Isus, Domn al sabatului
(Marcu 2:23‑28. Luca 6:1‑5)
121În vremea aceea, Isus trecea
prin lanurile de grâu într‑o zi de sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice și să mănânce. 2Fariseii, văzând aceasta, I‑au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să se facă în ziua sabatului!” 3Dar Isus le‑a răspuns: „Oare n‑ați citit ce
a făcut David când el și cei ce erau împreună cu el au flămânzit? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile pentru înfățișare12:4 Lit. „pâinile prezentării”. Referire la cele douăsprezece pâini care erau înfățișate înaintea lui Dumnezeu, de sabat, pe masa din sanctuar. După o săptămână, erau înlocuite și mâncate de preoți. Vezi Ex. 25:30; 35:13; 39:36. Lev. 24:5‑9. Num. 4:7., care nu s‑ar fi cuvenit să fie mâncate nici de el, nici de cei ce erau cu el, ci
24:9
numai de preoți? 5Sau n‑ați citit în Lege
că în zilele de sabat preoții încalcă sabatul în Templu, și totuși sunt fără vină? 6Dar Eu vă spun că aici este Unul
mai mare decât Templul. 7Dacă ați fi știut ce înseamnă: Milă
vreau, nu jertfe12:7 Os. 6:6., n‑ați fi osândit niște nevinovați. 8Căci Fiul Omului este Domn al sabatului.”
Vindecarea omului cu mâna uscată
(Marcu 3:1‑6. Luca 6:6‑11)
9Isus a plecat
de acolo și a mers în sinagoga lor. 10Și iată că acolo era un om care avea o mână uscată. Ca să‑L poată învinui pe Isus, ei L‑au întrebat și I‑au zis: „Este îngăduit
14:3In. 9:16
să vindeci în sabat?” 11El le‑a răspuns: „Cine din voi, dacă are o oaie și
îi cade într‑o groapă în ziua sabatului, n‑o apucă și n‑o scoate afară? 12Cu cât mai de preț este un om decât o oaie! De aceea este îngăduit să faci bine în sabat.” 13Atunci i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a întins‑o și mâna s‑a făcut sănătoasă ca și cealaltă. 14Fariseii
au ieșit afară și s‑au sfătuit cum să‑L omoare pe Isus.
Isus, Robul Domnului
15Dar Isus, știind aceasta, a plecat
de acolo. După
El a mers o mulțime numeroasă, iar El i‑a vindecat pe toți bolnavii 16și le‑a poruncit
să nu răspândească veste despre El, 17ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
18Iată Slujitorul Meu, pe care L‑am ales,
Preaiubitul Meu, în
care sufletul Meu își găsește plăcerea.
Voi pune Duhul Meu peste El
și va vesti neamurilor judecata.
19El nu Se va certa, nici nu va striga,
și nimeni nu‑I va auzi glasul pe ulițe.
20Trestia îndoită nu o va frânge
și fitilul fumegând nu‑l va stinge,
până când nu va duce la biruință judecata.
21Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.12:21 Is. 42:1‑4.
Demonizatul mut și orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt
(Marcu 3:20‑30. Luca 11:14‑23; 12:10)
22Atunci
I‑au adus un demonizat orb și mut, și Isus l‑a vindecat, așa că mutul vorbea și vedea. 23Mulțimile toate, uimite, ziceau: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?” 24Fariseii, auzind
, au zis: „Acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor!” 25Isus, care le cunoștea
gândurile, le‑a zis: „Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită, și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu poate dăinui. 26Dacă Satana îl scoate pe Satana, este dezbinat împotriva lui însuși; deci cum va dăinui împărăția lui? 27Și dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu ajutorul cui îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28Dar dacă Eu scot demonii prin Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția
7:14Lc. 1:33
11:20
17:20,21
lui Dumnezeu a ajuns la voi. 29Sau
cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să‑l jefuiască de bunuri dacă nu l‑a legat mai întâi pe cel puternic? Numai atunci îi va jefui casa. 30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește. 31De aceea vă spun: toate
10:26,291In. 5:16
păcatele și blasfemiile li se vor ierta oamenilor, dar
blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. 32Cine va vorbi
împotriva Fiului Omului va fi iertat
, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
Pomul se cunoaște după rod
(Luca 6:43‑45)
33Ori ziceți că pomul e bun și rodul
lui e bun, ori ziceți că pomul e rău și rodul lui e rău; căci pomul se cunoaște după rod. 34Pui
de vipere, cum puteți voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci
din prisosul inimii vorbește gura. 35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună [a inimii lui], dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea [a inimii lui]. 36Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nesăbuit pe care‑l vor fi rostit. 37Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit.”
Semnul profetului Iona
(Marcu 8:11‑12. Luca 11:29‑32)
38Atunci
, unii dintre cărturari și farisei I‑au răspuns zicând: „Învățătorule, vrem să vedem un semn de la tine!” 39Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „O generație rea și adulteră12:39 În VT, necredincioșia poporului față de Dumnezeu este adesea descrisă ca adulter (Ier. 3:6,8. Ez. 16:32. Os. 4:12). Aceeași metaforă, aplicată domeniului spiritual, se întâlnește în mesajul lui Isus (cap. 16:4. Mc. 8:38). Vezi și Iac. 4:4. cere un semn
, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona. 40Căci, după cum Iona a fost trei zile și trei nopți în pântecele unui pește mare12:40 Iona 1:17., la fel și Fiul Omului va fi trei zile și trei nopți în inima pământului. 41Bărbații
din Ninive se vor ridica la judecată împotriva generației acesteia și o
vor osândi, pentru că
ei s‑au pocăit la propovăduirea lui Iona, și iată că aici este Unul mai mare decât Iona. 42Regina
de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva generației acesteia și o va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
Lucrarea duhului necurat
(Luca 11:24‑26)
43Când a ieșit din om, duhul
necurat umblă
prin locuri fără apă, căutând odihnă, și n‑o găsește. 44Atunci zice: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.» Și când ajunge, o găsește nelocuită, măturată și împodobită. 45Atunci se duce, ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el, intră în casă, își fac locuința acolo, iar
10:262Pt. 2:20‑22
starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. La fel va fi și cu generația aceasta rea.”
Mama și frații lui Isus
(Marcu 3:21,31‑35. Luca 8:19‑21)
46Pe când încă le vorbea El mulțimilor, iată
că mama și frații Lui stăteau afară și căutau să‑I vorbească. 47Atunci cineva I‑a zis: „Iată, mama Ta și frații
Tăi sunt afară și vor să stea de vorbă cu Tine!” 48Dar Isus i‑a răspuns celui ce‑I vorbise: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” 49Și întinzându‑Și mâna spre ucenicii Săi, a zis: „Iată‑i pe mama Mea și pe frații Mei! 50Căci oricine
6:15Col. 3:11Evr. 2:11
face voia Tatălui Meu din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă.”
Pilda semănătorului
(Marcu 4:1‑9. Luca 8:4‑8)
131În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat
pe țărmul mării. 2Mulțimi mari s‑au
adunat la El, așa că S‑a
suit și S‑a așezat într‑o barcă, în timp ce mulțimea toată stătea pe țărm.
3El le‑a spus multe, în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4Pe când semăna el, o parte din semințe au căzut lângă drum, iar păsările au venit și le‑au mâncat. 5O altă parte din semințe au căzut pe loc pietros, unde n‑aveau mult pământ: au răsărit îndată, pentru că n‑aveau pământ adânc. 6Dar când a răsărit soarele, s‑au veștejit și, pentru că n‑aveau rădăcină, s‑au uscat. 7O altă
parte din semințe au căzut între spini: spinii au crescut și le‑au înăbușit. 8O altă parte din semințe au căzut pe pământ bun și au adus rod: una o sută
, una șaizeci și alta treizeci. 9Cine
are urechi [de auzit] să audă.”
Rostul pildelor
(Marcu 4:10‑12. Luca 8:9‑10)
10Apropiindu‑se de El, ucenicii I‑au zis: „De ce le vorbești în pilde?” 11Isus le‑a răspuns zicând: „Pentru că vouă
vi s‑a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu li s‑a dat. 12Căci
celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. 13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, deși văd, nu văd și, deși aud, nu aud, nici nu înțeleg. 14Cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice:
De auzit veți
auzi, și nu veți înțelege;
de privit veți privi, și nu veți vedea.
15Căci inima acestui popor s‑a împietrit;
cu urechile greu au auzit
,
iar ochii și i‑au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă
la Mine ca să‑i vindec.13:15 Is. 6:9,10 (Septuaginta).
16Dar fericede ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 17Adevărat vă spun că mulți
profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi, și nu au văzut, și să audă ce auziți voi, și nu au auzit.
Tâlcuirea pildei semănătorului
(Marcu 4:13‑20. Luca 8:11‑15)
18Voi însă ascultați
pilda semănătorului! 19Când cineva aude Cuvântul Împărăției
și nu‑l înțelege, vine Cel Rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20Cel semănat în loc pietros este cel ce aude Cuvântul și‑l primește îndată cu
bucurie, 21dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme și, când vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se
poticnește îndată. 22Cel
semănat între
spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului [acestuia] și înșelăciunea bogățiilor înăbușă Cuvântul și‑l fac astfel neroditor. 23Iar cel semănat în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și‑l înțelege; el aduce rod: unul o sută, unul șaizeci și altul treizeci.”
Pilda neghinei
24Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui. 25Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină13:25 Gr. zizánion, plantă dăunătoare similară grâului în primele stadii de creștere. în mijlocul grâului și a plecat. 26Când au crescut firele de grâu și au făcut rod, s‑a arătat și neghina. 27Robii stăpânului casei s‑au apropiat și i‑au zis: «Stăpâne, n‑ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Cum de are neghină?» 28El le‑a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut asta.» Și robii i‑au zis: «Vrei dar să mergem să o adunăm?» 29«Nu», le‑a zis el, «ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul
odată cu ea. 30Lăsați‑le să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Adunați întâi neghina și legați‑o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»”
Pilda grăuntelui de muștar și pilda aluatului
(Marcu 4:30‑34. Luca 13:18‑21)
31Isus le‑a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția
cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său. 32Acesta, deși este cea mai mică dintre toate semințele, când crește se face mai mare decât verdețurile și devine copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”
33Le‑a mai spus
o pildă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l‑a luat o femeie și l‑a pus în trei măsuri13:33 Gr. sáton – măsură folosită de evreii din vechime pentru cereale (aprox. 13 l). de făină de grâu, până a dospit totul.” 34Isus le‑a spus toate acestea mulțimilor în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:
Îmi voi deschide gura în pilde,
voi
rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii.13:35 Ps. 78:2.
Tâlcuirea pildei neghinei
36Atunci Isus a lăsat mulțimile și a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Tâlcuiește‑ne pilda cu neghina din ogor!” 37El le‑a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38Ogorul
este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii
Celui Rău. 39Vrăjmașul care a semănat‑o este Diavolul; secerișul
este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40Așadar, după cum se adună neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. 41Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi și
ei vor strânge din Împărăția Lui toate pricinile de poticnire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea 42și‑i
vor arunca în cuptorul cu foc13:42 Dan. 3:6.; acolo
va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 43Atunci
cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine
are urechi [de auzit] să audă.
Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului
44Împărăția cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într‑un ogor. Omul care a găsit‑o a ascuns‑o și, de bucurie, merge, vinde
tot ce are și cumpără
ogorul acela.
45Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Când găsește un
3:14,15
8:10,19
mărgăritar de mare preț, merge, vinde tot ce are și‑l cumpără.
Pilda năvodului
47Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde
tot felul de vietăți. 48După ce s‑a umplut, pescarii îl trag la mal, se așază, adună în coșuri ce este bun și aruncă ce este rău. 49La fel va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, îi vor despărți
pe cei răi din mijlocul celor drepți 50și‑i
vor arunca în cuptorul cu foc13:50 Dan. 3:6.; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
51Ați înțeles toate acestea?” „Da”, I‑au răspuns ei. 52El le‑a zis: „De aceea, orice cărturar care a devenit ucenic al Împărăției cerurilor este asemenea unui gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi
și lucruri vechi.”
Necredința celor din Nazaret
(Marcu 6:1‑6. Luca 4:16‑30)
53După ce a sfârșit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54A
venit în ținutul Său natal și îi învăța pe oameni în sinagogă, iar ei erau uimiți și ziceau: „De unde are el înțelepciunea aceasta și puterea cu care face minuni? 55Oare
nu este el fiul tâmplarului? Pe mama lui oare n‑o cheamă Maria, iar pe frații lui – Iacov
, Iosif, Simon și Iuda
? 56Și surorile lui nu sunt oare toate printre noi? De unde are el atunci toate aceste lucruri?” 57Și se poticneau în El
. Dar Isus le‑a zis: „Un profet nu
este disprețuit decât în patria și în casa Lui.” 58Și n‑a
făcut multe minuni acolo, din cauza necredinței lor.
Moartea lui Ioan Botezătorul
(Marcu 6:14‑29. Luca 9:7‑9)
141În vremea aceea, tetrarhul Irod
a auzit de faima lui Isus 2și le‑a spus slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” 3Căci Irod
îl prinsese pe Ioan, îl legase și‑l aruncase în temniță din pricina Irodiadei, soția fratelui său Filip, 4pentru că Ioan îi zicea: „Nu‑ți
20:21
este îngăduit să trăiești cu ea!” 5Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că
oamenii îl considerau pe Ioan profet. 6Dar când a fost ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul oaspeților și lui Irod i‑a plăcut. 7De aceea, i‑a promis cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8Iar ea, îndemnată de mama ei, a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 9Regele s‑a întristat, dar din pricina jurămintelor și a oaspeților, a poruncit să‑i fie dat; 10și a trimis să i se taie capul lui Ioan în temniță. 11Capul a fost adus pe o tavă și i‑a fost dat fetei, care l‑a dus la mama ei. 12Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul, l‑au îngropat și au mers să‑I dea de veste lui Isus.
Prima înmulțire a pâinilor
(Marcu 6:30‑44. Luca 9:10‑17. Ioan 6:1‑14)
13La auzul veștii
, Isus a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte. Când au aflat mulțimile, au ieșit din cetăți și L‑au urmat pe jos. 14Coborând din barcă, [Isus] a văzut o mulțime mare de oameni, I s‑a făcut milă de ei
și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15Pe
înserate, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu, și ora este înaintată. Dă‑le drumul mulțimilor să se ducă prin sate, ca să‑și cumpere de mâncare!” 16Isus le‑a răspuns: „Nu e nevoie să meargă; dați‑le voi să mănânce!” 17Dar ei I‑au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” 18Și El le‑a zis: „Aduceți‑Mi‑i aici!” 19A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându‑Și ochii spre cer, a rostit binecuvântarea
, a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. 20Au mâncat toți și s‑au săturat, și s‑au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase. 21Cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
(Marcu 6:45‑52. Ioan 6:15‑21)
22Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui pe cealaltă parte până când El avea să le dea drumul mulțimilor. 23După
ce le‑a dat drumul mulțimilor, S‑a dus pe munte, deoparte, ca să Se roage. Se înserase
și El era singur acolo. 24Barca era deja la multe stadii14:24 Stadiu (gr. stádion): unitate de măsură a cărei lungime varia în funcție de spațiul cultural‑geografic. Stadiul olimpic avea în mod tipic 600 de picioare (192 m); cel alexandrin era mai mic (185 m). departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul era potrivnic. 25La a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând
pe mare. 26Când L‑au văzut umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și au țipat de frică. 27Isus le‑a vorbit numaidecât și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” 28„Doamne”, I‑a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape!” 29„Vino!”, i‑a zis Isus. Petru a coborât din barcă și a mers pe apă către Isus. 30Văzând însă că vântul era puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă‑mă!” 31Îndată, Isus a întins mâna, l‑a apucat și i‑a zis: „Puțin credinciosule, de ce te‑ai îndoit?” 32Și când au urcat ei în barcă, vântul s‑a potolit. 33Cei ce erau în barcă I s‑au
închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
Vindecarea bolnavilor din Ghenezaret
(Marcu 6:53‑56)
34După
ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35Recunoscându‑L pe Isus, oamenii din acele locuri au dat de veste în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36Aceștia Îl rugau să le dea voie măcar să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți
se atingeau erau vindecați.
