Isus, Domn al sabatului
(Matei 12:1‑8. Marcu 2:23‑28)
61S‑a întâmplat că, într‑o
zi de sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau în palme și le mâncau. 2Unii dintre farisei au zis: „De ce faceți ce
nu este îngăduit în ziua sabatului?” 3Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „Oare n‑ați citit ce
a făcut David când el și cei ce erau împreună cu el au flămânzit? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru înfățișare6:4 Lit. „pâinile prezentării”. Referire la cele douăsprezece pâini care erau înfățișate înaintea lui Dumnezeu, de sabat, pe masa din sanctuar. După o săptămână, erau înlocuite și mâncate de preoți. Vezi Ex. 25:30; 35:13; 39:36. Lev. 24:5‑9. Num. 4:7. – pe care
nu este îngăduit să le mănânce decât preoții – a mâncat din ele și le‑a dat și celor ce erau cu el?” 5Și le zicea: „Fiul Omului este Domn al sabatului.”
Vindecarea omului cu mâna uscată
(Matei 12:9‑14. Marcu 3:1‑6)
6Într‑o
altă zi de sabat, Isus a intrat în sinagogă și îi învăța pe oameni. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată. 7Cărturarii și fariseii Îl pândeau pe Isus să vadă dacă va vindeca în ziua sabatului, ca să‑I găsească pricină de învinuire. 8Dar El le știa gândurile; și i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!” El s‑a ridicat. 9Și Isus le‑a zis: „Vă întreb: este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi o viață sau să o pierzi?” 10Atunci Și‑a rotit privirile peste ei toți și i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a făcut întocmai, și mâna s‑a făcut sănătoasă [ca și cealaltă]. 11Ei s‑au umplut de mânie și s‑au sfătuit ce să‑I facă lui Isus.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Matei 10:1‑4. Marcu 3:13‑19)
12În
zilele acelea, Isus a mers pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13Când s‑a făcut ziuă, i‑a chemat pe ucenicii Săi și
a ales dintre ei doisprezece, pe care i‑a numit apostoli: 14Simon, pe
care l‑a numit și Petru, Andrei, fratele lui, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, 15Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon, numit Zelotul, 16Iuda, fiul
lui Iacov, și Iuda Iscariot, care L‑a și vândut.
Isus învață poporul și vindecă bolnavi
(Matei 4:23‑25)
17A coborât împreună cu ei și S‑a oprit pe o câmpie, unde se afla o mare mulțime de ucenici de‑ai Lui și
mulți oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din ținutul de coastă al Tirului și Sidonului. 18Ei veniseră să‑L asculte și să fie vindecați de boli. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați 19și toată mulțimea căuta
să‑L atingă, pentru că din El ieșea
o putere care‑i vindeca pe toți.
Predica de pe munte. Fericirile
(Matei 5:1‑12)
20Atunci, Isus Și‑a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis:
„Ferice
11:5Iac. 2:5
de voi, care sunteți săraci,
căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!
21Ferice
65:13Mt. 5:6
de voi, care flămânziți acum,
căci vă veți sătura!
Ferice
de voi, care plângeți acum,
căci veți râde!
22Ferice
3:14
4:14
va fi de voi când oamenii vă vor urî, vă
vor izgoni, vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău
din pricina Fiului Omului!
23Bucurați‑văîn ziua aceea și tresăltați de veselie, căci, iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot așa
le făceau părinții lor și profeților!
24Dar
vai de voi, bogaților,
pentru că voi vă
primiți acum mângâierea!
25Vai
de voi, care vă îmbuibați acum,
căci veți flămânzi!
Vai
[de voi], care râdeți acum,
căci veți jeli și veți plânge!
26Vai
de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine!
Căci tot așa le făceau și părinții lor profeților mincinoși!
Iubirea vrăjmașilor
(Matei 5:38‑48; 7:12a)
27Dar
Eu vă spun vouă, care Mă ascultați: iubiți‑i pe vrăjmașii voștri, faceți‑le bine celor ce vă urăsc, 28binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, rugați‑vă
pentru cei ce se poartă rău cu voi! 29Celui ce
te lovește peste un obraz dă‑i‑l și pe celălalt, iar
pe cel care‑ți ia haina nu‑l împiedica să‑ți ia și cămașa. 30Oricui
îți cere dă‑i, și celui ce‑ți ia cu sila ce este al tău nu i‑l cere înapoi!
31Cum
vreți să vă facă vouă oamenii, tot așa faceți‑le și voi lor! 32Dacă
îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce merit aveți? Și păcătoșii îi iubesc pe cei care‑i iubesc pe ei. 33Dacă le faceți bine celor ce vă fac bine, ce merit aveți? Și păcătoșii fac la fel. 34Și
dacă le dați cu împrumut celor de la care așteptați să primiți înapoi, ce merit aveți? Și păcătoșii le dau cu împrumut păcătoșilor ca să ia înapoi tot atât. 35Voi însă iubiți‑i
pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați
cu împrumut fără să așteptați ceva în schimb! Răsplata voastră va fi mare și veți
fi astfel fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nerecunoscători și răi.
36Fiți [deci]
milostivi, după cum și Tatăl vostru este milostiv!
Despre judecarea semenilor
(Matei 7:1‑5)
37Nu
judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta! 38Dați
, și vi se va da; ba încă vi se va turna în poală
o măsură bună, îndesată, clătinată, care va da pe dinafară. Căci cu
ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.”
39Le‑a spus și o pildă: „Oare
poate un orb să‑l călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40Ucenicul nu
15:20
este mai presus de învățător, iar ucenicul desăvârșit va fi ca învățătorul lui.
41De
ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 42[Sau] cum poți să‑i zici fratelui tău: «Frate, lasă‑mă să scot paiul din ochiul tău» și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate
întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău!
Profeții mincinoși
(Matei 7:15‑20; 12:34b‑35)
43Nu
există pom bun care să facă rod rău, nici pom rău care să facă rod bun. 44Orice
pom se cunoaște după rodul lui. Nu se adună smochine din mărăcini și nici struguri nu se culeg din spini. 45Omul
bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate ce este rău din [vistieria] rea [a inimii lui]. Căci din
prisosul inimii vorbește gura.
Casa zidită pe stâncă
(Matei 7:24‑27)
46De
ce‑Mi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun Eu? 47Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om
care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le înfăptuiește: 48se aseamănă cu un om care, zidind o casă, a săpat adânc și a pus temelia pe stâncă. A venit un puhoi de ape și s‑a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n‑a putut s‑o clatine, pentru că a fost bine zidită.6:48 Unele manuscrise mai târzii conțin lecțiunea: „pentru că a avut temelia pusă pe stâncă”. 49Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. S‑a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s‑a surpat îndată, iar prăbușirea acelei case a fost mare.”