Alegerea celor doisprezece apostoli
(Marcu 3:13‑19. Luca 6:12‑16)
101Isus i‑a chemat
6:7Lc. 6:13
9:1
pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le‑a dat autoritate să scoată duhurile necurate și să vindece orice boală și orice neputință. 2Iar numele celor doisprezece apostoli sunt: mai întâi, Simon, zis
Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui; 3Filip și Bartolomeu; Toma și Matei, vameșul; Iacov, fiul lui Alfeu, și [Levi, zis] Tadeu; 4Simon
Cananeul10:4 Gr. Kananáios, echivalent al aram. qaneˀan „zelot”, „plin de zel”. În Lc. 6:15 și Fap. 1:13, același ucenic este numit „Zelotul”. și Iuda Iscariotul
, cel care L‑a și vândut pe Isus.
Trimiterea celor doisprezece apostoli
(Marcu 6:7‑13. Luca 9:1‑6)
5Aceștia sunt cei doisprezece pe care i‑a trimis Isus, după ce le‑a poruncit și le‑a zis: „Să
nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în vreo cetate a samaritenilor
; 6să mergeți
mai degrabă la oile
pierdute ale casei lui Israel. 7Mergeți
și propovăduiți zicând: «Împărăția
cerurilor este aproape!» 8Vindecați‑i pe bolnavi, înviați‑i pe morți, curățiți‑i pe leproși și scoateți afară demonii! Fără plată
ați primit, fără plată să dați. 9Să nu
10:4
22:35
luați nici bani de aur, de argint sau de aramă
în brâiele voastre, 10nici traistă pentru drum, nici două haine, nici sandale, nici toiag, căci
vrednic este lucrătorul de hrana lui. 11În
toate cetățile sau satele în care veți intra, cercetați ce om este vrednic acolo și rămâneți la el până veți pleca! 12Când intrați în casă, salutați‑i pe cei de acolo; 13și
dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină peste ea, iar
dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14Dacă
10:10,11
cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa ori din cetatea aceea și să vă scuturați
18:6
praful de pe picioare. 15Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai
ușor pentru ținutul Sodomei și al Gomorei decât pentru cetatea aceea.
Primirea apostolilor de către lume
(Marcu 13:9‑13. Luca 21:12‑17)
16Iată
, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar
chibzuiți ca șerpii și fără răutate
ca porumbeii! 17Păziți‑vă de oameni, fiindcă vă
vor da pe mâna sinedriilor și vă
vor biciui în sinagogile lor! 18Din pricina Mea, veți
24:10
25:7,232Tim. 4:16
fi duși înaintea dregătorilor și a regilor, ca mărturie pentru ei și pentru neamuri. 19Dar
21:14,15
când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijorați cum sau ce veți vorbi, fiindcă vi
se va da chiar în ceasul acela ce să vorbiți; 20căci
6:102Tim. 4:17
nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
21Fratele
își va da la moarte fratele, și tatăl – copilul; copiii se vor ridica împotriva părinților și‑i vor omorî. 22Veți
fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar
cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
23Când
vă vor prigoni într‑o cetate, să fugiți în alta! Adevărat vă spun că nu veți sfârși cetățile lui Israel până
va veni Fiul Omului.
24Ucenicul nu
15:20
este mai presus de învățătorul său, nici robul mai presus de stăpânul său. 25Îi este de ajuns ucenicului să fie ca învățătorul lui și robului să fie ca stăpânul lui. Dacă pe
Stăpânul casei L‑au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi așa pe cei din casa Lui!
Datoria de a‑L mărturisi fără teamă pe Hristos
(Luca 12:2‑9)
26Așa că nu vă temeți de ei. Căci
12:2,3
nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. 27Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneți la lumină, și ce auziți șoptindu‑se la ureche, voi să propovăduiți de pe acoperișuri. 28Nu
vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; temeți‑vă mai degrabă de Acela care poate să nimicească și sufletul, și trupul în gheenă! 29Nu se vând oare două vrăbii pe un ban10:29 Gr. assárion – monedă de bronz care valora ⅟₁₆ dintr‑un dinar.? Totuși, niciuna dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru. 30Vouă
până și perii capului toți vă sunt numărați. 31Deci nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii!
32De aceea
, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi și
Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; 33dar
pe oricine Mă va tăgădui înaintea oamenilor îl voi tăgădui și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Despre urmarea lui Isus
(Luca 12:51‑53; 14:26‑27)
34Să nu
credeți că am venit să aduc pace pe pământ; n‑am venit să aduc pace, ci sabie. 35Căci am venit să despart
pe om de tatăl său,
pe fiică de mama sa
și pe noră de soacra sa.
36Și omului îi vor fi vrăjmași
55:13In. 13:18
chiar cei din casa lui.10:36 Mica 7:6.
își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine, și cine își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 38De asemenea, cine
nu‑și ia crucea și nu Mă urmează nu este vrednic de Mine. 39Cine
își va câștiga viața o va pierde, și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga.
Primirea ucenicilor
(Marcu 9:41)
40Cine
vă primește pe voi Mă primește pe Mine, și cine Mă primește pe Mine Îl primește pe Acela care M‑a trimis. 41Cine
18:42Rg. 4:8
primește un profet pentru că este profet10:41 Sau: „Cine primește un profet în calitatea lui de profet”. Primirea unui profet înseamnă implicit recunoașterea activității acestuia. Cine sprijină activitatea unui profet se face părtaș la răsplata lui. În același fel trebuie înțelese și celelalte declarații care urmează. va primi răsplata unui profet, și cine primește un om drept pentru că este un om drept va primi răsplata unui om drept. 42Și
oricine va da de băut fie și numai un pahar cu apă rece unuia dintre acești neînsemnați ucenici pentru că este ucenic adevărat vă spun că nu‑și va pierde răsplata.”
111După ce a sfârșit de dat învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să‑i învețe pe oameni și să propovăduiască în cetățile lor.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
(Luca 17:18‑35)
2Ioan
a auzit în
temniță despre lucrările lui Hristos și i‑a trimis pe ucenicii săi 3să‑L întrebe: „Tu ești Acela
care vine sau să așteptăm pe altul?” 4Isus le‑a răspuns zicând: „Mergeți și vestiți‑i lui Ioan ce auziți și vedeți:
5orbii
3:2
5:36
10:25,38
14:11
își capătă vederea, șchiopii umblă,
leproșii sunt curățiți, surzii aud,
morții învie, iar săracilor
li se aduc vești bune.11:5 Răspunsul dat de Isus reprezintă un colaj de expresii decupate din Isaia: morții învie (Is. 26:19), orbii văd, surzii aud (Is. 29:18; 35:5), șchiopii umblă (Is. 35:6), săracii primesc vești bune (Is. 61:1).
din pricina Mea!”
7Pe când
plecau ei, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie
clătinată de vânt? 8Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. 9Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar
mai mult decât un profet. 10El este acela despre care s‑a scris:
Iată
7:27
, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu,
care va pregăti calea înaintea Ta.11:10 Ex. 23:20. Mal. 3:1.
11Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femeie, nu s‑a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. 12Dinzilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor este atacată cu înverșunare, și atacatorii pun mâna pe ea.11:12 Sau: „Împărăția cerurilor este luată cu sila, iar cei ce se silesc pun mâna pe ea.” Textul grecesc este neclar. 13Căci toți
Profeții și Legea până la Ioan au profețit. 14Și dacă vreți să primiți cuvântul acesta: el este Ilie
, care trebuia să vină. 15Cine
are urechi [de auzit] să audă!
16Cu
cine voi asemăna generația aceasta? Este asemenea unor copii care stau în piețe și strigă unii către alții:
17«V‑am cântat din fluier, și n‑ați jucat;
v‑am cântat de jale, și nu v‑ați tânguit.»
18Căci a venit Ioan, care nici nu mănâncă, nici nu bea, iar ei zic: «Are demon!» 19A venit Fiul Omului, care mănâncă și bea, iar ei zic: «Iată un mâncău și un bețiv, prietencu vameșii și cu păcătoșii!» Dar
înțelepciunea se dovedește dreaptă prin lucrările ei.”
Mustrarea cetăților nepocăite
(Luca 10:13‑15)
20Atunci
, Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră: 21„Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă s‑ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s‑ar fi pocăit în
sac și cenușă. 22De aceea vă spun că, în ziua judecății, va
fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 23Și tu, Capernaume, vei fi oare înălțat până la cer11:23 Aluzie la Is. 14:13.? Nu, ci până în Locuința Morților vei fi coborât11:23 Is. 14:15.; căci dacă s‑ar fi făcut în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas până în ziua de azi. 24De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor
pentru ținutul Sodomei decât pentru tine.”
Jugul lui Hristos
(Luca 10:21‑22)
25În
vremea aceea, Isus a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai
2:82Cor. 3:14
ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și
le‑ai descoperit pruncilor. 26Da, Tată, pentru că așa ai binevoit Tu! 27Toate
Mi‑au fost încredințate de Tatăl Meu și
6:46
10:15
nimeni nu‑L cunoaște pe Fiul în afară de Tatăl; tot așa, nimeni nu‑L cunoaște pe Tatăl în afară de Fiul și de cel căruia vrea Fiul să i‑L descopere.
28Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă! 29Luați jugul Meu asupra voastră și
învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit
cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre11:29 Ier. 6:16.! 30Căci
jugul Meu este plăcut și povara Mea este ușoară.”
Isus, Domn al sabatului
(Marcu 2:23‑28. Luca 6:1‑5)
121În vremea aceea, Isus trecea
prin lanurile de grâu într‑o zi de sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice și să mănânce. 2Fariseii, văzând aceasta, I‑au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să se facă în ziua sabatului!” 3Dar Isus le‑a răspuns: „Oare n‑ați citit ce
a făcut David când el și cei ce erau împreună cu el au flămânzit? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile pentru înfățișare12:4 Lit. „pâinile prezentării”. Referire la cele douăsprezece pâini care erau înfățișate înaintea lui Dumnezeu, de sabat, pe masa din sanctuar. După o săptămână, erau înlocuite și mâncate de preoți. Vezi Ex. 25:30; 35:13; 39:36. Lev. 24:5‑9. Num. 4:7., care nu s‑ar fi cuvenit să fie mâncate nici de el, nici de cei ce erau cu el, ci
24:9
numai de preoți? 5Sau n‑ați citit în Lege
că în zilele de sabat preoții încalcă sabatul în Templu, și totuși sunt fără vină? 6Dar Eu vă spun că aici este Unul
mai mare decât Templul. 7Dacă ați fi știut ce înseamnă: Milă
vreau, nu jertfe12:7 Os. 6:6., n‑ați fi osândit niște nevinovați. 8Căci Fiul Omului este Domn al sabatului.”
Vindecarea omului cu mâna uscată
(Marcu 3:1‑6. Luca 6:6‑11)
9Isus a plecat
de acolo și a mers în sinagoga lor. 10Și iată că acolo era un om care avea o mână uscată. Ca să‑L poată învinui pe Isus, ei L‑au întrebat și I‑au zis: „Este îngăduit
14:3In. 9:16
să vindeci în sabat?” 11El le‑a răspuns: „Cine din voi, dacă are o oaie și
îi cade într‑o groapă în ziua sabatului, n‑o apucă și n‑o scoate afară? 12Cu cât mai de preț este un om decât o oaie! De aceea este îngăduit să faci bine în sabat.” 13Atunci i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a întins‑o și mâna s‑a făcut sănătoasă ca și cealaltă. 14Fariseii
au ieșit afară și s‑au sfătuit cum să‑L omoare pe Isus.
Isus, Robul Domnului
15Dar Isus, știind aceasta, a plecat
de acolo. După
El a mers o mulțime numeroasă, iar El i‑a vindecat pe toți bolnavii 16și le‑a poruncit
să nu răspândească veste despre El, 17ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
18Iată Slujitorul Meu, pe care L‑am ales,
Preaiubitul Meu, în
care sufletul Meu își găsește plăcerea.
Voi pune Duhul Meu peste El
și va vesti neamurilor judecata.
19El nu Se va certa, nici nu va striga,
și nimeni nu‑I va auzi glasul pe ulițe.
20Trestia îndoită nu o va frânge
și fitilul fumegând nu‑l va stinge,
până când nu va duce la biruință judecata.
21Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.12:21 Is. 42:1‑4.
Demonizatul mut și orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt
(Marcu 3:20‑30. Luca 11:14‑23; 12:10)
22Atunci
I‑au adus un demonizat orb și mut, și Isus l‑a vindecat, așa că mutul vorbea și vedea. 23Mulțimile toate, uimite, ziceau: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?” 24Fariseii, auzind
, au zis: „Acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor!” 25Isus, care le cunoștea
gândurile, le‑a zis: „Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită, și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu poate dăinui. 26Dacă Satana îl scoate pe Satana, este dezbinat împotriva lui însuși; deci cum va dăinui împărăția lui? 27Și dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu ajutorul cui îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28Dar dacă Eu scot demonii prin Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția
7:14Lc. 1:33
11:20
17:20,21
lui Dumnezeu a ajuns la voi. 29Sau
cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să‑l jefuiască de bunuri dacă nu l‑a legat mai întâi pe cel puternic? Numai atunci îi va jefui casa. 30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește. 31De aceea vă spun: toate
10:26,291In. 5:16
păcatele și blasfemiile li se vor ierta oamenilor, dar
blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. 32Cine va vorbi
împotriva Fiului Omului va fi iertat
, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
Pomul se cunoaște după rod
(Luca 6:43‑45)
33Ori ziceți că pomul e bun și rodul
lui e bun, ori ziceți că pomul e rău și rodul lui e rău; căci pomul se cunoaște după rod. 34Pui
de vipere, cum puteți voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci
din prisosul inimii vorbește gura. 35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună [a inimii lui], dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea [a inimii lui]. 36Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nesăbuit pe care‑l vor fi rostit. 37Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit.”
Semnul profetului Iona
(Marcu 8:11‑12. Luca 11:29‑32)
38Atunci
, unii dintre cărturari și farisei I‑au răspuns zicând: „Învățătorule, vrem să vedem un semn de la tine!” 39Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „O generație rea și adulteră12:39 În VT, necredincioșia poporului față de Dumnezeu este adesea descrisă ca adulter (Ier. 3:6,8. Ez. 16:32. Os. 4:12). Aceeași metaforă, aplicată domeniului spiritual, se întâlnește în mesajul lui Isus (cap. 16:4. Mc. 8:38). Vezi și Iac. 4:4. cere un semn
, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona. 40Căci, după cum Iona a fost trei zile și trei nopți în pântecele unui pește mare12:40 Iona 1:17., la fel și Fiul Omului va fi trei zile și trei nopți în inima pământului. 41Bărbații
din Ninive se vor ridica la judecată împotriva generației acesteia și o
vor osândi, pentru că
ei s‑au pocăit la propovăduirea lui Iona, și iată că aici este Unul mai mare decât Iona. 42Regina
de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva generației acesteia și o va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
Lucrarea duhului necurat
(Luca 11:24‑26)
43Când a ieșit din om, duhul
necurat umblă
prin locuri fără apă, căutând odihnă, și n‑o găsește. 44Atunci zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.» Și când ajunge, o găsește nelocuită, măturată și împodobită. 45Atunci se duce, ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el, intră în casă, își fac locuința acolo, iar
10:262Pt. 2:20‑22
starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. La fel va fi și cu generația aceasta rea.”
Mama și frații lui Isus
(Marcu 3:21,31‑35. Luca 8:19‑21)
46Pe când încă le vorbea El mulțimilor, iată
că mama și frații Lui stăteau afară și căutau să‑I vorbească. 47Atunci cineva I‑a zis: „Iată, mama Ta și frații
Tăi sunt afară și vor să stea de vorbă cu Tine!” 48Dar Isus i‑a răspuns celui ce‑I vorbise: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” 49Și întinzându‑Și mâna spre ucenicii Săi, a zis: „Iată‑i pe mama Mea și pe frații Mei! 50Căci oricine
6:15Col. 3:11Evr. 2:11
face voia Tatălui Meu din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă.”
