111După ce a sfârșit de dat învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să‑i învețe pe oameni și să propovăduiască în cetățile lor.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
(Luca 17:18‑35)
2Ioan
a auzit în
temniță despre lucrările lui Hristos și i‑a trimis pe ucenicii săi 3să‑L întrebe: „Tu ești Acela
care vine sau să așteptăm pe altul?” 4Isus le‑a răspuns zicând: „Mergeți și vestiți‑i lui Ioan ce auziți și vedeți:
5orbii
3:2
5:36
10:25,38
14:11
își capătă vederea, șchiopii umblă,
leproșii sunt curățiți, surzii aud,
morții învie, iar săracilor
li se aduc vești bune.11:5 Răspunsul dat de Isus reprezintă un colaj de expresii decupate din Isaia: morții învie (Is. 26:19), orbii văd, surzii aud (Is. 29:18; 35:5), șchiopii umblă (Is. 35:6), săracii primesc vești bune (Is. 61:1).
din pricina Mea!”
7Pe când
plecau ei, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie
clătinată de vânt? 8Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. 9Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar
mai mult decât un profet. 10El este acela despre care s‑a scris:
Iată
7:27
, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu,
care va pregăti calea înaintea Ta.11:10 Ex. 23:20. Mal. 3:1.
11Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femeie, nu s‑a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. 12Dinzilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor este atacată cu înverșunare, și atacatorii pun mâna pe ea.11:12 Sau: „Împărăția cerurilor este luată cu sila, iar cei ce se silesc pun mâna pe ea.” Textul grecesc este neclar. 13Căci toți
Profeții și Legea până la Ioan au profețit. 14Și dacă vreți să primiți cuvântul acesta: el este Ilie
, care trebuia să vină. 15Cine
are urechi [de auzit] să audă!
16Cu
cine voi asemăna generația aceasta? Este asemenea unor copii care stau în piețe și strigă unii către alții:
17«V‑am cântat din fluier, și n‑ați jucat;
v‑am cântat de jale, și nu v‑ați tânguit.»
18Căci a venit Ioan, care nici nu mănâncă, nici nu bea, iar ei zic: «Are demon!» 19A venit Fiul Omului, care mănâncă și bea, iar ei zic: «Iată un mâncău și un bețiv, prietencu vameșii și cu păcătoșii!» Dar
înțelepciunea se dovedește dreaptă prin lucrările ei.”
Mustrarea cetăților nepocăite
(Luca 10:13‑15)
20Atunci
, Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră: 21„Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă s‑ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s‑ar fi pocăit în
sac și cenușă. 22De aceea vă spun că, în ziua judecății, va
fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 23Și tu, Capernaume, vei fi oare înălțat până la cer11:23 Aluzie la Is. 14:13.? Nu, ci până în Locuința Morților vei fi coborât11:23 Is. 14:15.; căci dacă s‑ar fi făcut în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas până în ziua de azi. 24De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor
pentru ținutul Sodomei decât pentru tine.”
Jugul lui Hristos
(Luca 10:21‑22)
25În
vremea aceea, Isus a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai
2:82Cor. 3:14
ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și
le‑ai descoperit pruncilor. 26Da, Tată, pentru că așa ai binevoit Tu! 27Toate
Mi‑au fost încredințate de Tatăl Meu și
6:46
10:15
nimeni nu‑L cunoaște pe Fiul în afară de Tatăl; tot așa, nimeni nu‑L cunoaște pe Tatăl în afară de Fiul și de cel căruia vrea Fiul să i‑L descopere.
28Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă! 29Luați jugul Meu asupra voastră și
învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit
cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre11:29 Ier. 6:16.! 30Căci
jugul Meu este plăcut și povara Mea este ușoară.”
Isus, Domn al sabatului
(Marcu 2:23‑28. Luca 6:1‑5)
121În vremea aceea, Isus trecea
prin lanurile de grâu într‑o zi de sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice și să mănânce. 2Fariseii, văzând aceasta, I‑au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să se facă în ziua sabatului!” 3Dar Isus le‑a răspuns: „Oare n‑ați citit ce
a făcut David când el și cei ce erau împreună cu el au flămânzit? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile pentru înfățișare12:4 Lit. „pâinile prezentării”. Referire la cele douăsprezece pâini care erau înfățișate înaintea lui Dumnezeu, de sabat, pe masa din sanctuar. După o săptămână, erau înlocuite și mâncate de preoți. Vezi Ex. 25:30; 35:13; 39:36. Lev. 24:5‑9. Num. 4:7., care nu s‑ar fi cuvenit să fie mâncate nici de el, nici de cei ce erau cu el, ci
24:9
numai de preoți? 5Sau n‑ați citit în Lege
că în zilele de sabat preoții încalcă sabatul în Templu, și totuși sunt fără vină? 6Dar Eu vă spun că aici este Unul
mai mare decât Templul. 7Dacă ați fi știut ce înseamnă: Milă
vreau, nu jertfe12:7 Os. 6:6., n‑ați fi osândit niște nevinovați. 8Căci Fiul Omului este Domn al sabatului.”
Vindecarea omului cu mâna uscată
(Marcu 3:1‑6. Luca 6:6‑11)
9Isus a plecat
de acolo și a mers în sinagoga lor. 10Și iată că acolo era un om care avea o mână uscată. Ca să‑L poată învinui pe Isus, ei L‑au întrebat și I‑au zis: „Este îngăduit
14:3In. 9:16
să vindeci în sabat?” 11El le‑a răspuns: „Cine din voi, dacă are o oaie și
îi cade într‑o groapă în ziua sabatului, n‑o apucă și n‑o scoate afară? 12Cu cât mai de preț este un om decât o oaie! De aceea este îngăduit să faci bine în sabat.” 13Atunci i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a întins‑o și mâna s‑a făcut sănătoasă ca și cealaltă. 14Fariseii
au ieșit afară și s‑au sfătuit cum să‑L omoare pe Isus.
Isus, Robul Domnului
15Dar Isus, știind aceasta, a plecat
de acolo. După
El a mers o mulțime numeroasă, iar El i‑a vindecat pe toți bolnavii 16și le‑a poruncit
să nu răspândească veste despre El, 17ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
18Iată Slujitorul Meu, pe care L‑am ales,
Preaiubitul Meu, în
care sufletul Meu își găsește plăcerea.
Voi pune Duhul Meu peste El
și va vesti neamurilor judecata.
19El nu Se va certa, nici nu va striga,
și nimeni nu‑I va auzi glasul pe ulițe.
20Trestia îndoită nu o va frânge
și fitilul fumegând nu‑l va stinge,
până când nu va duce la biruință judecata.
21Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.12:21 Is. 42:1‑4.
Demonizatul mut și orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt
(Marcu 3:20‑30. Luca 11:14‑23; 12:10)
22Atunci
I‑au adus un demonizat orb și mut, și Isus l‑a vindecat, așa că mutul vorbea și vedea. 23Mulțimile toate, uimite, ziceau: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?” 24Fariseii, auzind
, au zis: „Acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor!” 25Isus, care le cunoștea
gândurile, le‑a zis: „Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită, și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu poate dăinui. 26Dacă Satana îl scoate pe Satana, este dezbinat împotriva lui însuși; deci cum va dăinui împărăția lui? 27Și dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu ajutorul cui îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28Dar dacă Eu scot demonii prin Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția
7:14Lc. 1:33
11:20
17:20,21
lui Dumnezeu a ajuns la voi. 29Sau
cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să‑l jefuiască de bunuri dacă nu l‑a legat mai întâi pe cel puternic? Numai atunci îi va jefui casa. 30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește. 31De aceea vă spun: toate
10:26,291In. 5:16
păcatele și blasfemiile li se vor ierta oamenilor, dar
blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. 32Cine va vorbi
împotriva Fiului Omului va fi iertat
, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
Pomul se cunoaște după rod
(Luca 6:43‑45)
33Ori ziceți că pomul e bun și rodul
lui e bun, ori ziceți că pomul e rău și rodul lui e rău; căci pomul se cunoaște după rod. 34Pui
de vipere, cum puteți voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci
din prisosul inimii vorbește gura. 35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună [a inimii lui], dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea [a inimii lui]. 36Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nesăbuit pe care‑l vor fi rostit. 37Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit.”
Semnul profetului Iona
(Marcu 8:11‑12. Luca 11:29‑32)
38Atunci
, unii dintre cărturari și farisei I‑au răspuns zicând: „Învățătorule, vrem să vedem un semn de la tine!” 39Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „O generație rea și adulteră12:39 În VT, necredincioșia poporului față de Dumnezeu este adesea descrisă ca adulter (Ier. 3:6,8. Ez. 16:32. Os. 4:12). Aceeași metaforă, aplicată domeniului spiritual, se întâlnește în mesajul lui Isus (cap. 16:4. Mc. 8:38). Vezi și Iac. 4:4. cere un semn
, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona. 40Căci, după cum Iona a fost trei zile și trei nopți în pântecele unui pește mare12:40 Iona 1:17., la fel și Fiul Omului va fi trei zile și trei nopți în inima pământului. 41Bărbații
din Ninive se vor ridica la judecată împotriva generației acesteia și o
vor osândi, pentru că
ei s‑au pocăit la propovăduirea lui Iona, și iată că aici este Unul mai mare decât Iona. 42Regina
de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva generației acesteia și o va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
Lucrarea duhului necurat
(Luca 11:24‑26)
43Când a ieșit din om, duhul
necurat umblă
prin locuri fără apă, căutând odihnă, și n‑o găsește. 44Atunci zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.» Și când ajunge, o găsește nelocuită, măturată și împodobită. 45Atunci se duce, ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el, intră în casă, își fac locuința acolo, iar
10:262Pt. 2:20‑22
starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. La fel va fi și cu generația aceasta rea.”
Mama și frații lui Isus
(Marcu 3:21,31‑35. Luca 8:19‑21)
46Pe când încă le vorbea El mulțimilor, iată
că mama și frații Lui stăteau afară și căutau să‑I vorbească. 47Atunci cineva I‑a zis: „Iată, mama Ta și frații
Tăi sunt afară și vor să stea de vorbă cu Tine!” 48Dar Isus i‑a răspuns celui ce‑I vorbise: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” 49Și întinzându‑Și mâna spre ucenicii Săi, a zis: „Iată‑i pe mama Mea și pe frații Mei! 50Căci oricine
6:15Col. 3:11Evr. 2:11
face voia Tatălui Meu din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă.”
Pilda semănătorului
(Marcu 4:1‑9. Luca 8:4‑8)
131În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat
pe țărmul mării. 2Mulțimi mari s‑au
adunat la El, așa că S‑a
suit și S‑a așezat într‑o barcă, în timp ce mulțimea toată stătea pe țărm.
3El le‑a spus multe, în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4Pe când semăna el, o parte din semințe au căzut lângă drum, iar păsările au venit și le‑au mâncat. 5O altă parte din semințe au căzut pe loc pietros, unde n‑aveau mult pământ: au răsărit îndată, pentru că n‑aveau pământ adânc. 6Dar când a răsărit soarele, s‑au veștejit și, pentru că n‑aveau rădăcină, s‑au uscat. 7O altă
parte din semințe au căzut între spini: spinii au crescut și le‑au înăbușit. 8O altă parte din semințe au căzut pe pământ bun și au adus rod: una o sută
, una șaizeci și alta treizeci. 9Cine
are urechi [de auzit] să audă.”
Rostul pildelor
(Marcu 4:10‑12. Luca 8:9‑10)
10Apropiindu‑se de El, ucenicii I‑au zis: „De ce le vorbești în pilde?” 11Isus le‑a răspuns zicând: „Pentru că vouă
vi s‑a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu li s‑a dat. 12Căci
celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. 13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, deși văd, nu văd și, deși aud, nu aud, nici nu înțeleg. 14Cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice:
De auzit veți
auzi, și nu veți înțelege;
de privit veți privi, și nu veți vedea.
15Căci inima acestui popor s‑a împietrit;
cu urechile greu au auzit
,
iar ochii și i‑au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă
la Mine ca să‑i vindec.13:15 Is. 6:9,10 (Septuaginta).
16Dar fericede ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 17Adevărat vă spun că mulți
profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi, și nu au văzut, și să audă ce auziți voi, și nu au auzit.
Tâlcuirea pildei semănătorului
(Marcu 4:13‑20. Luca 8:11‑15)
18Voi însă ascultați
pilda semănătorului! 19Când cineva aude Cuvântul Împărăției
și nu‑l înțelege, vine Cel Rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20Cel semănat în loc pietros este cel ce aude Cuvântul și‑l primește îndată cu
bucurie, 21dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme și, când vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se
poticnește îndată. 22Cel
semănat între
spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului [acestuia] și înșelăciunea bogățiilor înăbușă Cuvântul și‑l fac astfel neroditor. 23Iar cel semănat în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și‑l înțelege; el aduce rod: unul o sută, unul șaizeci și altul treizeci.”
Pilda neghinei
24Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui. 25Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină13:25 Gr. zizánion, plantă dăunătoare similară grâului în primele stadii de creștere. în mijlocul grâului și a plecat. 26Când au crescut firele de grâu și au făcut rod, s‑a arătat și neghina. 27Robii stăpânului casei s‑au apropiat și i‑au zis: «Stăpâne, n‑ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Cum de are neghină?» 28El le‑a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut asta.» Și robii i‑au zis: «Vrei dar să mergem să o adunăm?» 29«Nu», le‑a zis el, «ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul
odată cu ea. 30Lăsați‑le să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Adunați întâi neghina și legați‑o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»”
Pilda grăuntelui de muștar și pilda aluatului
(Marcu 4:30‑34. Luca 13:18‑21)
31Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția
cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său. 32Acesta, deși este cea mai mică dintre toate semințele, când crește se face mai mare decât verdețurile și devine copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”
33Le‑a mai spus
o pildă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l‑a luat o femeie și l‑a pus în trei măsuri13:33 Gr. sáton – măsură folosită de evreii din vechime pentru cereale (aprox. 13 l). de făină de grâu, până a dospit totul.” 34Isus le‑a spus toate acestea mulțimilor în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:
Îmi voi deschide gura în pilde,
voi
rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii.13:35 Ps. 78:2.
Tâlcuirea pildei neghinei
36Atunci Isus a lăsat mulțimile și a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Tâlcuiește‑ne pilda cu neghina din ogor!” 37El le‑a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38Ogorul
este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii
Celui Rău. 39Vrăjmașul care a semănat‑o este Diavolul; secerișul
este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40Așadar, după cum se adună neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. 41Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi și
ei vor strânge din Împărăția Lui toate pricinile de poticnire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea 42și‑i
vor arunca în cuptorul cu foc13:42 Dan. 3:6.; acolo
va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 43Atunci
cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine
are urechi [de auzit] să audă.
Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului
44Împărăția cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într‑un ogor. Omul care a găsit‑o a ascuns‑o și, de bucurie, merge, vinde
tot ce are și cumpără
ogorul acela.
45Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Când găsește un
3:14,15
8:10,19
mărgăritar de mare preț, merge, vinde tot ce are și‑l cumpără.
Pilda năvodului
47Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde
tot felul de vietăți. 48După ce s‑a umplut, pescarii îl trag la mal, se așază, adună în coșuri ce este bun și aruncă ce este rău. 49La fel va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, îi vor despărți
pe cei răi din mijlocul celor drepți 50și‑i
vor arunca în cuptorul cu foc13:50 Dan. 3:6.; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
51Ați înțeles toate acestea?” „Da”, I‑au răspuns ei. 52El le‑a zis: „De aceea, orice cărturar care a devenit ucenic al Împărăției cerurilor este asemenea unui gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi
și lucruri vechi.”
Necredința celor din Nazaret
(Marcu 6:1‑6. Luca 4:16‑30)
53După ce a sfârșit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54A
venit în ținutul Său natal și îi învăța pe oameni în sinagogă, iar ei erau uimiți și ziceau: „De unde are el înțelepciunea aceasta și puterea cu care face minuni? 55Oare
nu este el fiul tâmplarului? Pe mama lui oare n‑o cheamă Maria, iar pe frații lui – Iacov
, Iosif, Simon și Iuda
? 56Și surorile lui nu sunt oare toate printre noi? De unde are el atunci toate aceste lucruri?” 57Și se poticneau în El
. Dar Isus le‑a zis: „Un profet nu
este disprețuit decât în patria și în casa Lui.” 58Și n‑a
făcut multe minuni acolo, din cauza necredinței lor.
