121În vremea aceea, Isus trecea
prin lanurile de grâu într‑o zi de sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice și să mănânce. 2Fariseii, văzând aceasta, I‑au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să se facă în ziua sabatului!” 3Dar Isus le‑a răspuns: „Oare n‑ați citit ce
a făcut David când el și cei ce erau împreună cu el au flămânzit? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile pentru înfățișare12:4 Lit. „pâinile prezentării”. Referire la cele douăsprezece pâini care erau înfățișate înaintea lui Dumnezeu, de sabat, pe masa din sanctuar. După o săptămână, erau înlocuite și mâncate de preoți. Vezi Ex. 25:30; 35:13; 39:36. Lev. 24:5‑9. Num. 4:7., care nu s‑ar fi cuvenit să fie mâncate nici de el, nici de cei ce erau cu el, ci
24:9
numai de preoți? 5Sau n‑ați citit în Lege
că în zilele de sabat preoții încalcă sabatul în Templu, și totuși sunt fără vină? 6Dar Eu vă spun că aici este Unul
mai mare decât Templul. 7Dacă ați fi știut ce înseamnă: Milă
Mica 6:6‑8
vreau, nu jertfe12:7 Os. 6:6., n‑ați fi osândit niște nevinovați. 8Căci Fiul Omului este Domn al sabatului.”
9Isus a plecat
de acolo și a mers în sinagoga lor. 10Și iată că acolo era un om care avea o mână uscată. Ca să‑L poată învinui pe Isus, ei L‑au întrebat și I‑au zis: „Este îngăduit
14:3In. 9:16
să vindeci în sabat?” 11El le‑a răspuns: „Cine din voi, dacă are o oaie și
îi cade într‑o groapă în ziua sabatului, n‑o apucă și n‑o scoate afară? 12Cu cât mai de preț este un om decât o oaie! De aceea este îngăduit să faci bine în sabat.” 13Atunci i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a întins‑o și mâna s‑a făcut sănătoasă ca și cealaltă. 14Fariseii
Mc. 3:6Lc. 6:11In. 5:18
10:39
11:53
au ieșit afară și s‑au sfătuit cum să‑L omoare pe Isus.
15Dar Isus, știind aceasta, a plecat
Mc. 3:7
de acolo. După
El a mers o mulțime numeroasă, iar El i‑a vindecat pe toți bolnavii 16și le‑a poruncit
să nu răspândească veste despre El, 17ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
18Iată Slujitorul Meu, pe care L‑am ales,
Preaiubitul Meu, în
17:5
care sufletul Meu își găsește plăcerea.
Voi pune Duhul Meu peste El
și va vesti neamurilor judecata.
19El nu Se va certa, nici nu va striga,
și nimeni nu‑I va auzi glasul pe ulițe.
20Trestia îndoită nu o va frânge
și fitilul fumegând nu‑l va stinge,
până când nu va duce la biruință judecata.
21Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.12:21 Is. 42:1‑4.
22Atunci
Mc. 3:11Lc. 11:14
I‑au adus un demonizat orb și mut, și Isus l‑a vindecat, așa că mutul vorbea și vedea. 23Mulțimile toate, uimite, ziceau: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?” 24Fariseii, auzind
Mc. 3:22Lc. 11:15
, au zis: „Acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor!” 25Isus, care le cunoștea
In. 2:25Ap. 2:23
gândurile, le‑a zis: „Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită, și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu poate dăinui. 26Dacă Satana îl scoate pe Satana, este dezbinat împotriva lui însuși; deci cum va dăinui împărăția lui? 27Și dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu ajutorul cui îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28Dar dacă Eu scot demonii prin Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția
7:14Lc. 1:33
11:20
17:20,21
lui Dumnezeu a ajuns la voi. 29Sau
cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să‑l jefuiască de bunuri dacă nu l‑a legat mai întâi pe cel puternic? Numai atunci îi va jefui casa. 30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește. 31De aceea vă spun: toate
10:26,291In. 5:16
păcatele și blasfemiile li se vor ierta oamenilor, dar
blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. 32Cine va vorbi
13:55In. 7:12,52
împotriva Fiului Omului va fi iertat
, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
33Ori ziceți că pomul e bun și rodul
Lc. 6:43,44
lui e bun, ori ziceți că pomul e rău și rodul lui e rău; căci pomul se cunoaște după rod. 34Pui
23:33
de vipere, cum puteți voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci
din prisosul inimii vorbește gura. 35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună [a inimii lui], dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea [a inimii lui]. 36Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nesăbuit pe care‑l vor fi rostit. 37Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit.”
38Atunci
Mc. 8:11Lc. 11:16,29In. 2:181Cor. 1:22
, unii dintre cărturari și farisei I‑au răspuns zicând: „Învățătorule, vrem să vedem un semn de la tine!” 39Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „O generație rea și adulteră12:39 În VT, necredincioșia poporului față de Dumnezeu este adesea descrisă ca adulter (Ier. 3:6,8. Ez. 16:32. Os. 4:12). Aceeași metaforă, aplicată domeniului spiritual, se întâlnește în mesajul lui Isus (cap. 16:4. Mc. 8:38). Vezi și Iac. 4:4. cere un semn
, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona. 40Căci, după cum Iona a fost trei zile și trei nopți în pântecele unui pește mare12:40 Iona 1:17., la fel și Fiul Omului va fi trei zile și trei nopți în inima pământului. 41Bărbații
din Ninive se vor ridica la judecată împotriva generației acesteia și o
vor osândi, pentru că
ei s‑au pocăit la propovăduirea lui Iona, și iată că aici este Unul mai mare decât Iona. 42Regina
de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva generației acesteia și o va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
43Când a ieșit din om, duhul
necurat umblă
prin locuri fără apă, căutând odihnă, și n‑o găsește. 44Atunci zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.» Și când ajunge, o găsește nelocuită, măturată și împodobită. 45Atunci se duce, ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el, intră în casă, își fac locuința acolo, iar
10:262Pt. 2:20‑22
starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. La fel va fi și cu generația aceasta rea.”
46Pe când încă le vorbea El mulțimilor, iată
că mama și frații Lui stăteau afară și căutau să‑I vorbească. 47Atunci cineva I‑a zis: „Iată, mama Ta și frații
Mc. 6:3In. 2:12
7:3,5Fap. 1:141Cor. 9:5Gal. 1:19
Tăi sunt afară și vor să stea de vorbă cu Tine!” 48Dar Isus i‑a răspuns celui ce‑I vorbise: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” 49Și întinzându‑Și mâna spre ucenicii Săi, a zis: „Iată‑i pe mama Mea și pe frații Mei! 50Căci oricine
6:15Col. 3:11Evr. 2:11
face voia Tatălui Meu din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă.”