Pilda lucrătorilor în vie
201Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis‑de‑dimineață să‑și tocmească lucrători la vie. 2S‑a înțeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi și i‑a trimis în via lui. 3Când a ieșit pe la ceasul al treilea20:3 Ora nouă dimineața., i‑a văzut pe alții stând în piață fără lucru 4și le‑a spus: «Mergeți și voi la vie, și vă voi da plata cuvenită!» 5Și ei s‑au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. 6Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, i‑a găsit pe alții care stăteau și le‑a zis: «De ce stați aici toată ziua fără lucru?» 7Ei i‑au răspuns: «Pentru că nu ne‑a tocmit nimeni.» El le‑a zis: «Mergeți și voi în via mea, [și veți primi plata cuvenită]!» 8Când a venit seara, stăpânul viei i‑a zis ispravnicului său: «Cheamă‑i pe lucrători și dă‑le plata, începând cu cei de pe urmă până la cei dintâi!» 9Au venit cei din ceasul al unsprezecelea și au primit câte un dinar. 10Când au venit cei dintâi, credeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un dinar. 11După ce și‑au primit plata, cârteau împotriva gospodarului, 12zicând: «Aceștia din urmă au lucrat un singur ceas, și i‑ai plătit la fel ca pe noi, care am îndurat povara și arșița zilei!» 13El i‑a răspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptățesc. Nu te‑ai înțeles cu mine cu un dinar? 14Ia‑ți‑l și pleacă! Eu vreau să‑i dau și acestuia din urmă ca și ție. 15Nu pot oare
să fac ce vreau cu ce este al meu? Sau
este ochiul tău rău fiindcă eu sunt bun?» 16Tot așa
, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; [pentru că
mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși].”
Isus Își vestește a treia oară moartea și învierea
(Marcu 10:32‑34. Luca 18:31‑34)
17Pe drum, pe când
urca la Ierusalim, Isus i‑a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le‑a zis: 18„Iată
, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile preoților de seamă și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte 19și‑L
vor da în mâinile păgânilor, ca să‑L batjocorească, să‑L biciuiască și să‑L răstignească, dar a treia zi va învia.”
Cererea fiilor lui Zebedei
(Marcu 10:35‑45)
20Atunci
, mama fiilor
lui Zebedei s‑a apropiat de Isus împreună cu fiii ei și I s‑a închinat, vrând să‑I facă o cerere. 21El a întrebat‑o: „Ce vrei?” Ea a zis: „Poruncește ca, în Împărăția Ta, acești doi fii ai mei să stea
unul la dreapta și altul la stânga Ta!” 22Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul
pe care îl voi bea Eu [sau să fiți botezați cu botezul
cu care voi fi botezat Eu]?” „Putem”, I‑au zis ei. 23Atunci El le‑a răspuns: „Da, veți bea paharul Meu
[și veți fi botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu], dar cine stă la dreapta și la stânga Mea nu Eu pot
hotărî, ci acest lucru este pentru aceia pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu.”
24Auzind aceasta, ceilalți zece s‑au mâniat pe cei doi frați. 25Dar Isus i‑a chemat la Sine și le‑a zis: „Știți că domnitorii popoarelor domnesc peste ele și mai‑marii lor stăpânesc asupra lor. 26Dar între
voi să nu fie așa. Cine
vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; 27și
cine vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul vostru. 28Pentru
că nici Fiul
Omului n‑a venit să I se slujească, ci
El să slujească și să‑Și
dea viața ca răscumpărare pentru
mulți.”
Doi orbi vindecați la Ierihon
(Marcu 10:46‑52. Luca 18:35‑42)
29Când
au plecat ei din Ierihon, o mare mulțime a mers după Isus. 30Și iată, doi
orbi care stăteau lângă drum au auzit că trece Isus și au strigat, zicând: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 31Mulțimea îi certa să tacă, dar ei mai tare strigau, zicând: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 32Isus S‑a oprit, i‑a chemat și le‑a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?” 33„Doamne”, I‑au răspuns ei, „vrem să ni se deschidă ochii!” 34Cuprins de milă, Isus le‑a atins ochii și îndată orbii au început să vadă și au mers după El.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
(Marcu 11:1‑11. Luca 19:28‑38. Ioan 12:12‑19)
211Când
s‑au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele
Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici 2și le‑a spus: „Mergeți în satul de dinainte și veți găsi îndată o măgăriță legată și un mânz împreună cu ea; dezlegați‑i și aduceți‑i la Mine! 3Dacă vă întreabă cineva, să spuneți: «Domnul are nevoie de ei.» Și îi va trimite îndată.” 4Aceasta s‑a petrecut ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:
5Spuneți
fiicei Sionului:21:5 Is. 62:11.
„Iată, Regele tău vine la tine,
blând și călare pe un măgar,
pe un măgăruș, mânzul celei de sub jug.”21:5 Zah. 9:9.
6Uceniciis‑au dus și au făcut după cum le poruncise Isus. 7Au adus măgărița și măgărușul, și‑au
pus hainele peste ei și El S‑a așezat deasupra. 8Majoritatea oamenilor din mulțime își așterneau hainele pe drum; alții
tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe drum. 9Mulțimile care mergeau înaintea lui Isus și cele care‑L urmau strigau:
„Osana Fiului lui David!
Binecuvântat
este Cel ce vine în Numele Domnului!21:9 Ps. 118:25.
Osana în înălțimi!”
10Cânda intrat Isus în Ierusalim, toată cetatea a început să freamăte și toți se întrebau: „Cine este acesta?” 11„Este profetul
Isus, din Nazaretul Galileei”, răspundeau mulțimile.
Izgonirea vânzătorilor din Templu
(Marcu 11:15‑19. Luca 19:45‑48. Ioan 2:13‑22)
12Isus a intrat
în Templul [lui Dumnezeu], i‑a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor
de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13și le‑a zis: „Este scris:
Casa Mea se va numi o casă de rugăciune.21:13 Is. 56:7.
Dar
voi faceți din ea o peșteră de tâlhari.”21:13 Ier. 7:11.
14Au venit la El în Templu niște orbi și șchiopi, iar El i‑a vindecat. 15Însă preoții de seamă și cărturarii, văzând minunile pe care le făcea, precum și pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana Fiului lui David!”, s‑au mâniat 16și I‑au zis: „Auzi ce zic aceștia?” Isus le‑a răspuns: „Da. Oare n‑ați citit niciodată: Din gura pruncilor și a sugarilor Ți‑ai scos laudă21:16 Ps. 8:2.?” 17El i‑a lăsat, a ieșit din cetate spre Betania
și a înnoptat acolo.
Blestemarea smochinului
(Marcu 11:12‑14,20‑24)
18Dimineața
, pe când Se întorcea în cetate, I s‑a făcut foame. 19Văzând
un smochin lângă drum, S‑a apropiat de el, dar nu a găsit nimic decât frunze și i‑a zis: „În veac să nu mai dea rod din tine!” Și smochinul s‑a uscat pe loc. 20Când
au văzut lucrul acesta, ucenicii au rămas uimiți și au zis: „Cum de s‑a uscat smochinul pe loc?” 21Isus le‑a răspuns: „Adevărat vă spun că, dacă
veți avea credință și nu
vă veți îndoi, veți face nu numai ce am făcut Eu smochinului, ci
îi veți zice acestui munte: «Ridică‑te și aruncă‑te în mare!» și se va face. 22Tot
ce veți cere prin rugăciune, cu credință, veți primi.”
Autoritatea lui Isus
(Marcu 11:27‑33. Luca 20:1‑8)
23Isus
a mers în Templu și, pe când îi învăța pe oameni, au venit la El preoții de seamă și bătrânii poporului și I‑au zis
7:27
: „Cu ce autoritate faci tu aceste lucruri și cine ți‑a dat această autoritate?” 24Isus le‑a răspuns zicând: „Vă voi întreba și Eu un lucru, iar dacă‑Mi veți răspunde, vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac toate acestea: 25botezul lui Ioan de unde era – din cer sau de la oameni?” Ei însă vorbeau între ei și ziceau: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce n‑ați crezut în el?» 26Dacă vom spune: «De la oameni», ne temem de mulțime, pentru că
toți îl consideră pe Ioan profet.” 27Așa că I‑au răspuns lui Isus: „Nu știm!” Atunci și El le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda celor doi fii
28Ce credeți? Un om avea doi fii. Venind la cel dintâi, i‑a zis: «Fiule, du‑te și lucrează astăzi la vie!» 29El i‑a răspuns: «Nu vreau», dar mai târziu i‑a părut rău și s‑a dus. 30A venit și la celălalt și i‑a spus la fel. Acesta a răspuns: «Mă duc, stăpâne», și nu s‑a dus. 31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Iar Isus le‑a zis: „Adevărat
vă spun că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu. 32Fiindcă Ioan
a venit la voi pe calea dreptății, și nu i‑ați dat crezare, dar
vameșii și desfrânatele l‑au crezut. Voi însă, deși ați văzut lucrul acesta, nu v‑ați căit mai târziu ca să‑l credeți.
Pilda lucrătorilor viei
(Marcu 12:1‑12. Luca 20:9‑19)
33Ascultați o altă pildă! Era odată un gospodar care
a sădit o vie, a împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn21:33 Is. 5:2., apoi a arendat‑o unor lucrători și a plecat
în călătorie. 34Când s‑a apropiat vremea roadelor, Și‑a trimis robii la lucrători, ca
să ia roadele. 35Dar lucrătorii
i‑au luat pe robi și pe unul l‑au bătut, pe altul l‑au omorât, iar pe altul l‑au ucis cu pietre. 36A trimis apoi alți robi, mai mulți decât cei dintâi, dar lucrătorii le‑au făcut la fel. 37În cele din urmă, l‑a trimis la ei pe fiul său, zicându‑și: «De fiul meu se vor rușina!» 38Dar lucrătorii, văzându‑l pe fiu, au zis între ei: «Iată‑l pe
moștenitor; haideți
să‑l omorâm și să punem mâna pe moștenirea lui!» 39Și
prinzându‑l, l‑au scos afară din vie și l‑au omorât. 40Acum, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?” 41Ei I‑au răspuns
: „Pe ticăloșii aceia ticălos îi va pierde
, iar
15:7
18:6
28:28Rom. 9
10
11
via o va da altor lucrători, care‑i vor da roadele la vreme.” 42Isus le‑a zis: „Oare n‑ați
citit niciodată în Scripturi:
Piatra pe care au lepădat‑o zidarii,
tocmai ea a ajuns în capul unghiului;
de la Domnul s‑a făcut lucrul acesta
și este minunat în ochii noștri21:42 Ps. 118:22,23.?
43De aceea vă spun căÎmpărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roade. 44Cine va
cădea peste piatra aceasta va
fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera.” 45Când au auzit pildele Lui, preoții de seamă și fariseii au priceput că despre ei vorbea 46și căutau să‑L prindă, dar se temeau de mulțimi, pentru că ele
Îl considerau profet.
Pilda celor chemați la nuntă
221Isus le‑a vorbit
iarăși în pilde și a zis: 2„Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care i‑a făcut nuntă fiului său. 3I‑a trimis pe robii lui să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar ei n‑au vrut să vină. 4A trimis apoi alți robi și le‑a zis: «Spuneți‑le celor chemați: ‘Iată, ospățul meu este pregătit, taurii
și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!’» 5Dar ei, fără să le pese, au plecat: unul la ogorul lui, iar altul la negoțul lui. 6Ceilalți au pus mâna pe robii lui, i‑au batjocorit și i‑au omorât. 7[Când a auzit aceasta,] regele s‑a mâniat; a trimis oștile
sale, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a pârjolit cetatea. 8Apoi le‑a zis robilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați n‑au fost vrednici
. 9Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care‑i veți găsi!» 10Robii aceia au ieșit pe drumuri, i‑au
strâns pe toți aceia pe care i‑au găsit – și răi, și buni – iar camera de nuntă s‑a umplut de oaspeți. 11Dar când a intrat regele să‑i vadă pe oaspeți, a zărit acolo un om care
16:15
19:8
nu era îmbrăcat în haină de nuntă. 12«Prietene», i‑a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. 13Atunci regele le‑a zis slujitorilor: «Legați‑l de mâini și de picioare, [luați‑l] și aruncați‑l în
întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14Căci
mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»”
Birul plătit cezarului
(Marcu 12:13‑17. Luca 20:20‑26)
15Atunci
, fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă pe Isus cu vorba. 16I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii și I‑au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr, fără să ții seama de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor. 17Spune‑ne ce crezi: este îngăduit să‑i dăm bir cezarului sau nu?” 18Isus, cunoscându‑le răutatea, le‑a răspuns: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19Arătați‑Mi banul pentru bir!” Și ei I‑au adus un dinar. 20El i‑a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” 21„Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. Atunci El le‑a zis: „Dați‑i
dar cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Când au auzit ei, au rămas uimiți și, lăsându‑L, au plecat.
Despre înviere
(Marcu 12:18‑27. Luca 20:27‑40)
23În aceeași
zi, au venit la Isus saducheii, care
zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: 24„Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se însoare cu soția văduvă și să‑i ridice urmaș fratelui său.»22:24 Dt. 25:5. Ios. 22:5. Vezi și Gen. 38:8. 25Erau la noi șapte frați. Primul s‑a însurat, apoi a murit și, neavând urmași, i‑a lăsat‑o fratelui său pe soția lui. 26La fel și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27După ei toți, a murit și femeia. 28La înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑o de soție.” 29Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți
nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi
ca îngerii [lui Dumnezeu] în cer. 31Cât despre învierea morților, n‑ați citit cele spuse vouă de către Dumnezeu, când zice: 32Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov22:32 Ex. 3:6,15‑16.? El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.” 33Mulțimile care‑L ascultau erau
uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
(Marcu 12:28‑34. Luca 10:25‑28)
34Fariseii, auzind
că Isus le‑a închis gura saducheilor, s‑au adunat laolaltă 35și unul dintre ei, un învățător al Legii
, L‑a întrebat, ca să‑L ispitească: 36„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37El i‑a răspuns: „Să‑L
30:6Lc. 10:27
iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.22:37 Dt. 6:5. 38Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: Să‑l
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.22:39 Lev. 19:18. 40De aceste
două porunci atârnă toată Legea și Profeții.”
Al cui fiu este Hristosul?
(Marcu 12:35‑37. Luca 20:41‑44)
41Pe
când erau fariseii adunați la un loc, Isus i‑a întrebat: 42„Ce credeți voi despre Mesia22:42 Lit. „Hristosul”.? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I‑au răspuns ei. 43Și Isus le‑a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, Îl numește Domn, când zice:
44Domnul
10:12,13
I‑a zis Domnului Meu:
«Șezi la dreapta Mea
până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi
sub picioarele Tale»22:44 Ps. 110:1.?
45Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este fiul lui?” 46Nimenin‑a putut să‑I răspundă vreun cuvânt și, din ziua aceea, n‑a
mai îndrăznit nimeni să‑I pună alte întrebări.
