Pilda celor chemați la nuntă
221Isus le‑a vorbit
iarăși în pilde și a zis: 2„Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care i‑a făcut nuntă fiului său. 3I‑a trimis pe robii lui să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar ei n‑au vrut să vină. 4A trimis apoi alți robi și le‑a zis: «Spuneți‑le celor chemați: ‘Iată, ospățul meu este pregătit, taurii
și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!’» 5Dar ei, fără să le pese, au plecat: unul la ogorul lui, iar altul la negoțul lui. 6Ceilalți au pus mâna pe robii lui, i‑au batjocorit și i‑au omorât. 7[Când a auzit aceasta,] regele s‑a mâniat; a trimis oștile
sale, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a pârjolit cetatea. 8Apoi le‑a zis robilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați n‑au fost vrednici
. 9Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care‑i veți găsi!» 10Robii aceia au ieșit pe drumuri, i‑au
strâns pe toți aceia pe care i‑au găsit – și răi, și buni – iar camera de nuntă s‑a umplut de oaspeți. 11Dar când a intrat regele să‑i vadă pe oaspeți, a zărit acolo un om care
16:15
19:8
nu era îmbrăcat în haină de nuntă. 12«Prietene», i‑a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. 13Atunci regele le‑a zis slujitorilor: «Legați‑l de mâini și de picioare, [luați‑l] și aruncați‑l în
întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14Căci
mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»”
Birul plătit cezarului
(Marcu 12:13‑17. Luca 20:20‑26)
15Atunci
, fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă pe Isus cu vorba. 16I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii și I‑au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr, fără să ții seama de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor. 17Spune‑ne ce crezi: este îngăduit să‑i dăm bir cezarului sau nu?” 18Isus, cunoscându‑le răutatea, le‑a răspuns: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19Arătați‑Mi banul pentru bir!” Și ei I‑au adus un dinar. 20El i‑a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” 21„Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. Atunci El le‑a zis: „Dați‑i
dar cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Când au auzit ei, au rămas uimiți și, lăsându‑L, au plecat.
Despre înviere
(Marcu 12:18‑27. Luca 20:27‑40)
23În aceeași
zi, au venit la Isus saducheii, care
zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: 24„Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se însoare cu soția văduvă și să‑i ridice urmaș fratelui său.»22:24 Dt. 25:5. Ios. 22:5. Vezi și Gen. 38:8. 25Erau la noi șapte frați. Primul s‑a însurat, apoi a murit și, neavând urmași, i‑a lăsat‑o fratelui său pe soția lui. 26La fel și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27După ei toți, a murit și femeia. 28La înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑o de soție.” 29Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți
nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi
ca îngerii [lui Dumnezeu] în cer. 31Cât despre învierea morților, n‑ați citit cele spuse vouă de către Dumnezeu, când zice: 32Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov22:32 Ex. 3:6,15‑16.? El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.” 33Mulțimile care‑L ascultau erau
uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
(Marcu 12:28‑34. Luca 10:25‑28)
34Fariseii, auzind
că Isus le‑a închis gura saducheilor, s‑au adunat laolaltă 35și unul dintre ei, un învățător al Legii
, L‑a întrebat, ca să‑L ispitească: 36„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37El i‑a răspuns: „Să‑L
30:6Lc. 10:27
iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.22:37 Dt. 6:5. 38Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: Să‑l
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.22:39 Lev. 19:18. 40De aceste
două porunci atârnă toată Legea și Profeții.”
Al cui fiu este Hristosul?
(Marcu 12:35‑37. Luca 20:41‑44)
41Pe
când erau fariseii adunați la un loc, Isus i‑a întrebat: 42„Ce credeți voi despre Mesia22:42 Lit. „Hristosul”.? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I‑au răspuns ei. 43Și Isus le‑a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, Îl numește Domn, când zice:
44Domnul
10:12,13
I‑a zis Domnului Meu:
«Șezi la dreapta Mea
până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi
sub picioarele Tale»22:44 Ps. 110:1.?
45Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este fiul lui?” 46Nimenin‑a putut să‑I răspundă vreun cuvânt și, din ziua aceea, n‑a
mai îndrăznit nimeni să‑I pună alte întrebări.
Cărturarii și fariseii, condamnați de Isus
(Marcu 12:38‑40. Luca 11:37‑52; 20:45‑47)
231Atunci, Isus le‑a vorbit mulțimilor și ucenicilor Săi 2și le‑a zis: „Cărturarii
și fariseii stau pe scaunul lui Moise. 3Deci toate lucrurile pe care vi le spun ei păziți‑le și faceți‑le, dar după faptele lor să nu faceți! Căci ei
zic, dar nu fac. 4Leagă
poveri grele și anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu un deget nu vor să le miște. 5Toate faptele lor
le fac pentru a fi văzuți de oameni: își fac filacterii mai late și își
22:12Pr. 3:3
măresc ciucurii de la veșminte, 6le plac
20:463In. 1:9
locurile de cinste la ospețe, scaunele dintâi în sinagogi, 7saluturile prin piețe și așteaptă să li se spună rabbí23:7 Ebr. rabbí înseamnă „învățător” sau „maestru”..
8Dar voi
să nu vă lăsați numiți rabbí. Fiindcă
Unul singur este Învățătorul vostru [– Hristos –], iar voi toți sunteți frați. 9Nici «tată» să nu numiți pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru – Acela care este în ceruri. 10Nici «povățuitori» să nu vă numiți între voi, căci Unul singur vă este Povățuitor – Hristos. 11Cel
mai mare între voi să fie slujitorul vostru. 12Oricine
29:23Lc. 14:11
18:14Iac. 4:61Pt. 5:5
se va înălța va fi smerit, și oricine se va smeri va fi înălțat.
13Vai
de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că închideți Împărăția cerurilor în fața oamenilor: nici voi nu intrați în ea, nici pe cei care vor să intre nu‑i lăsați să intre! [ 14Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că
mâncați casele văduvelor, iar de ochii lumii faceți rugăciuni lungi; de aceea veți primi o mai mare osândă!]23:14 Versetul nu apare în manuscrisele mai timpurii. El constituie o interpolare menită să armonizeze textul lui Matei cu pasajele din Mc. 12:14 sau Lc. 20:47. În cele mai multe dintre manuscrise (mai târzii), conținutul acestui verset este intercalat după vers. 12. 15Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că străbateți marea și uscatul ca să faceți un prozelit, iar mai apoi faceți din el un fiu al gheenei de două ori mai rău decât voi! 16Vai de voi, călăuze
oarbe, care ziceți: «Nu este nimic dacă jură cineva
pe Templu, dar dacă jură pe aurul Templului, este dator»! 17Nebuni și orbi! Ce este mai important: aurul sau
Templul, care sfințește aurul? 18Și «nu este nimic dacă jură cineva pe altar, dar dacă jură pe darul de pe el, este dator». 19[Nebuni și] orbi! Ce este mai important: darul sau altarul
, care sfințește darul? 20Așadar, cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce este pe el; 21și cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel care
132:14
locuiește în el; 22și cine jură pe cer jură pe tronul
lui Dumnezeu și pe Cel ce stă pe el.
23Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că voi
dați zeciuială din mentă, mărar și chimen, dar lăsați deoparte
cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credința! Pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute! 24Călăuze oarbe, care strecurați țânțarul, dar înghițiți cămila!
25Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că
voi curățați partea din afară a paharului și a farfuriei, dar pe dinăuntru sunt pline de lăcomie și de nestăpânire! 26Fariseu orb, curăță mai întâi partea dinăuntru a paharului [și a farfuriei], pentru ca și partea din afară să fie curată!
27Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că
vă asemănați cu niște morminte văruite, care pe din afară par frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de toată necurăția! 28La fel și voi: pe din afară păreți drepți înaintea oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și nelegiuire.
29Vai
de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că voi zidiți mormintele profeților, împodobiți criptele drepților 30și ziceți: «Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne‑am fi făcut părtași cu ei la vărsarea sângelui profeților»! 31Mărturisiți astfel despre voi înșivă că sunteți
fiii celor ce i‑au ucis pe profeți. 32Umpleți dar
măsura părinților voștri! 33Șerpi, pui
de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei? 34De aceea
, iată că vă trimit profeți, înțelepți și cărturari. Pe
7:58,59
22:19
unii dintre ei îi veți omorî și‑i veți răstigni, pe
alții îi veți biciui în sinagogile voastre și‑i veți prigoni din cetate în cetate, 35ca să
vină astfel asupra voastră tot sângele nevinovat care s‑a vărsat pe pământ, de la
sângele dreptului Abel până la sângele
lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l‑ați omorât între Templu și altar. 36Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste generația aceasta.
Pedeapsa Ierusalimului
(Luca 13:34‑35)
37Ierusalime
, Ierusalime, care‑i omori pe profeți și‑i
ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori n‑am vrut să‑i
adun pe copiii tăi cum își adună cloșca puii sub
91:4
aripi, dar voi n‑ați vrut! 38Iată că vă rămâne casa pustie; 39căci vă spun că nu Mă veți mai vedea până când veți zice:
«Binecuvântat
este Cel ce vine în Numele Domnului!»23:39 Ps. 118:26.”
Vestirea dărâmării Templului
(Marcu 13:1‑13. Luca 21:5‑19)
241Ieșind
din Templu, Isus a plecat, iar ucenicii Lui s‑au apropiat de El ca să‑I arate clădirile Templului. 2Dar Isus le‑a răspuns: „Vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu
va rămâne aici piatră peste piatră care să nu fie dărâmată!” 3Când S‑a așezat El pe Muntele Măslinilor, ucenicii
Lui au venit la El deoparte și I‑au zis: „Spune‑ne
, când se vor întâmpla toate acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?” 4Isus le‑a răspuns: „Luați seama
să nu vă înșele cineva. 5Vor
veni mulți în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Hristosul24:5 Sau: „Eu sunt Mesia.”», și
îi vor înșela pe mulți. 6Veți auzi despre războaie și zvonuri de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci [toate] acestea trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârșitul. 7Un
popor se va ridica împotriva altui popor, și o împărăție – împotriva altei împărății; și pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete [și molime]. 8Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor.
9Atunci
vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî; veți fi urâți de toate neamurile din pricina Numelui Meu. 10Și atunci mulți se vor
poticni, se vor vinde și se vor urî unii pe alții. 11Mulți
profeți mincinoși se vor ridica și‑i vor
înșela pe mulți. 12Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. 13Dar
cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. 14Evanghelia
aceasta a Împărăției va
fi propovăduită în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile. Atunci va veni sfârșitul.
Încercarea cea mare
(Marcu 13:14‑23. Luca 21:20‑24)
15De aceea
, când veți vedea urâciunea pustiirii24:15 Dan. 9:27; 11:31; 12:11., despre care a vorbit profetul Daniel, așezată în Locul Sfânt24:15 Dan. 11:31. – cine
citește să înțeleagă – 16atunci cei din Iudeea să fugă în munți, 17cine va fi pe acoperiș să nu coboare ca să mai ia ceva din casă 18și cine va fi la câmp să nu se întoarcă în urmă să‑și ia haina. 19Vai
de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea!
20Rugați‑vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într‑o zi de sabat! 21Pentru că
12:1Ioel 2:2
atunci va fi o strâmtorare mare, cum n‑a mai fost de la începutul lumii până acum24:21 Dan. 12:1. și nici nu va mai fi. 22Și dacă n‑ar fi scurtate zilele acelea, n‑ar scăpa nicio făptură; însă
, pentru cei aleși, zilele acelea vor fi scurtate.
23Atunci
21:8
, dacă vă va spune cineva: «Iată, Hristosul24:23 Sau: „Mesia”. este aici!» sau «Iată‑l acolo!», să nu credeți. 24Căci se
vor ridica hristoși mincinoși și profeți mincinoși și vor face semne mari și minuni, ca să‑i înșele, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși
10:28,29Rom. 8:28‑302Tim. 2:19
. 25Iată, v‑am spus dinainte. 26Dacă vă vor zice: «Iată‑l în pustiu», să nu vă duceți! «Iată‑l în încăperi ascunse», să nu credeți! 27Căci
, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. 28Unde
va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
Venirea Fiului Omului
(Marcu 13:24‑31. Luca 21:25‑33)
29Îndată
după necazul din acele zile,
soarele se
3:15Am. 5:20
8:9Mc. 13:24Lc. 21:25Fap. 2:20Ap. 6:12
va întuneca,
iar luna nu‑și va mai da lumina;24:29 Is. 13:10.
stelele vor cădea24:29 Is. 34:4. din cer
și puterile cerurilor24:29 În Septuaginta, expresia gr. dýnamis toũ ouranoũ, „puterea cerului”, traduce secvența ebr. țeḇaˀ hașșamayim, „oștirea cerului” (2Rg. 17:16; 23:3,5; 23:4‑5 etc.). vor fi clătinate.
30Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului; toateneamurile pământului se vor tângui și‑L
vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului24:30 Dan. 7:13. cu putere și slavă multă. 31El
îi va trimite pe îngerii Săi cu o trâmbiță mare și‑i vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerurilor.
32Învățați de la smochin pilda lui
: când mlădița i se face fragedă și înfrunzește, știți că
vara este aproape. 33Tot așa și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că Fiul Omului este aproape, este chiar la ușă. 34Adevărat vă spun că nicidecum nu
va trece generația aceasta că se vor și împlini aceste lucruri. 35Cerul
și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Îndemn la veghere
(Marcu 13:32‑37. Luca 17:26‑30,34‑36)
36Însă despre
ziua aceea și ceasul acela nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tatăl. 37Cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi și la venirea Fiului Omului. 38Cum
7:5Lc. 17:261Pt. 3:20
era în zilele de dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în arcă, 39și n‑au știut nimic până când a venit potopul și i‑a luat pe toți, la fel va fi și la venirea Fiului Omului. 40Atunci
din doi care vor fi la câmp unul va fi luat și altul va fi lăsat. 41Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată.
42Vegheați, așadar
, pentru că nu știți în ce zi vine Domnul vostru! 43Să știți
16:15
că, dacă stăpânul casei ar ști la ce strajă24:43 Romanii împărțeau perioada de timp dintre 6 p.m. și 6 a.m. în patru intervale orare numite „străji”. Pentru paza unui anumit loc erau rânduiți soldați care să acopere prin rotație cele patru străji. vine hoțul, ar veghea și n‑ar lăsa să‑i fie spartă casa. 44De aceea
, și voi fiți gata, căci Fiul Omului vine în ceasul în care nici nu vă gândiți!
Pedeapsa robului necredincios
(Luca 12:41‑48)
45Cine este deci
robul credincios și chibzuit pe care l‑a pus stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea hrana la vremea cuvenită? 46Ferice
de robul acela pe care stăpânul său, atunci când va veni, îl va găsi făcând astfel! 47Adevărat vă spun că
îl va pune peste toate avuțiile sale. 48Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» 49și începe să‑i bată pe tovarășii lui, să mănânce și să bea cu bețivii, 50stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu‑l știe, 51îl va tăia în bucăți, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor24:51 Lit. „partea lui o va pune cu a fățarnicilor”. Gr. méros denumește aici „partea”, „locul” sau „soarta” rezervată cuiva. Sensul secvenței este: „locul lui va fi laolaltă cu fățarnicii”.; acolo
va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
