Desfacerea căsătoriei
(Marcu 10:1‑12)
191După
ce a terminat Isus de zis cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținuturile Iudeei, dincolo de Iordan. 2Mulțimi mari de oameni mergeau după
El; și i‑a vindecat acolo.
3Niște farisei au venit la El ca să‑L ispitească și I‑au zis: „Îi este îngăduit unui bărbat să‑și lase soția din orice pricină?” 4El le‑a răspuns zicând: „N‑ați citit că, de la început
, Ziditorul i‑a creat bărbat și femeie19:4 Gen. 1:27; 5:2. 5și a zis: De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor
7:2
fi un singur trup19:5 Gen. 2:24.? 6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Așadar, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!” 7Ei I‑au zis: „De
ce a poruncit Moise să‑i dea un act de despărțire și s‑o lase19:7 Dt. 24:1.?” 8[Isus] le‑a răspuns: „Din pricina împietririi inimii voastre a îngăduit Moise să vă lăsați soțiile, dar de la început n‑a fost așa. 9Eu însă
vă spun că oricine își lasă soția din alt motiv decât desfrâul și se căsătorește cu alta săvârșește adulter; [și cine se căsătorește cu cea lăsată de bărbat săvârșește adulter]19:9 Manuscrisele timpurii nu conțin această frază. Ea a fost inserată începând cu sec. IV‑V, pentru a armoniza textul de aici cu cel din cap. 5:32..”
10Ucenicii Lui I‑au zis: „Dacă
așa stau lucrurile cu bărbatul și femeia, nu‑i de niciun folos să se căsătorească.” 11El le‑a răspuns: „Nu
toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12Fiindcă sunt eunuci care din pântecele mamei lor s‑au născut așa, sunt eunuci care au fost făcuți așa
9:5,15
de oameni și sunt eunuci care s‑au făcut ei înșiși eunuci pentru Împărăția cerurilor. Cine poate primi să primească.”
Isus și copiii
(Marcu 10:13‑16. Luca 18:15‑17)
13Atunci
I‑au adus niște copii ca să‑Și pună mâinile peste ei și să Se roage, dar ucenicii i‑au certat. 14Însă Isus le‑a zis: „Lăsați copiii și nu‑i opriți să vină la Mine, căci Împărăția cerurilor este a
celor ca ei!” 15După ce Și‑a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Tânărul bogat
(Marcu 10:17‑31. Luca 18:18‑30)
16Și iată
că un om s‑a apropiat de El și I‑a zis: „Învățătorule
, ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică?” 17El i‑a răspuns: „De ce Mă întrebi ce lucru bun să faci? Unul singur este Cel Bun. Deci dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile
5:3Ap. 14:12
!” 18„Care?”, I‑a zis el. Și Isus i‑a răspuns: „Să nu ucizi; să nu săvârșești adulter; să nu furi; să nu depui mărturie mincinoasă; 19să‑i cinstești
pe tatăl tău și pe mama ta19:19 Ex. 20:12‑16. Dt. 5:16‑20. și să‑l
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”19:19 Lev. 19:18. 20Tânărul i‑a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit [din tinerețea mea]19:20 Precizarea „din tinerețea mea”, întâlnită în manuscrisele târzii (ulterioare sec. al X‑lea), a fost introdusă pentru armonizarea versetului cu textele paralele din Mc. 10:20 și Lc. 18:21.. Ce‑mi mai lipsește?” 21Isus i‑a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du‑te
, vinde‑ți averile, dă‑le săracilor banii și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 22Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.
23Atunci Isus le‑a spus ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că foarte greu
va intra un bogat în Împărăția cerurilor. 24Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 25Auzind, ucenicii se mirau foarte mult și ziceau: „Atunci cine poate să fie mântuit?” 26Isus i‑a țintuit cu privirea și le‑a zis: „La oameni acest lucru este cu neputință, dar la
18:27
Dumnezeu toate sunt cu putință.”
27Atunci
Petru I‑a răspuns: „Iată, noi
am lăsat totul și Te‑am urmat. Care ne va fi răsplata?” 28Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că, la înnoirea lumii, când va sta Fiul Omului pe tronul slavei Sale, voi care M‑ați urmat veți
sta pe douăsprezece tronuri și veți judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29Și oricine
a lăsat case, frați, surori, tată, mamă, [soție,] copii sau ogoare pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30Mulți
dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.