Fariseii și tradiția din bătrâni
(Marcu 7:1‑13)
151Atunci au
venit la Isus niște farisei și niște cărturari din Ierusalim și I‑au zis: 2„De ce
calcă ucenicii Tăi tradiția
din bătrâni, căci nu‑și spală mâinile când mănâncă?” 3El le‑a răspuns zicând: „Și voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru tradiția voastră? 4Căci Dumnezeu a zis: Cinstește‑i
pe tatăl tău și pe mama ta15:4 Ex. 20:12. Dt. 5:16. și: Cine
30:17
își va blestema tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.15:4 Ex. 21:17. Lev. 20:9. 5Dar
voi ziceți: «Cine îi va zice tatălui său ori mamei sale: ‘Orice lucru cu care ți‑aș putea fi de folos este deja dăruit lui Dumnezeu’ 6nu mai trebuie să‑și cinstească tatăl [sau mama].» Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiția voastră. 7Fățarnicilor
, bine a profețit Isaia despre voi, când a zis:
8Poporul acesta
Mă cinstește cu buzele,
însă inima lui este departe de Mine.
9Degeaba Mă cinstesc ei
dând învățături care sunt
porunci omenești.”15:9 Is. 29:13.
Lucrurile care‑l spurcă pe om
(Marcu 7:14‑23)
10Isus a chemat
mulțimea la Sine și a zis: „Ascultați și înțelegeți: 11nu
ce intră în gura omului îl face necurat; ce iese din gură, aceea‑l face necurat!” 12Atunci, ucenicii Lui s‑au apropiat și I‑au zis: „Știi că fariseii, auzind cuvântul acesta, s‑au poticnit?” 13Drept răspuns, El le‑a zis: „Orice
răsad pe care nu l‑a sădit Tatăl Meu ceresc va fi smuls din rădăcină. 14Lăsați‑i! Sunt
niște călăuze oarbe; iar când un orb îl călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15Petru
i‑a zis: „Deslușește‑ne pilda aceasta!” 16El le‑a zis: „Și
voi sunteți încă fără pricepere? 17Nu înțelegeți că orice
intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară, în hazna? 18Dar ce
iese din gură vine din inimă, și aceea îl spurcă pe om. 19Căci
8:21Pr. 6:14Ier. 17:9Mc. 7:21
din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrânările, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile. 20Acestea sunt lucrurile care‑l spurcă pe om, pe când mâncatul cu mâinile nespălate nu‑l spurcă pe om.”
Femeia canaaneancă
(Marcu 7:24‑30)
21După
ce a plecat de acolo, Isus S‑a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. 22Și iată că o femeie canaaneancă din ținuturile acelea a venit și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon.” 23Dar El nu i‑a răspuns niciun cuvânt. Atunci ucenicii Lui s‑au apropiat și au început să‑L roage, zicând: „Dă‑i un răspuns, căci strigă în urma noastră!” 24El le‑a răspuns: „Eu
n‑am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” 25Dar ea a venit și I s‑a închinat, zicând: „Doamne, ajută‑mă!” 26Drept răspuns, El i‑a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței
!” 27„Da, Doamne”, a zis ea, „dar și cățeii mănâncă din firimiturile ce cad de la masa stăpânilor lor.” 28Atunci, Isus i‑a răspuns: „Femeie, mare este credința ta! Facă‑ți‑se după cum dorești!” Și fiica ei s‑a vindecat chiar în ceasul acela.
Vindecarea multor bolnavi
29Isus
a plecat de acolo și a venit lângă
Marea Galileei. Și, suindu‑Se pe munte, S‑a așezat acolo. 30Atunci
au venit la El mulțimi numeroase, având cu ele șchiopi, orbi, ciungi, muți și mulți alți bolnavi. I‑au pus la picioarele Lui și El i‑a vindecat, 31iar mulțimea se minuna văzând că muții vorbesc, ciungii sunt vindecați, șchiopii umblă și orbii văd. Și Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
A doua înmulțire a pâinilor
(Marcu 8:1‑10)
32Isus
i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis: „Îmi este milă de mulțimea aceasta, pentru că acești oameni stau de trei zile lângă Mine și nu au ce mânca. Nu vreau să‑i trimit flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.” 33Ucenicii
I‑au zis: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să săturăm atâta mulțime?” 34„Câte pâini aveți?”, i‑a întrebat Isus. „Șapte”, I‑au răspuns ei, „și puțini pești.” 35Atunci, Isus a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. 36A luat
cele șapte pâini și peștii și, aducând mulțumire
, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. 37Au mâncat toți și s‑au săturat; și au strâns șapte coșuri pline cu bucățile rămase. 38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39Apoi
, Isus a dat drumul mulțimilor, S‑a suit în barcă și S‑a dus în ținutul Magadanului15:39 Alte manuscrise au lecțiunea Magdala..
Fariseii și saducheii Îi cer lui Isus un semn
(Marcu 8:11‑13. Luca 12:54‑56)
161Fariseii
și saducheii s‑au apropiat de Isus și, ca să‑L ispitească, I‑au cerut să le arate un semn din cer. 2Drept răspuns, El le‑a zis: „Când se înserează, voi ziceți: «Va fi vreme bună, căci cerul este roșu.» 3Și dimineața ziceți: «Astăzi va fi furtună, căci cerul este roșu‑posomorât.» [Fățarnicilor], chipul cerului știți să‑l deosebiți, dar semnele vremurilor nu puteți? 4O generație
rea și adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona.” Apoi i‑a lăsat și a plecat.
Aluatul fariseilor și al saducheilor
(Marcu 8:14‑21)
5Ucenicii trecuseră
pe cealaltă parte și uitaseră să ia pâini. 6Iar Isus le‑a zis: „Vedeți
să vă păziți de aluatul fariseilor și al saducheilor!” 7Ei se gândeau în sinea lor și își ziceau: „Spune așa pentru că nu am luat pâini!” 8Isus, știind aceasta, le‑a zis: „De ce vă gândiți în sinea voastră că nu aveți pâini, puțin credincioșilor? 9Tot
nu pricepeți, nici nu vă mai aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii și câte coșuri ați adunat? 10Nici
de cele șapte pâini pentru cei patru mii și câte coșuri ați adunat? 11Cum nu pricepeți că nu despre pâini v‑am zis, ci să vă păziți de aluatul fariseilor și al saducheilor?” 12Atunci au înțeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinilor, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.
Mărturisirea lui Petru
(Marcu 8:27‑30. Luca 9:18‑21)
13Isus a venit în părțile Cezareei lui Filip și i‑a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine
zic oamenii că este Fiul Omului?” 14Ei
I‑au răspuns: „Unii zic că Ioan Botezătorul, alții – Ilie, iar alții – Ieremia sau unul dintre profeți.” 15„Dar voi”, le‑a zis El, „cine ziceți că sunt?” 16Simon Petru I‑a răspuns și I‑a zis: „Tu
ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Ferice de tine, Simone, Bar‑Iona16:17 Adaptare în greacă a secvenței aramaice bar Ioná „fiul lui Iona”., fiindcă
nu carnea și sângele ți‑au descoperit aceasta, ci Tatăl
Meu din ceruri. 18Și Eu îți spun: tu
ești Petru, și pe
această piatră16:18 Joc de cuvinte bazat pe asemănarea dintre numele Pétros și termenul pétra „piatră”, „stâncă”. voi zidi Biserica Mea, și
107:18Is. 38:10
porțile Locuinței Morților nu o vor birui. 19Îți
voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” 20Atunci
le‑a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
Isus Își vestește moartea și învierea
(Marcu 8:31–9:1. Luca 9:22‑27)
21De atunci încolo, Isus a început să le arate
ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească multe din partea bătrânilor, a preoților de seamă și a cărturarilor, să fie omorât și a treia zi să învie. 22Petru L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple asta!” 23Dar El, întorcându‑Se, i‑a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano
! Tu
ești o piatră de poticnire pentru Mine, fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor.”
24Atunci
Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze! 25Pentru că cine
va vrea să‑și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine și‑o va păstra. 26Căci la ce i‑ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și‑ar pierde sufletul? Sau ce
ar putea da un om în schimb pentru sufletul său? 27Căci Fiul
Omului are să vină în slava Tatălui Său, cu
îngerii Săi, și
32:19Rom. 2:61Cor. 3:82Cor. 5:101Pt. 1:17Ap. 2:23
22:12
atunci îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui16:27 Ps. 62:12. Pr. 24:12.. 28Adevărat vă spun că
sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu‑L vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa.”
Schimbarea la față
(Marcu 9:2‑13. Luca 9:28‑36)
171După
șase zile, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i‑a dus deoparte pe un munte înalt. 2Și S‑a schimbat la față înaintea lor: fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele I s‑au făcut albe ca lumina. 3Și iată că li s‑au arătat Moise și Ilie, care stăteau de vorbă cu El. 4Petru I‑a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 5Pe când
încă vorbea el, iată că un nor luminos i‑a acoperit cu umbra lui și un glas din nor a spus: „Acesta
este Fiul Meu preaiubit, în
care Îmi găsesc plăcerea: de
El să ascultați!” 6Auzind
, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s‑au înspăimântat foarte tare. 7Dar Isus S‑a apropiat, i‑a
9:21
10:10,18
atins și le‑a zis: „Ridicați‑vă și nu vă temeți!” 8Când și‑au înălțat privirile, n‑au mai văzut pe nimeni altcineva decât pe Isus.
9Pe când coborau ei de pe munte, Isus
le‑a poruncit și le‑a zis: „Să nu spuneți nimănui despre vedenia aceasta până când Fiul Omului va învia din morți!” 10Ucenicii L‑au întrebat, zicând: „De ce
spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?” 11Isus le‑a răspuns: „Ilie va veni și le va așeza
pe toate. 12Dar
Eu vă spun că Ilie a și venit, dar ei nu l‑au recunoscut, ci au
făcut cu el ce au vrut. La fel are să pătimească și
Fiul Omului din partea lor.” 13Atunci ucenicii au înțeles
că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui demonizat
(Marcu 9:14‑29. Luca 9:37‑43a)
14Când
au ajuns la mulțime, s‑a apropiat de El un om, care a îngenuncheat înaintea lui Isus și I‑a zis: 15„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic17:15 Lit. „este lunatic”, sau „afectat de Lună”. În Antichitate, se considera că fazele Lunii pot declanșa ori acutiza crizele de epilepsie. și pătimește rău: adesea cade în foc și adesea în apă. 16L‑am adus la ucenicii Tăi, dar n‑au putut să‑l vindece.” 17Isus a răspuns: „O, generație necredincioasă și pornită la rău! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți‑l aici, la Mine!” 18Isus a certat demonul, care a ieșit din el, și băiatul s‑a vindecat chiar în ceasul acela. 19Atunci, ucenicii au venit la Isus și I‑au zis deoparte: „Noi de ce n‑am putut să‑l scoatem?” 20El le‑a zis: „Din pricina puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă
ați avea credință cât un grăunte de muștar, i‑ați zice muntelui acestuia: «Mută‑te de aici acolo!» și s‑ar muta; nimic nu v‑ar fi cu neputință. [ 21Dar acest soi de demoni nu iese cu nimic altceva decât cu rugăciune și cu post.”]17:21 Versetul nu apare în manuscrisele mai timpurii (cele din sec. I–IV d.Hr.). Prezența lui în anumite manuscrise târzii se datorează influenței exercitate de Mc. 9:29.
Isus Își vestește a doua oară moartea și învierea
(Marcu 9:30‑32. Luca 9:43b‑45)
22Pe
când erau ei împreună în Galileea, Isus le‑a zis: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. 23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s‑au întristat foarte mult.
Isus plătește dările pentru Templu
24Când au ajuns
în Capernaum, cei ce strângeau dările17:24 Gr. ta dídrahma, „cele două drahme”, termen tehnic folosit pentru a denumi taxa (echivalând cu jumătate de siclu) pe care, potrivit cu Ex. 30:13‑16, fiecare bărbat evreu o datora Templului din Ierusalim. pentru Templu s‑au apropiat de Petru și i‑au zis: „Învățătorul vostru nu plătește dările?” 25El le‑a spus: „Ba da.” Și când a intrat în casă, Isus i‑a luat‑o înainte, zicând: „Ce crezi, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” 26Petru I‑a răspuns: „De la străini.” Și Isus i‑a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți. 27Dar ca să nu le fim pricină de poticnire, du‑te la mare, aruncă undița și scoate primul pește care va veni! Când îi vei deschide gura, vei găsi un statér17:27 Monedă grecească de argint care în timpul lui Augustus era echivalentă cu patru drahme, sau patru dinari.; ia‑l și dă‑li‑l pentru Mine și pentru tine!”