Vestirea dărâmării Templului
(Marcu 13:1-13. Luca 21:5-19)
241Ieșind
din Templu, Isus a plecat, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. 2Dar Isus le-a răspuns: „Vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu
va rămâne aici piatră peste piatră care să nu fie dărâmată!” 3Când S-a așezat El pe Muntele Măslinilor, ucenicii
Lui au venit la El deoparte și I-au zis: „Spune-ne
, când se vor întâmpla toate acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?” 4Isus le-a răspuns: „Luați seama
să nu vă înșele cineva. 5Vor
veni mulți în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Hristosul24:5 Sau: „Eu sunt Mesia.”», și
îi vor înșela pe mulți. 6Veți auzi despre războaie și zvonuri de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci [toate] acestea trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârșitul. 7Un
popor se va ridica împotriva altui popor, și o împărăție – împotriva altei împărății; și pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete [și molime]. 8Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor.
9Atunci
vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî; veți fi urâți de toate neamurile din pricina Numelui Meu. 10Și atunci mulți se vor
poticni, se vor vinde și se vor urî unii pe alții. 11Mulți
profeți mincinoși se vor ridica și-i vor
înșela pe mulți. 12Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. 13Dar
cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. 14Evanghelia
aceasta a Împărăției va
fi propovăduită în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile. Atunci va veni sfârșitul.
Încercarea cea mare
(Marcu 13:14-23. Luca 21:20-24)
15De aceea
, când veți vedea urâciunea pustiirii24:15 Dan. 9:27; 11:31; 12:11., despre care a vorbit profetul Daniel, așezată în Locul Sfânt24:15 Dan. 11:31. – cine
citește să înțeleagă – 16atunci cei din Iudeea să fugă în munți, 17cine va fi pe acoperiș să nu coboare ca să mai ia ceva din casă 18și cine va fi la câmp să nu se întoarcă în urmă să-și ia haina. 19Vai
de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea!
20Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat! 21Pentru că
12:1Ioel 2:2
atunci va fi o strâmtorare mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum24:21 Dan. 12:1. și nici nu va mai fi. 22Și dacă n-ar fi scurtate zilele acelea, n-ar scăpa nicio făptură; însă
, pentru cei aleși, zilele acelea vor fi scurtate.
23Atunci
21:8
, dacă vă va spune cineva: «Iată, Hristosul24:23 Sau: „Mesia”. este aici!» sau «Iată-l acolo!», să nu credeți. 24Căci se
vor ridica hristoși mincinoși și profeți mincinoși și vor face semne mari și minuni, ca să-i înșele, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși
10:28,29Rom. 8:28-302Tim. 2:19
. 25Iată, v-am spus dinainte. 26Dacă vă vor zice: «Iată-l în pustiu», să nu vă duceți! «Iată-l în încăperi ascunse», să nu credeți! 27Căci
, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. 28Unde
va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
Venirea Fiului Omului
(Marcu 13:24-31. Luca 21:25-33)
29Îndată
după necazul din acele zile,
soarele se
3:15Am. 5:20
8:9Mc. 13:24Lc. 21:25Fap. 2:20Ap. 6:12
va întuneca,
iar luna nu-și va mai da lumina;24:29 Is. 13:10.
stelele vor cădea24:29 Is. 34:4. din cer
și puterile cerurilor24:29 În Septuaginta, expresia gr. dýnamis toũ ouranoũ, „puterea cerului”, traduce secvența ebr. țeḇaʾ hașșamayim, „oștirea cerului” (2Rg. 17:16; 23:3,5; 23:4-5 etc.). vor fi clătinate.
30Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului; toateneamurile pământului se vor tângui și-L
vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului24:30 Dan. 7:13. cu putere și slavă multă. 31El
îi va trimite pe îngerii Săi cu o trâmbiță mare și-i vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerurilor.
32Învățați de la smochin pilda lui
: când mlădița i se face fragedă și înfrunzește, știți că
vara este aproape. 33Tot așa și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că Fiul Omului este aproape, este chiar la ușă. 34Adevărat vă spun că nicidecum nu
va trece generația aceasta că se vor și împlini aceste lucruri. 35Cerul
și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Îndemn la veghere
(Marcu 13:32-37. Luca 17:26-30,34-36)
36Însă despre
ziua aceea și ceasul acela nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tatăl. 37Cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi și la venirea Fiului Omului. 38Cum
7:5Lc. 17:261Pt. 3:20
era în zilele de dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în arcă, 39și n-au știut nimic până când a venit potopul și i-a luat pe toți, la fel va fi și la venirea Fiului Omului. 40Atunci
din doi care vor fi la câmp unul va fi luat și altul va fi lăsat. 41Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată.
42Vegheați, așadar
, pentru că nu știți în ce zi vine Domnul vostru! 43Să știți
16:15
că, dacă stăpânul casei ar ști la ce strajă24:43 Romanii împărțeau perioada de timp dintre 6 p.m. și 6 a.m. în patru intervale orare numite „străji”. Pentru paza unui anumit loc erau rânduiți soldați care să acopere prin rotație cele patru străji. vine hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i fie spartă casa. 44De aceea
, și voi fiți gata, căci Fiul Omului vine în ceasul în care nici nu vă gândiți!
Pedeapsa robului necredincios
(Luca 12:41-48)
45Cine este deci
robul credincios și chibzuit pe care l-a pus stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea hrana la vremea cuvenită? 46Ferice
de robul acela pe care stăpânul său, atunci când va veni, îl va găsi făcând astfel! 47Adevărat vă spun că
îl va pune peste toate avuțiile sale. 48Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» 49și începe să-i bată pe tovarășii lui, să mănânce și să bea cu bețivii, 50stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, 51îl va tăia în bucăți, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor24:51 Lit. „partea lui o va pune cu a fățarnicilor”. Gr. méros denumește aici „partea”, „locul” sau „soarta” rezervată cuiva. Sensul secvenței este: „locul lui va fi laolaltă cu fățarnicii”.; acolo
va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
Pilda celor zece fecioare
251Atunci, Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui
21:2,9
. 2Cinci
dintre ele erau nechibzuite, iar cinci – chibzuite. 3Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele ulei, 4dar cele chibzuite, împreună cu candelele, au luat și ulei în vase. 5Fiindcă mirele întârzia, au
ațipit toate și au adormit. 6La miezul nopții, s-a
auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!» 7Atunci, toate fecioarele s-au sculat și și-au
pregătit candelele. 8Cele nechibzuite le-au zis celor chibzuite: «Dați-ne din uleiul vostru, căci ni se sting candelele!» 9Cele chibzuite le-au răspuns: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mai bine duceți-vă la cei ce vând ulei și cumpărați-vă!» 10Pe când erau ele plecate să cumpere, a venit mirele; cele care erau pregătite au intrat cu el la nuntă, și ușa s-a
închis. 11Mai târziu au venit și celelalte fecioare și au zis: «Stăpâne
, stăpâne, deschide-ne!» 12Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun că nu
vă cunosc.» 13Vegheați, așadar
, căci nu știți nici ziua, nici ceasul [în care va veni Fiul Omului].
Pilda talanților
(Luca 19:11-27)
14Tot astfel
, un om care urma să plece în călătorie și-a chemat robii și le-a încredințat averea sa. 15Unuia i-a dat cinci talanți, altuia – doi și altuia – unu, fiecăruia
după puterea lui, și a plecat. 16Cel care primise cinci talanți s-a dus, i-a pus în negoț și a câștigat cu ei alți cinci [talanți]. 17La fel și cel cu doi talanți: a câștigat [și el] alți doi. 18Dar cel care primise un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns acolo banii stăpânului său. 19După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors și le-a cerut socoteală. 20Cel care primise cinci talanți a venit și a adus alți cinci talanți, zicând: «Stăpâne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat [cu ei] alți cinci talanți!» 21Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste
multe lucruri; intră în bucuria
stăpânului tău!» 22Cel cu doi talanți a venit și el și a zis: «Stăpâne, mi-ai încredințat doi talanți; iată, am câștigat [cu ei] alți doi talanți!» 23Stăpânul său i-a zis: «Bine
, rob bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» 24A venit și cel care primise un talant și a zis: «Stăpâne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat; 25pentru că mi-a fost frică, m-am dus și am ascuns talantul tău în pământ. Uite aici ce este al tău!» 26Stăpânul său i-a răspuns: «Rob rău și leneș, ai știut că secer de unde n-am semănat și strâng de unde n-am vânturat! 27Atunci trebuia să-mi dai banii la zarafi și, la venirea mea, aș fi luat cu dobândă ce este al meu. 28Luați-i talantul și dați-i-l celui care are zece talanți! 29Căci
celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. 30Iar pe robul acela netrebnic aruncați-l în
întunericul de afară: acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.»
Judecata viitoare
31Când
va veni Fiul Omului în slava Sa cu toți [sfinții] îngeri, Se va așeza pe tronul slavei Sale. 32Toate popoarele vor
fi adunate înaintea Lui, și El
îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; 33și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34Atunci, Împăratul le va spune celor de la dreapta Lui: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, și moșteniți
3:9Ap. 21:7
Împărăția care
v-a fost pregătită de la întemeierea lumii! 35Căci
am fost flămând și Mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și Mi-ați dat să beau; am fost străin
și M-ați primit; 36am fost gol
și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și M-ați îngrijit; am fost în
temniță și ați venit pe la Mine.» 37Atunci cei drepți Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau însetat și Ți-am dat să bei? 38Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? 39Și când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?» 40Împăratul le va răspunde: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori
ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.» 41Apoi le va zice celor de la stânga Lui: «Plecați
de la Mine, blestemaților, în
focul cel veșnic, pregătit pentru Diavolul
și pentru îngerii lui! 42Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; am fost însetat, și nu Mi-ați dat să beau; 43am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și nu ați venit pe la Mine.» 44Atunci Îi vor răspunde și ei: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți-am slujit?» 45El le va răspunde: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori
17:5Zah. 2:8Fap. 9:5
n-ați făcut aceste lucruri pentru unul dintre acești neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.» 46Aceștia vor
merge în pedeapsa veșnică, iar cei drepți, în viața veșnică.”
Complotul împotriva lui Isus
(Marcu 14:1-2. Luca 22:1-2. Ioan 11:45-53)
261După ce a terminat Isus de zis toate aceste cuvinte, le-a spus ucenicilor Săi: 2„Știți
că peste două zile este Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!” 3Atunci
, preoții de seamă, [cărturarii] și bătrânii poporului s-au strâns la palatul marelui-preot numit Caiafa 4și s-au sfătuit să-L prindă pe Isus prin viclenie și să-L omoare. 5Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
(Marcu 14:3-9. Ioan 12:1-8)
6Pe când era
12:3
Isus în Betania
, în casa lui Simon Leprosul, 7s-a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul Lui, pe când stătea El la masă. 8Văzând aceasta, ucenicii
s-au mâniat și au zis: „Pentru ce risipa aceasta? 9Mirul acesta se putea vinde scump, iar banii se puteau da săracilor.” 10Când a băgat de seamă, Isus le-a zis: „De ce supărați femeia? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; 11pe
săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe
Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12Când a turnat acest mir pe trupul Meu, a făcut-o pentru îngroparea Mea. 13Adevărat vă spun că, oriunde în lume va fi propovăduită Evanghelia aceasta, se va povesti și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.”
Iuda Îl vinde pe Isus
(Marcu 14:10-11. Luca 22:3-6)
14Atunci
, unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariotul
, s-a dus la preoții de seamă 15și le-a zis: „Ce-mi dați
ca să Îl dau în mâinile voastre?” Ei i-au oferit26:15 Gr. hístēmi „a stabili”, „a fixa”, „a cântări”. În Zah. 11:12, text interpretat de Matei ca prevestire a unui eveniment premergător trădării lui Isus, verbul înseamnă „a cântări”. Întrucât în vremea lui Isus monedele nu se mai cântăreau, verbul a fost tradus prin „a oferi”. treizeci de arginți26:15 Zah. 11:12.. 16Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
Isus sărbătorește Paștele cu ucenicii
(Marcu 14:12-21. Luca 22:7-14,21-23. Ioan 13:21-30)
17În
prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să facem pregătiri ca să mănânci Paștele?” 18El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate, la cutare, și spuneți-i: «Învățătorul zice: ‘Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paștele cu ucenicii Mei.’»” 19Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20Când s-a înserat
, Isus S-a așezat la masă26:20 Lit. „s-a întins să mănânce”. În secolul I d.Hr., evreii, mai ales cei înstăriți, obișnuiau să mănânce întinși pe sofale sau saltele. Reprezentările din arta europeană (de ex., „Cina cea de Taină”, de Leonardo da Vinci) nu corespund realității istorice. În Palestina, ca în cele mai multe zone din Orientul Mijlociu, persoana care lua masa stătea întinsă pe partea stângă și folosea mâna dreaptă pentru a lua hrana așezată pe mesele joase din încăpere. cu cei doisprezece [ucenici ai Săi]. 21Pe când mâncau, a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22Ei s-au întristat mult și au început să-I spună fiecare în parte: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23El le-a răspuns: „Cel
care a întins mâna cu Mine în blid, acela Mă va vinde. 24Fiul Omului negreșit Se duce, după cum
26:22,231Cor. 15:3
este scris despre El, dar vai
de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s-ar fi născut!” 25Iuda, care avea să-L vândă, a zis: „Nu cumva sunt eu, Rabbí?” „Tu însuți ai spus-o”, i-a zis Isus.
Cina cea de taină
(Marcu 14:22-26. Luca 22:15-20. 1 Corinteni 11:23-25)
26Pe când
mâncau, Isus a
luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați, acesta
este trupul Meu!” 27Apoi a luat un pahar și, după ce a adus mulțumire, li l-a dat zicând: „Beți
toți din el, 28căci acesta
este sângele Meu, sângele legământului [celui
nou], care se varsă pentru
mulți spre iertarea păcatelor! 29Vă spun
că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până
în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” 30După ce
au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor.
Înștiințarea ucenicilor
(Marcu 14:27-31. Luca 22:31-34. Ioan 13:36-38)
31Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți
vă veți
poticni în Mine, pentru că este scris:
Voi bate Păstorul,
și oile turmei se vor risipi.26:31 Zah. 13:7.
32Dar după ce voi învia, voimerge înaintea voastră în Galileea.” 33Petru a luat cuvântul și a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni în Tine.” 34Isus i-a zis: „Adevărat
îți spun că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 35Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
(Marcu 14:32-42. Luca 22:39-46)
36Atunci
Isus a mers cu ucenicii într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis: „Așezați-vă aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!” 37I-a luat cu Sine pe Petru și pe
cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească. 38[Isus] le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare
de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!” 39Apoi S-a depărtat puțin și a căzut cu fața la pământ, rugându-Se
și zicând: „Tată
, dacă este cu putință, îndepărtează
de la Mine paharul acesta! Totuși, nu
6:38Flp. 2:8
cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.” 40A venit la ucenici, i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „Așadar, nici măcar un ceas n-ați putut veghea împreună cu Mine? 41Vegheați
14:38Lc. 22:40,46Ef. 6:18
și rugați-vă să nu ajungeți în ispită26:41 Sau: „încercare”.; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” 42A mers din nou, a doua oară, și S-a rugat zicând: „Tată, dacă nu se poate să îndepărtezi de la Mine [paharul acesta] fără să-l beau, facă-se voia Ta!” 43Apoi a venit din nou și i-a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreunați. 44I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. 45Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „De acum dormiți și odihniți-vă!… Iată, s-a apropiat ceasul când Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor. 46Ridicați-vă, să mergem; iată, se apropie vânzătorul!”
Prinderea lui Isus
(Marcu 14:43-50. Luca 22:47-53. Ioan 18:3-12)
47Pe când
vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o gloată mare de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții de seamă și de bătrânii poporului. 48Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta eu, acela este; să-l prindeți!” 49S-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Rabbí!” Și L-a
sărutat. 50Isus i-a zis: „Prietene
55:13
, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. 51Și iată că unul
dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia, l-a lovit pe slujitorul marelui-preot și i-a tăiat urechea. 52Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci
toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri! 53Crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să-mi pună chiar acum la îndemână peste
douăsprezece legiuni26:53 Formațiune militară romană numărând aprox. 5 000-6 000 de soldați. de îngeri? 54Dar cum se vor mai împlini Scripturile, care spun că
așa trebuie să fie?” 55În clipa aceea, Isus a zis gloatei: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele eram [cu voi] în Templu învățându-i pe oameni, și n-ați pus mâna pe Mine. 56Dar toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească Scripturile
profeților.” Atunci
, toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus, osândit de Sinedriu
(Marcu 14:53-65. Luca 22:54-55,63-71. Ioan 18:13-14,19-24)
57Cei ce
L-au prins pe Isus L-au dus la marele-preot Caiafa, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. 58Petru L-a urmat de departe până înăuntru, în curtea marelui-preot; intrând, s-a așezat împreună cu servitorii, ca să vadă sfârșitul. 59Preoții de seamă, [bătrânii] și tot Sinedriul căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L omoare, 60dar n-au găsit niciuna, chiar dacă veniseră mulți
35:11Mc. 14:15Fap. 6:13
martori mincinoși. În cele din urmă, au venit doi
61care au spus: „El a zis: «Pot
să dărâm Templul lui Dumnezeu și în trei zile să îl zidesc la loc.»” 62Atunci marele-preot s-a ridicat
în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva Ta?” 63Dar Isus
tăcea. Și marele-preot I-a zis: „Te
conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” 64Isus i-a răspuns: „Tu însuți ai zis-o!26:64 Răspunsul lui Isus constituie o afirmare indirectă, similară celei din vers. 25, când Iuda primește confirmarea că el este cel care Îl va preda pe Învățător autorităților. O formulă asemănătoare, la timpul prezent („tu spui”), este folosită de Isus pentru a răspunde la întrebarea lui Pilat (cap. 27:11). Dar Eu vă mai spun că, de
acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului stând
la dreapta Puterii și venind pe norii cerului26:64 Dan. 7:13..” 65Atunci
19:1
, marele-preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vrednic de moarte
!” 67Atunci
, L-au scuipat în față, L-au
bătut cu pumnii și L-au pălmuit, 68zicând: „Profețește
cine te-a lovit, hristosule!”
Tăgăduirea lui Petru
(Marcu 14:66-72. Luca 22:56-62. Ioan 18:15-18,25-27)
69Petru
însă stătea afară, în curte. O servitoare s-a apropiat de el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul!” 70Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, zicând: „Nu știu ce spui!” 71Când a ieșit în pridvor, l-a văzut alta și le-a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus din Nazaret!” 72El a tăgăduit din nou, cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” 73La puțin timp, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru: „Cu adevărat și tu ești unul dintre ei, căci și vorba
te dă de gol.” 74Atunci, el
a început să se blesteme și să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Și îndată a cântat cocoșul. 75Iar Petru și-a adus aminte ce îi spusese Isus: „Înainte
să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” A ieșit afară și a plâns cu amar.
