Vindecarea unui paralitic
(Marcu 2:1‑12. Luca 5:17‑26)
91Isus S‑a urcat în barcă, a trecut pe malul celălalt și
a venit în cetatea Sa. 2Și
iată că I‑au adus un paralitic, care zăcea pe un pat9:2 În context, gr. klínē denumește nu obiectul de mobilier, ci targa folosită pentru a transporta o persoană.. Văzându‑le
Isus credința, i‑a zis paraliticului: „Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!” 3Și iată că unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: „Omulacesta hulește!” 4Isus, cunoscându‑le
gândurile, le‑a zis: „De ce aveți gânduri rele în inimile voastre? 5Ce este mai ușor? A zice: «Păcatele îți sunt iertate» sau a zice: «Scoală‑te și umblă»? 6Dar ca să știți că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele, scoală‑te”, i‑a zis El paraliticului, „ridică‑ți patul și du‑te acasă!” 7Paraliticul s‑a sculat și s‑a dus acasă. 8Când au văzut mulțimile, s‑au înfricoșat și L‑au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o asemenea putere.
Chemarea lui Matei
(Marcu 2:13‑17. Luca 5:27‑32)
9Isus a plecat
de acolo și a văzut un om pe nume Matei stând la vamă și i‑a zis: „Vino după Mine!” El s‑a ridicat și L‑a urmat. 10Pe
când stătea Isus la masă în casă, iată că au venit mulți vameși și păcătoși și s‑au așezat la masă cu El și cu ucenicii Lui. 11Văzând acest lucru, fariseii le‑au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă învățătorul vostru cu vameșii
și cu păcătoșii
?” 12Isus i‑a auzit și le‑a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13Mergeți și învățați ce înseamnă: Milă
vreau, nu jertfe!9:13 Os. 6:6. Eu n‑am venit să‑i chem [la pocăință] pe cei drepți, ci
pe cei păcătoși.”
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
(Marcu 2:18‑22. Luca 5:33‑39)
14Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan și I‑au zis: „De
ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?” 15Isus le‑a răspuns: „Oare pot jeli nuntașii
câtă vreme mirele este cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, și atunci
14:231Cor. 7:5
vor posti. 16Nimeni nu pune un petic de țesătură nouă la o haină veche, căci peticul trage din materialul hainei, și ruptura se face și mai mare. 17Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altminteri burdufurile se sparg, vinul se varsă, iar burdufurile se pierd; ci vinul nou se pune în burdufuri noi și astfel se păstrează și unul, și celelalte.”
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei
(Marcu 5:21‑43. Luca 8:40‑56)
18Pe când
le spunea Isus aceste cuvinte, iată că a venit un conducător al sinagogii, I s‑a închinat și I‑a zis: „Fiica mea tocmai a murit, însă vino să‑Ți pui mâna peste ea, și va trăi!” 19Isus S‑a ridicat și a plecat după el, împreună cu ucenicii Lui.
20Și
iată că o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge s‑a apropiat din spate și I‑a atins poala hainei, 21căci își zicea în sinea ei: „Dacă mă voi atinge fie și numai de haina Lui, voi fi vindecată.” 22Isus S‑a întors și, văzând‑o, i‑a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința
8:48
17:19
18:42
ta te‑a mântuit!” Și femeia s‑a vindecat chiar în ceasul acela.
23Când
a ajuns Isus în casa conducătorului sinagogii și când i‑a văzut pe cei ce cântau din fluier și mulțimea care se tânguia
, 24le‑a zis: „Plecați
, căci fetița n‑a murit, ci doarme!” Dar ei Îl luau în râs. 25După ce a fost scoasă mulțimea, Isus a intrat, a luat‑o pe fetiță de mână, și fetița s‑a sculat. 26Și vestea s‑a răspândit în tot ținutul acela.
Vindecarea a doi orbi
27Când Isus a plecat de acolo, au venit după El doi orbi, care strigau și ziceau: „Ai milă de noi, Fiul
lui David!” 28După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le‑a zis: „Credeți că pot să fac lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I‑au răspuns ei. 29Atunci le‑a atins ochii, zicând: „Facă‑vi‑se după credința voastră!” 30Și li s‑au deschis ochii. Isus le‑a poruncit cu tărie și le‑a zis: „Vedeți
să nu afle nimeni!” 31Dar
ei, cum au ieșit, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.
Vindecarea unui mut demonizat
32Pe
când plecau ei, iată că I‑au adus lui Isus un mut care era demonizat. 33După ce demonul a fost scos din el, mutul a vorbit. Mulțimile se minunau și ziceau: „Niciodată nu s‑a mai văzut așa ceva în Israel!” 34Dar fariseii spuneau: „Cu ajutorul căpeteniei demonilor scoate el
demonii!”
Mila lui Isus pentru mulțimi
35Isus străbătea
toate cetățile și satele, dând învățătură
în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință [care erau în popor]. 36Când
a văzut mulțimile, I s‑a făcut milă de ele, pentru că erau chinuite și neajutorate, ca
niște oi care n‑au păstor9:36 Num. 27:17. 1Rg. 22:17. 2Cr. 18:16.. 37Atunci le‑a zis ucenicilor Săi: „De secerat este mult
, dar lucrători sunt puțini! 38Rugați‑L deci
pe Stăpânul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui!”
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Marcu 3:13‑19. Luca 6:12‑16)
101Isus i‑a chemat
6:7Lc. 6:13
9:1
pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le‑a dat autoritate să scoată duhurile necurate și să vindece orice boală și orice neputință. 2Iar numele celor doisprezece apostoli sunt: mai întâi, Simon, zis
Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui; 3Filip și Bartolomeu; Toma și Matei, vameșul; Iacov, fiul lui Alfeu, și [Levi, zis] Tadeu; 4Simon
Cananeul10:4 Gr. Kananáios, echivalent al aram. qaneˀan „zelot”, „plin de zel”. În Lc. 6:15 și Fap. 1:13, același ucenic este numit „Zelotul”. și Iuda Iscariotul
, cel care L‑a și vândut pe Isus.
Trimiterea celor doisprezece apostoli
(Marcu 6:7‑13. Luca 9:1‑6)
5Aceștia sunt cei doisprezece pe care i‑a trimis Isus, după ce le‑a poruncit și le‑a zis: „Să
nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în vreo cetate a samaritenilor
; 6să mergeți
mai degrabă la oile
pierdute ale casei lui Israel. 7Mergeți
și propovăduiți zicând: «Împărăția
cerurilor este aproape!» 8Vindecați‑i pe bolnavi, înviați‑i pe morți, curățiți‑i pe leproși și scoateți afară demonii! Fără plată
ați primit, fără plată să dați. 9Să nu
10:4
22:35
luați nici bani de aur, de argint sau de aramă
în brâiele voastre, 10nici traistă pentru drum, nici două haine, nici sandale, nici toiag, căci
vrednic este lucrătorul de hrana lui. 11În
toate cetățile sau satele în care veți intra, cercetați ce om este vrednic acolo și rămâneți la el până veți pleca! 12Când intrați în casă, salutați‑i pe cei de acolo; 13și
dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină peste ea, iar
dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14Dacă
10:10,11
cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa ori din cetatea aceea și să vă scuturați
18:6
praful de pe picioare. 15Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai
ușor pentru ținutul Sodomei și al Gomorei decât pentru cetatea aceea.
Primirea apostolilor de către lume
(Marcu 13:9‑13. Luca 21:12‑17)
16Iată
, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar
chibzuiți ca șerpii și fără răutate
ca porumbeii! 17Păziți‑vă de oameni, fiindcă vă
vor da pe mâna sinedriilor și vă
vor biciui în sinagogile lor! 18Din pricina Mea, veți
24:10
25:7,232Tim. 4:16
fi duși înaintea dregătorilor și a regilor, ca mărturie pentru ei și pentru neamuri. 19Dar
21:14,15
când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți vorbi, fiindcă vi
se va da chiar în ceasul acela ce să vorbiți; 20căci
6:102Tim. 4:17
nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
21Fratele
își va da la moarte fratele, și tatăl – copilul; copiii se vor ridica împotriva părinților și‑i vor omorî. 22Veți
fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar
cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
23Când
vă vor prigoni într‑o cetate, să fugiți în alta! Adevărat vă spun că nu veți sfârși cetățile lui Israel până
va veni Fiul Omului.
24Ucenicul nu
15:20
este mai presus de învățătorul său, nici robul mai presus de stăpânul său. 25Îi este de ajuns ucenicului să fie ca învățătorul lui și robului să fie ca stăpânul lui. Dacă pe
Stăpânul casei L‑au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi așa pe cei din casa Lui!
Datoria de a‑L mărturisi fără teamă pe Hristos
(Luca 12:2‑9)
26Așa că nu vă temeți de ei. Căci
12:2,3
nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. 27Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneți la lumină, și ce auziți șoptindu‑se la ureche, voi să propovăduiți de pe acoperișuri. 28Nu
vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; temeți‑vă mai degrabă de Acela care poate să nimicească și sufletul, și trupul în gheenă! 29Nu se vând oare două vrăbii pe un ban10:29 Gr. assárion – monedă de bronz care valora ⅟₁₆ dintr‑un dinar.? Totuși, niciuna dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru. 30Vouă
până și perii capului toți vă sunt numărați. 31Deci nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii!
32De aceea
, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi și
Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; 33dar
pe oricine Mă va tăgădui înaintea oamenilor îl voi tăgădui și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Despre urmarea lui Isus
(Luca 12:51‑53; 14:26‑27)
34Să nu
credeți că am venit să aduc pace pe pământ; n‑am venit să aduc pace, ci sabie. 35Căci am venit să despart
pe om de tatăl său,
pe fiică de mama sa
și pe noră de soacra sa.
36Și omului îi vor fi vrăjmași
55:13In. 13:18
chiar cei din casa lui.10:36 Mica 7:6.
își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine, și cine își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 38De asemenea, cine
nu‑și ia crucea și nu Mă urmează nu este vrednic de Mine. 39Cine
își va câștiga viața o va pierde, și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga.
Primirea ucenicilor
(Marcu 9:41)
40Cine
vă primește pe voi Mă primește pe Mine, și cine Mă primește pe Mine Îl primește pe Acela care M‑a trimis. 41Cine
18:42Rg. 4:8
primește un profet pentru că este profet10:41 Sau: „Cine primește un profet în calitatea lui de profet”. Primirea unui profet înseamnă implicit recunoașterea activității acestuia. Cine sprijină activitatea unui profet se face părtaș la răsplata lui. În același fel trebuie înțelese și celelalte declarații care urmează. va primi răsplata unui profet, și cine primește un om drept pentru că este un om drept va primi răsplata unui om drept. 42Și
oricine va da de băut fie și numai un pahar cu apă rece unuia dintre acești neînsemnați ucenici pentru că este ucenic adevărat vă spun că nu‑și va pierde răsplata.”
111După ce a sfârșit de dat învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să‑i învețe pe oameni și să propovăduiască în cetățile lor.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
(Luca 17:18‑35)
2Ioan
a auzit în
temniță despre lucrările lui Hristos și i‑a trimis pe ucenicii săi 3să‑L întrebe: „Tu ești Acela
care vine sau să așteptăm pe altul?” 4Isus le‑a răspuns zicând: „Mergeți și vestiți‑i lui Ioan ce auziți și vedeți:
5orbii
3:2
5:36
10:25,38
14:11
își capătă vederea, șchiopii umblă,
leproșii sunt curățiți, surzii aud,
morții învie, iar săracilor
li se aduc vești bune.11:5 Răspunsul dat de Isus reprezintă un colaj de expresii decupate din Isaia: morții învie (Is. 26:19), orbii văd, surzii aud (Is. 29:18; 35:5), șchiopii umblă (Is. 35:6), săracii primesc vești bune (Is. 61:1).
din pricina Mea!”
7Pe când
plecau ei, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie
clătinată de vânt? 8Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. 9Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar
mai mult decât un profet. 10El este acela despre care s‑a scris:
Iată
7:27
, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu,
care va pregăti calea înaintea Ta.11:10 Ex. 23:20. Mal. 3:1.
11Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femeie, nu s‑a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. 12Dinzilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor este atacată cu înverșunare, și atacatorii pun mâna pe ea.11:12 Sau: „Împărăția cerurilor este luată cu sila, iar cei ce se silesc pun mâna pe ea.” Textul grecesc este neclar. 13Căci toți
Profeții și Legea până la Ioan au profețit. 14Și dacă vreți să primiți cuvântul acesta: el este Ilie
, care trebuia să vină. 15Cine
are urechi [de auzit] să audă!
16Cu
cine voi asemăna generația aceasta? Este asemenea unor copii care stau în piețe și strigă unii către alții:
17«V‑am cântat din fluier, și n‑ați jucat;
v‑am cântat de jale, și nu v‑ați tânguit.»
18Căci a venit Ioan, care nici nu mănâncă, nici nu bea, iar ei zic: «Are demon!» 19A venit Fiul Omului, care mănâncă și bea, iar ei zic: «Iată un mâncău și un bețiv, prietencu vameșii și cu păcătoșii!» Dar
înțelepciunea se dovedește dreaptă prin lucrările ei.”
Mustrarea cetăților nepocăite
(Luca 10:13‑15)
20Atunci
, Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră: 21„Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă s‑ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s‑ar fi pocăit în
sac și cenușă. 22De aceea vă spun că, în ziua judecății, va
fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 23Și tu, Capernaume, vei fi oare înălțat până la cer11:23 Aluzie la Is. 14:13.? Nu, ci până în Locuința Morților vei fi coborât11:23 Is. 14:15.; căci dacă s‑ar fi făcut în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas până în ziua de azi. 24De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor
pentru ținutul Sodomei decât pentru tine.”
Jugul lui Hristos
(Luca 10:21‑22)
25În
vremea aceea, Isus a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai
2:82Cor. 3:14
ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și
le‑ai descoperit pruncilor. 26Da, Tată, pentru că așa ai binevoit Tu! 27Toate
Mi‑au fost încredințate de Tatăl Meu și
6:46
10:15
nimeni nu‑L cunoaște pe Fiul în afară de Tatăl; tot așa, nimeni nu‑L cunoaște pe Tatăl în afară de Fiul și de cel căruia vrea Fiul să i‑L descopere.
28Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă! 29Luați jugul Meu asupra voastră și
învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit
cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre11:29 Ier. 6:16.! 30Căci
jugul Meu este plăcut și povara Mea este ușoară.”