‑48; 7:12a)
27Dar
Eu vă spun vouă, care Mă ascultați: iubiți‑i pe vrăjmașii voștri, faceți‑le bine celor ce vă urăsc, 28binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, rugați‑vă
pentru cei ce se poartă rău cu voi! 29Celui ce
te lovește peste un obraz dă‑i‑l și pe celălalt, iar
pe cel care‑ți ia haina nu‑l împiedica să‑ți ia și cămașa. 30Oricui
îți cere dă‑i, și celui ce‑ți ia cu sila ce este al tău nu i‑l cere înapoi!
31Cum
vreți să vă facă vouă oamenii, tot așa faceți‑le și voi lor! 32Dacă
îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce merit aveți? Și păcătoșii îi iubesc pe cei care‑i iubesc pe ei. 33Dacă le faceți bine celor ce vă fac bine, ce merit aveți? Și păcătoșii fac la fel. 34Și
dacă le dați cu împrumut celor de la care așteptați să primiți înapoi, ce merit aveți? Și păcătoșii le dau cu împrumut păcătoșilor ca să ia înapoi tot atât. 35Voi însă iubiți‑i
pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați
cu împrumut fără să așteptați ceva în schimb! Răsplata voastră va fi mare și veți
fi astfel fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nerecunoscători și răi.
36Fiți [deci]
milostivi, după cum și Tatăl vostru este milostiv!
Despre judecarea semenilor
(Matei 7:1‑5)
37Nu
judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta! 38Dați
, și vi se va da; ba încă vi se va turna în poală
o măsură bună, îndesată, clătinată, care va da pe dinafară. Căci cu
ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.”
39Le‑a spus și o pildă: „Oare
poate un orb să‑l călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40Ucenicul nu
15:20
este mai presus de învățător, iar ucenicul desăvârșit va fi ca învățătorul lui.
41De
ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 42[Sau] cum poți să‑i zici fratelui tău: «Frate, lasă‑mă să scot paiul din ochiul tău» și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate
întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău!
Profeții mincinoși
(Matei 7:15‑20; 12:34b‑35)
43Nu
există pom bun care să facă rod rău, nici pom rău care să facă rod bun. 44Orice
pom se cunoaște după rodul lui. Nu se adună smochine din mărăcini și nici struguri nu se culeg din spini. 45Omul
bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate ce este rău din [vistieria] rea [a inimii lui]. Căci din
prisosul inimii vorbește gura.
Casa zidită pe stâncă
(Matei 7:24‑27)
46De
ce‑Mi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun Eu? 47Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om
care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le înfăptuiește: 48se aseamănă cu un om care, zidind o casă, a săpat adânc și a pus temelia pe stâncă. A venit un puhoi de ape și s‑a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n‑a putut s‑o clatine, pentru că a fost bine zidită.6:48 Unele manuscrise mai târzii conțin lecțiunea: „pentru că a avut temelia pusă pe stâncă”. 49Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. S‑a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s‑a surpat îndată, iar prăbușirea acelei case a fost mare.”
Vindecarea robului unui centurion
(Matei 8:5‑13. Ioan 4:43‑54)
71După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, Isus a
intrat în Capernaum. 2Robul unui centurion, la care acesta ținea foarte mult, era bolnav, pe moarte. 3Auzind despre Isus, centurionul a trimis la El câțiva bătrâni ai iudeilor, ca să‑L roage să vină și să‑i vindece robul. 4Aceștia au venit la Isus și L‑au rugat stăruitor, zicând: „Merită să‑i faci acest bine, 5căci iubește neamul nostru, iar sinagoga el ne‑a zidit‑o.” 6Isus a plecat cu ei, dar, când a ajuns aproape de casă, centurionul a trimis la El niște prieteni să‑I spună: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! 7De aceea nici nu m‑am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci spune un cuvânt, și slujitorul meu va fi vindecat. 8Căci și eu sunt om aflat sub autoritate și am sub mine soldați; iar când îi zic unuia: «Du‑te!», se duce, când îi zic altuia: «Vino!», vine, și când îi zic robului meu: «Fă asta!», face.” 9La auzul acestor vorbe, Isus S‑a mirat de el și, întorcându‑Se către mulțimea care‑L urma, a zis: „Vă spun că nici în Israel n‑am găsit o asemenea credință!” 10Când s‑au întors acasă, cei trimiși l‑au găsit sănătos pe robul [care fusese bolnav].
Învierea fiului văduvei din Nain
11După aceea, Isus S‑a dus într‑o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și o mulțime numeroasă. 12Când S‑a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă un mort, singurul fiu al mamei sale, care era văduvă; și împreună cu ea era o mulțime destul de mare din cetate. 13Când a văzut‑o, Domnului I s‑a făcut milă de ea și i‑a zis: „Nu plânge!” 14Apoi S‑a apropiat și S‑a atins de raclă, iar cei care o duceau s‑au oprit. El a zis: „Tinere, scoală‑te
, îți spun!” 15Mortul s‑a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească, iar Isus l‑a dat mamei lui. 16Toți
au fost cuprinși de frică și‑L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s‑a
ridicat între noi” și „Dumnezeu
a cercetat poporul Său.” 17Cuvântul acesta despre El s‑a răspândit în toată Iudeea și în tot ținutul dimprejur.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
(Matei 11:2‑19)
18Ucenicii lui Ioan
l‑au înștiințat despre toate acestea. Ioan i‑a chemat pe doi dintre ei 19și i‑a trimis la Domnul să‑I spună: „Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?” 20Când au ajuns la El, oamenii I‑au zis: „Ioan Botezătorul ne‑a trimis la Tine să‑Ți spunem: «Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?»” 21Chiar în ceasul acela Isus îi vindeca pe mulți de boli, de neputințe și de duhuri rele și multor orbi le dăruia vederea. 22Și
le‑a răspuns zicând: „Mergeți și spuneți‑i lui Ioan ce vedeți și auziți:
orbii își capătă vederea, șchiopii umblă,
leproșii sunt curățiți, surzii aud,
morții învie, iar săracilor
li se aduc vești bune.7:22 Răspunsul dat de Isus reprezintă un colaj de expresii decupate din Isaia: morții învie (Is. 26:19), orbii văd, surzii aud (Is. 29:18; 35:5), șchiopii umblă (Is. 35:6), săracii primesc vești bune (Is. 61:1).
24După ce
au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 25Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei care poartă haine scumpe și care trăiesc în desfătări sunt în casele regilor. 26Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. 27El este acela despre care s‑a scris:
Iată, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu,
care va pregăti calea înaintea Ta.7:27 Ex. 23:20. Mal. 3:1.
28Vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan [Botezătorul]. Totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29Și toți oamenii, când au auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, primindbotezul lui Ioan, 30dar fariseii și învățătorii Legii au respins planul
lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 31Cu
cine‑i voi asemăna așadar pe oamenii din generația aceasta și cu cine se aseamănă ei? 32Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii către alții:
«V‑am cântat din fluier, și n‑ați jucat;
v‑am cântat de jale, și n‑ați plâns.»
33Căci a venit IoanBotezătorul, nemâncând pâine și nebând vin, iar voi ziceți: «Are demon!» 34A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar voi ziceți: «Iată un mâncău și un bețiv, prieten al vameșilor și păcătoșilor.» 35Dar
înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți copiii ei.”
Isus iartă o femeie păcătoasă
36Unul dintre
farisei L‑a poftit să mănânce acasă la el. Isus a intrat în casa fariseului și S‑a așezat la masă. 37Și iată că o femeie din cetate, o păcătoasă, aflând că era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir. 38Și, cum stătea în spate, lângă picioarele lui Isus, și plângea, a început să‑I stropească picioarele cu lacrimi și să I le șteargă cu părul capului ei; Îi săruta picioarele și le ungea cu mir. 39Când a văzut aceasta, fariseul care‑L chemase a zis în sinea lui: „Acesta
, dacă ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care‑L atinge, ar ști că este o păcătoasă!” 40Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Simone, am ceva să‑ți spun!” „Spune, Învățătorule”, I‑a zis el. 41„Un cămătar7:41 Gr. danistḗs înseamnă „creditor” sau „persoană care dă bani cu împrumut”. Din rațiuni stilistice, a fost menținut termenul „cămătar”. avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de dinari7:41 Gr. dēnárion, monedă romană ce reprezenta, de obicei, remunerația unui muncitor pentru o zi de lucru. Vezi și cap. 10:35; 20:24., iar celălalt cu cincizeci. 42Fiindcă n‑aveau cu ce plăti, i‑a iertat pe amândoi. [Spune,] care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43Simon I‑a răspuns: „Socotesc că acela căruia i‑a iertat mai mult.” Iar El i‑a zis: „Drept ai judecat.” 44Apoi S‑a întors spre femeie și i‑a zis lui Simon: „O vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi‑ai dat apă pentru picioare, dar ea Mi‑a stropit picioarele cu lacrimi și Mi le‑a șters cu părul [capului] ei. 45Sărutare nu Mi‑ai dat, dar ea, de când am intrat, n‑a încetat să‑Mi sărute picioarele. 46Capul nu Mi l‑ai uns cu untdelemn
, dar ea Mi‑a uns picioarele cu mir. 47De aceea
îți spun: păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.” 48Apoi i‑a zis femeii: „Păcatele
îți sunt iertate!” 49Iar comesenii au început să zică în sinea lor: „Cine
este acesta care iartă și păcatele?” 50Dar Isus i‑a zis femeii: „Credința
ta te‑a mântuit; mergi în pace!”
