Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
22

Pilda celor chemați la nuntă

221Isus le‑a vorbit

22:1
Lc. 14:16Ap. 19:7,9
iarăși în pilde și a zis: 2„Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care i‑a făcut nuntă fiului său. 3I‑a trimis pe robii lui să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar ei n‑au vrut să vină. 4A trimis apoi alți robi și le‑a zis: «Spuneți‑le celor chemați: ‘Iată, ospățul meu este pregătit, taurii
22:4
Pr. 9:2
și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!’» 5Dar ei, fără să le pese, au plecat: unul la ogorul lui, iar altul la negoțul lui. 6Ceilalți au pus mâna pe robii lui, i‑au batjocorit și i‑au omorât. 7[Când a auzit aceasta,] regele s‑a mâniat; a trimis oștile
22:7
Dan. 9:26Lc. 19:27
sale, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a pârjolit cetatea. 8Apoi le‑a zis robilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați n‑au fost vrednici
22:8
Cap. 10:11,13.
. 9Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care‑i veți găsi!» 10Robii aceia au ieșit pe drumuri, i‑au
22:10
Cap. 13:38,47.
strâns pe toți aceia pe care i‑au găsit – și răi, și buni – iar camera de nuntă s‑a umplut de oaspeți. 11Dar când a intrat regele să‑i vadă pe oaspeți, a zărit acolo un om care
22:11
2Cor. 5:3Ef. 4:24Col. 3:10,12Ap. 3:4
16:15
19:8
nu era îmbrăcat în haină de nuntă. 12«Prietene», i‑a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. 13Atunci regele le‑a zis slujitorilor: «Legați‑l de mâini și de picioare, [luați‑l] și aruncați‑l în
22:13
Cap. 8:12.
întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14Căci
22:14
Cap. 20:16.
mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»”

Birul plătit cezarului

(Marcu 12:13‑17. Luca 20:20‑26)

15Atunci

22:15
Mc. 12:13Lc. 20:20
, fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă pe Isus cu vorba. 16I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii și I‑au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr, fără să ții seama de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor. 17Spune‑ne ce crezi: este îngăduit să‑i dăm bir cezarului sau nu?” 18Isus, cunoscându‑le răutatea, le‑a răspuns: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19Arătați‑Mi banul pentru bir!” Și ei I‑au adus un dinar. 20El i‑a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” 21„Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. Atunci El le‑a zis: „Dați‑i
22:21
Cap. 17:25.
dar cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Când au auzit ei, au rămas uimiți și, lăsându‑L, au plecat.

Despre înviere

(Marcu 12:18‑27. Luca 20:27‑40)

23În aceeași

22:23
Mc. 12:18Lc. 20:27
zi, au venit la Isus saducheii, care
22:23
Fap. 23:8
zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: 24„Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se însoare cu soția văduvă și să‑i ridice urmaș fratelui său.»22:24 Dt. 25:5. Ios. 22:5. Vezi și Gen. 38:8. 25Erau la noi șapte frați. Primul s‑a însurat, apoi a murit și, neavând urmași, i‑a lăsat‑o fratelui său pe soția lui. 26La fel și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27După ei toți, a murit și femeia. 28La înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑o de soție.” 29Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți
22:29
In. 20:9
nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi
22:30
1In. 3:2
ca îngerii [lui Dumnezeu] în cer. 31Cât despre învierea morților, n‑ați citit cele spuse vouă de către Dumnezeu, când zice: 32Eu
22:32
Mc. 12:26Lc. 20:37Fap. 7:32Evr. 11:16
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov22:32 Ex. 3:6,15‑16.? El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.” 33Mulțimile care‑L ascultau erau
22:33
Cap. 7:28.
uimite de învățătura Lui.

Cea mai mare poruncă

(Marcu 12:28‑34. Luca 10:25‑28)

34Fariseii, auzind

22:34
Mc. 12:28
Isus le‑a închis gura saducheilor, s‑au adunat laolaltă 35și unul dintre ei, un învățător al Legii
22:35
Lc. 10:25
, L‑a întrebat, ca să‑L ispitească: 36„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37El i‑a răspuns: Să‑L
22:37
Dt. 10:12
30:6Lc. 10:27
iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.22:37 Dt. 6:5. 38Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: Să‑l
22:39
Cap. 19:19.
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.22:39 Lev. 19:18. 40De aceste
22:40
Cap. 7:12.
două porunci atârnă toată Legea și Profeții.”

Al cui fiu este Hristosul?

(Marcu 12:35‑37. Luca 20:41‑44)

41Pe

22:41
Mc. 12:35Lc. 20:41
când erau fariseii adunați la un loc, Isus i‑a întrebat: 42„Ce credeți voi despre Mesia22:42 Lit. „Hristosul”.? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I‑au răspuns ei. 43Și Isus le‑a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, Îl numește Domn, când zice:

44Domnul

22:44
Fap. 2:341Cor. 15:25Evr. 1:13
10:12,13
I‑a zis Domnului Meu:

«Șezi la dreapta Mea

până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi

sub picioarele Tale»22:44 Ps. 110:1.?

45Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este fiul lui?” 46Nimeni
22:46
Lc. 14:6
n‑a putut să‑I răspundă vreun cuvânt și, din ziua aceea, n‑a
22:46
Mc. 12:34Lc. 20:40
mai îndrăznit nimeni să‑I pună alte întrebări.