Cel mai mare în Împărăția cerurilor
(Marcu 9:33‑37. Luca 9:46‑48)
181În ceasul acela
22:24
, ucenicii s‑au apropiat de Isus și I‑au zis: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” 2Iar El a chemat un copilaș, l‑a pus în mijlocul lor 3și le‑a zis: „Adevărat vă spun că, dacă
nu vă veți schimba și nu vă veți face ca niște copilași, nu veți intra nicidecum în Împărăția cerurilor. 4Așadar, cine
se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. 5Și cine
primește un copilaș ca acesta în Numele Meu pe Mine Mă primește.
Prilejurile de păcătuire
(Marcu 9:42‑48. Luca 17:1‑2)
6Dar
dacă cineva îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne o piatră de moară de gât și să fie scufundat în adâncul mării. 7Vai de lume, din pricina prilejurilor
de păcătuire! Trebuie să vină și prilejuri de păcătuire, dar vai
de omul prin care vine prilejul de păcătuire! 8Dacă
mâna ta sau piciorul tău te fac să cazi în păcat, taie‑le și aruncă‑le de la tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic. 9Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate‑l și aruncă‑l de la tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena de foc.
Pilda cu oaia rătăcită
(Luca 15:3‑7)
10Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii
lor din ceruri privesc
necontenit fața Tatălui Meu, care este în ceruri!
[ 11Fiindcă
19:10In. 3:17
12:47
Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.]18:11 Vers. 11 apare doar în manuscrisele mai târzii ale NT și reprezintă o interpolare a scribilor, pe baza textului din Lc. 19:10, menită să facă trecerea firească de la vers. 10 la vers. 12‑14. 12Ce
credeți? Dacă un om are o sută de oi și i se rătăcește una din ele, nu le va lăsa el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și va merge s‑o caute pe cea rătăcită? 13Și
dacă ajunge s‑o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă care nu s‑au rătăcit. 14Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să se piardă vreunul din acești micuți.
Împăcarea cu fratele care greșește
(Luca 17:3)
15Dacă fratele tău greșește împotriva ta, du‑te și mustră‑l între tine și el! Dacă te ascultă, l‑ai
câștigat pe fratele tău. 16Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine pe încă unul sau doi, pentru ca din gura
a doi sau trei martori să se întărească orice vorbă18:16 Dt. 19:15.! 17Dacă nu‑i ia în seamă, spune‑l bisericii; și dacă nu ia în seamă nici biserica, să fie pentru tine ca păgânul
și ca vameșul!
18Adevărat vă spun: ce
veți lega pe pământ va fi legat și în cer și ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat și în cer. 19Iarăși vă
spun: dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi
5:14
dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. 20Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”
Pilda robului nemilostiv
21Atunci, Petru s‑a apropiat de El și I‑a zis: „Doamne, de câte ori să‑l iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? De
șapte ori?” 22Isus i‑a zis: „Eu îți spun: nu de șapte ori, ci
de șaptezeci de ori câte șapte.
23De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care a vrut să‑și facă socotelile cu robii săi. 24Când a început el socotelile, i‑a fost adus unul care îi datora zece mii de talanți18:24 Gr. tálanton – sumă de bani totalizând aprox. 6 000 de drahme sau dinari.. 25Fiindcă acesta n‑avea de unde să dea înapoi, stăpânul lui a poruncit să fie
vânduți el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, ca să plătească datoria. 26Robul a căzut la pământ și i s‑a închinat, zicând: «Păsuiește‑mă, și‑ți voi da înapoi tot!» 27Cuprins de milă, stăpânul robului aceluia i‑a dat drumul și i‑a iertat datoria. 28Când a ieșit, robul acela l‑a întâlnit pe unul dintre tovarășii lui de slujbă, care îi datora o sută de dinari18:28 Gr. dēnárion – monedă romană ce reprezenta, de obicei, remunerația unui muncitor pentru o zi de lucru.. L‑a înșfăcat de gât și îl strângea, zicând: «Înapoiază‑mi ce‑mi datorezi!» 29Tovarășul lui a căzut la pământ și îl ruga zicând: «Păsuiește‑mă, și‑ți voi plăti!» 30Dar el n‑a vrut, ci s‑a dus și l‑a aruncat în temniță până când avea să îi înapoieze ce îi datora. 31Văzând tovarășii lui cele întâmplate, s‑au întristat foarte tare și au mers să‑i spună stăpânului lor toate cele petrecute. 32Atunci, stăpânul său l‑a chemat și i‑a zis: «Rob rău! Eu ți‑am iertat toată datoria, fiindcă m‑ai rugat. 33Oare nu se cădea să‑ți fie și ție milă de tovarășul tău așa cum mi‑a fost mie milă de tine?» 34Atunci, stăpânul s‑a mâniat și l‑a dat pe mâna schingiuitorilor până când avea să înapoieze tot ce datora. 35Tot așa
vă va face și Tatăl Meu ceresc dacă nu‑l iertați din inimă pe fratele vostru.”
Desfacerea căsătoriei
(Marcu 10:1‑12)
191După
ce a terminat Isus de zis cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținuturile Iudeei, dincolo de Iordan. 2Mulțimi mari de oameni mergeau după
El; și i‑a vindecat acolo.
3Niște farisei au venit la El ca să‑L ispitească și I‑au zis: „Îi este îngăduit unui bărbat să‑și lase soția din orice pricină?” 4El le‑a răspuns zicând: „N‑ați citit că, de la început
, Ziditorul i‑a creat bărbat și femeie19:4 Gen. 1:27; 5:2. 5și a zis: De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor
7:2
fi un singur trup19:5 Gen. 2:24.? 6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Așadar, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!” 7Ei I‑au zis: „De
ce a poruncit Moise să‑i dea un act de despărțire și s‑o lase19:7 Dt. 24:1.?” 8[Isus] le‑a răspuns: „Din pricina împietririi inimii voastre a îngăduit Moise să vă lăsați soțiile, dar de la început n‑a fost așa. 9Eu însă
vă spun că oricine își lasă soția din alt motiv decât desfrâul și se căsătorește cu alta săvârșește adulter; [și cine se căsătorește cu cea lăsată de bărbat săvârșește adulter]19:9 Manuscrisele timpurii nu conțin această frază. Ea a fost inserată începând cu sec. IV‑V, pentru a armoniza textul de aici cu cel din cap. 5:32..”
10Ucenicii Lui I‑au zis: „Dacă
așa stau lucrurile cu bărbatul și femeia, nu‑i de niciun folos să se căsătorească.” 11El le‑a răspuns: „Nu
toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12Fiindcă sunt eunuci care din pântecele mamei lor s‑au născut așa, sunt eunuci care au fost făcuți așa
9:5,15
de oameni și sunt eunuci care s‑au făcut ei înșiși eunuci pentru Împărăția cerurilor. Cine poate primi să primească.”
Isus și copiii
(Marcu 10:13‑16. Luca 18:15‑17)
13Atunci
I‑au adus niște copii ca să‑Și pună mâinile peste ei și să Se roage, dar ucenicii i‑au certat. 14Însă Isus le‑a zis: „Lăsați copiii și nu‑i opriți să vină la Mine, căci Împărăția cerurilor este a
celor ca ei!” 15După ce Și‑a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Tânărul bogat
(Marcu 10:17‑31. Luca 18:18‑30)
16Și iată
că un om s‑a apropiat de El și I‑a zis: „Învățătorule
, ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică?” 17El i‑a răspuns: „De ce Mă întrebi ce lucru bun să faci? Unul singur este Cel Bun. Deci dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile
5:3Ap. 14:12
!” 18„Care?”, I‑a zis el. Și Isus i‑a răspuns: „Să nu ucizi; să nu săvârșești adulter; să nu furi; să nu depui mărturie mincinoasă; 19să‑i cinstești
pe tatăl tău și pe mama ta19:19 Ex. 20:12‑16. Dt. 5:16‑20. și să‑l
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”19:19 Lev. 19:18. 20Tânărul i‑a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit [din tinerețea mea]19:20 Precizarea „din tinerețea mea”, întâlnită în manuscrisele târzii (ulterioare sec. al X‑lea), a fost introdusă pentru armonizarea versetului cu textele paralele din Mc. 10:20 și Lc. 18:21.. Ce‑mi mai lipsește?” 21Isus i‑a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du‑te
, vinde‑ți averile, dă‑le săracilor banii și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 22Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.
23Atunci Isus le‑a spus ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că foarte greu
va intra un bogat în Împărăția cerurilor. 24Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 25Auzind, ucenicii se mirau foarte mult și ziceau: „Atunci cine poate să fie mântuit?” 26Isus i‑a țintuit cu privirea și le‑a zis: „La oameni acest lucru este cu neputință, dar la
18:27
Dumnezeu toate sunt cu putință.”
27Atunci
Petru I‑a răspuns: „Iată, noi
am lăsat totul și Te‑am urmat. Care ne va fi răsplata?” 28Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că, la înnoirea lumii, când va sta Fiul Omului pe tronul slavei Sale, voi care M‑ați urmat veți
sta pe douăsprezece tronuri și veți judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29Și oricine
a lăsat case, frați, surori, tată, mamă, [soție,] copii sau ogoare pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30Mulți
dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.
Pilda lucrătorilor în vie
201Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis‑de‑dimineață să‑și tocmească lucrători la vie. 2S‑a înțeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi și i‑a trimis în via lui. 3Când a ieșit pe la ceasul al treilea20:3 Ora nouă dimineața., i‑a văzut pe alții stând în piață fără lucru 4și le‑a spus: «Mergeți și voi la vie, și vă voi da plata cuvenită!» 5Și ei s‑au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. 6Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, i‑a găsit pe alții care stăteau și le‑a zis: «De ce stați aici toată ziua fără lucru?» 7Ei i‑au răspuns: «Pentru că nu ne‑a tocmit nimeni.» El le‑a zis: «Mergeți și voi în via mea, [și veți primi plata cuvenită]!» 8Când a venit seara, stăpânul viei i‑a zis ispravnicului său: «Cheamă‑i pe lucrători și dă‑le plata, începând cu cei de pe urmă până la cei dintâi!» 9Au venit cei din ceasul al unsprezecelea și au primit câte un dinar. 10Când au venit cei dintâi, credeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un dinar. 11După ce și‑au primit plata, cârteau împotriva gospodarului, 12zicând: «Aceștia din urmă au lucrat un singur ceas, și i‑ai plătit la fel ca pe noi, care am îndurat povara și arșița zilei!» 13El i‑a răspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptățesc. Nu te‑ai înțeles cu mine cu un dinar? 14Ia‑ți‑l și pleacă! Eu vreau să‑i dau și acestuia din urmă ca și ție. 15Nu pot oare
să fac ce vreau cu ce este al meu? Sau
este ochiul tău rău fiindcă eu sunt bun?» 16Tot așa
, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; [pentru că
mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși].”
Isus Își vestește a treia oară moartea și învierea
(Marcu 10:32‑34. Luca 18:31‑34)
17Pe drum, pe când
urca la Ierusalim, Isus i‑a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le‑a zis: 18„Iată
, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile preoților de seamă și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte 19și‑L
vor da în mâinile păgânilor, ca să‑L batjocorească, să‑L biciuiască și să‑L răstignească, dar a treia zi va învia.”
Cererea fiilor lui Zebedei
(Marcu 10:35‑45)
20Atunci
, mama fiilor
lui Zebedei s‑a apropiat de Isus împreună cu fiii ei și I s‑a închinat, vrând să‑I facă o cerere. 21El a întrebat‑o: „Ce vrei?” Ea a zis: „Poruncește ca, în Împărăția Ta, acești doi fii ai mei să stea
unul la dreapta și altul la stânga Ta!” 22Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul
pe care îl voi bea Eu [sau să fiți botezați cu botezul
cu care voi fi botezat Eu]?” „Putem”, I‑au zis ei. 23Atunci El le‑a răspuns: „Da, veți bea paharul Meu
[și veți fi botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu], dar cine stă la dreapta și la stânga Mea nu Eu pot
hotărî, ci acest lucru este pentru aceia pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu.”
24Auzind aceasta, ceilalți zece s‑au mâniat pe cei doi frați. 25Dar Isus i‑a chemat la Sine și le‑a zis: „Știți că domnitorii popoarelor domnesc peste ele și mai‑marii lor stăpânesc asupra lor. 26Dar între
voi să nu fie așa. Cine
vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; 27și
cine vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul vostru. 28Pentru
că nici Fiul
Omului n‑a venit să I se slujească, ci
El să slujească și să‑Și
dea viața ca răscumpărare pentru
mulți.”
Doi orbi vindecați la Ierihon
(Marcu 10:46‑52. Luca 18:35‑42)
29Când
au plecat ei din Ierihon, o mare mulțime a mers după Isus. 30Și iată, doi
orbi care stăteau lângă drum au auzit că trece Isus și au strigat, zicând: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 31Mulțimea îi certa să tacă, dar ei mai tare strigau, zicând: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 32Isus S‑a oprit, i‑a chemat și le‑a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?” 33„Doamne”, I‑au răspuns ei, „vrem să ni se deschidă ochii!” 34Cuprins de milă, Isus le‑a atins ochii și îndată orbii au început să vadă și au mers după El.
