Pilda celor zece fecioare
251Atunci, Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și‑au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui
21:2,9
. 2Cinci
dintre ele erau nechibzuite, iar cinci – chibzuite. 3Cele nechibzuite, când și‑au luat candelele, n‑au luat cu ele ulei, 4dar cele chibzuite, împreună cu candelele, au luat și ulei în vase. 5Fiindcă mirele întârzia, au
ațipit toate și au adormit. 6La miezul nopții, s‑a
auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți‑i în întâmpinare!» 7Atunci, toate fecioarele s‑au sculat și și‑au
pregătit candelele. 8Cele nechibzuite le‑au zis celor chibzuite: «Dați‑ne din uleiul vostru, căci ni se sting candelele!» 9Cele chibzuite le‑au răspuns: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mai bine duceți‑vă la cei ce vând ulei și cumpărați‑vă!» 10Pe când erau ele plecate să cumpere, a venit mirele; cele care erau pregătite au intrat cu el la nuntă, și ușa s‑a
închis. 11Mai târziu au venit și celelalte fecioare și au zis: «Stăpâne
, stăpâne, deschide‑ne!» 12Dar el, drept răspuns, le‑a zis: «Adevărat vă spun că nu
vă cunosc.» 13Vegheați, așadar
, căci nu știți nici ziua, nici ceasul [în care va veni Fiul Omului].
Pilda talanților
(Luca 19:11‑27)
14Tot astfel
, un om care urma să plece în călătorie și‑a chemat robii și le‑a încredințat averea sa. 15Unuia i‑a dat cinci talanți, altuia – doi și altuia – unu, fiecăruia
după puterea lui, și a plecat. 16Cel care primise cinci talanți s‑a dus, i‑a pus în negoț și a câștigat cu ei alți cinci [talanți]. 17La fel și cel cu doi talanți: a câștigat [și el] alți doi. 18Dar cel care primise un talant s‑a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns acolo banii stăpânului său. 19După multă vreme, stăpânul robilor acelora s‑a întors și le‑a cerut socoteală. 20Cel care primise cinci talanți a venit și a adus alți cinci talanți, zicând: «Stăpâne, mi‑ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat [cu ei] alți cinci talanți!» 21Stăpânul său i‑a zis: «Bine, rob bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste
multe lucruri; intră în bucuria
stăpânului tău!» 22Cel cu doi talanți a venit și el și a zis: «Stăpâne, mi‑ai încredințat doi talanți; iată, am câștigat [cu ei] alți doi talanți!» 23Stăpânul său i‑a zis: «Bine
, rob bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» 24A venit și cel care primise un talant și a zis: «Stăpâne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n‑ai semănat și strângi de unde n‑ai vânturat; 25pentru că mi‑a fost frică, m‑am dus și am ascuns talantul tău în pământ. Uite aici ce este al tău!» 26Stăpânul său i‑a răspuns: «Rob rău și leneș, ai știut că secer de unde n‑am semănat și strâng de unde n‑am vânturat! 27Atunci trebuia să‑mi dai banii la zarafi și, la venirea mea, aș fi luat cu dobândă ce este al meu. 28Luați‑i talantul și dați‑i‑l celui care are zece talanți! 29Căci
celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. 30Iar pe robul acela netrebnic aruncați‑l în
întunericul de afară: acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.»
Judecata viitoare
31Când
va veni Fiul Omului în slava Sa cu toți [sfinții] îngeri, Se va așeza pe tronul slavei Sale. 32Toate popoarele vor
fi adunate înaintea Lui, și El
îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; 33și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34Atunci, Împăratul le va spune celor de la dreapta Lui: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, și moșteniți
3:9Ap. 21:7
Împărăția care
v‑a fost pregătită de la întemeierea lumii! 35Căci
am fost flămând și Mi‑ați dat să mănânc; am fost însetat și Mi‑ați dat să beau; am fost străin
și M‑ați primit; 36am fost gol
și M‑ați îmbrăcat; am fost bolnav și M‑ați îngrijit; am fost în
temniță și ați venit pe la Mine.» 37Atunci cei drepți Îi vor răspunde: «Doamne, când Te‑am văzut noi flămând și Ți‑am dat să mănânci sau însetat și Ți‑am dat să bei? 38Când Te‑am văzut noi străin și Te‑am primit sau gol și Te‑am îmbrăcat? 39Și când Te‑am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?» 40Împăratul le va răspunde: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori
ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le‑ați făcut.» 41Apoi le va zice celor de la stânga Lui: «Plecați
de la Mine, blestemaților, în
focul cel veșnic, pregătit pentru Diavolul
și pentru îngerii lui! 42Căci am fost flămând, și nu Mi‑ați dat să mănânc; am fost însetat, și nu Mi‑ați dat să beau; 43am fost străin, și nu M‑ați primit; am fost gol, și nu M‑ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și nu ați venit pe la Mine.» 44Atunci Îi vor răspunde și ei: «Doamne, când Te‑am văzut noi flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți‑am slujit?» 45El le va răspunde: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori
17:5Zah. 2:8Fap. 9:5
n‑ați făcut aceste lucruri pentru unul dintre acești neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le‑ați făcut.» 46Aceștia vor
merge în pedeapsa veșnică, iar cei drepți, în viața veșnică.”
Complotul împotriva lui Isus
(Marcu 14:1‑2. Luca 22:1‑2. Ioan 11:45‑53)
261După ce a terminat Isus de zis toate aceste cuvinte, le‑a spus ucenicilor Săi: 2„Știți
că peste două zile este Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!” 3Atunci
, preoții de seamă, [cărturarii] și bătrânii poporului s‑au strâns la palatul marelui‑preot numit Caiafa 4și s‑au sfătuit să‑L prindă pe Isus prin viclenie și să‑L omoare. 5Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
(Marcu 14:3‑9. Ioan 12:1‑8)
6Pe când era
12:3
Isus în Betania
, în casa lui Simon Leprosul, 7s‑a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de mare preț și l‑a turnat pe capul Lui, pe când stătea El la masă. 8Văzând aceasta, ucenicii
s‑au mâniat și au zis: „De ce risipa aceasta? 9Mirul acesta se putea vinde scump, iar banii se puteau da săracilor.” 10Când a băgat de seamă, Isus le‑a zis: „De ce supărați femeia? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; 11pe
săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe
Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12Când a turnat acest mir pe trupul Meu, a făcut‑o pentru îngroparea Mea. 13Adevărat vă spun că, oriunde în lume va fi propovăduită Evanghelia aceasta, se va povesti și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.”
Iuda Îl vinde pe Isus
(Marcu 14:10‑11. Luca 22:3‑6)
14Atunci
, unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariotul
, s‑a dus la preoții de seamă 15și le‑a zis: „Ce‑mi dați
ca să Îl dau în mâinile voastre?” Ei i‑au oferit26:15 Gr. hístēmi „a stabili”, „a fixa”, „a cântări”. În Zah. 11:12, text interpretat de Matei ca prevestire a unui eveniment premergător trădării lui Isus, verbul înseamnă „a cântări”. Întrucât în vremea lui Isus monedele nu se mai cântăreau, verbul a fost tradus prin „a oferi”. treizeci de arginți26:15 Zah. 11:12.. 16Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej potrivit ca să‑L dea în mâinile lor.
Isus sărbătorește Paștele cu ucenicii
(Marcu 14:12‑21. Luca 22:7‑14,21‑23. Ioan 13:21‑30)
17În
prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I‑au zis: „Unde vrei să facem pregătiri ca să mănânci Paștele?” 18El le‑a răspuns: „Duceți‑vă în cetate, la cutare, și spuneți‑i: «Învățătorul zice: ‘Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paștele cu ucenicii Mei.’»” 19Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20Când s‑a înserat
, Isus S‑a așezat la masă26:20 Lit. „s‑a întins să mănânce”. În secolul I d.Hr., evreii, mai ales cei înstăriți, obișnuiau să mănânce întinși pe sofale sau saltele. Reprezentările din arta europeană (de ex., „Cina cea de Taină”, de Leonardo da Vinci) nu corespund realității istorice. În Palestina, ca în cele mai multe zone din Orientul Mijlociu, persoana care lua masa stătea întinsă pe partea stângă și folosea mâna dreaptă pentru a lua hrana așezată pe mesele joase din încăpere. cu cei doisprezece [ucenici ai Săi]. 21Pe când mâncau, a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22Ei s‑au întristat mult și au început să‑I spună fiecare în parte: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23El le‑a răspuns: „Cel
care a întins mâna cu Mine în blid, acela Mă va vinde. 24Fiul Omului negreșit Se duce, după cum
26:22,231Cor. 15:3
este scris despre El, dar vai
de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s‑ar fi născut!” 25Iuda, care avea să‑L vândă, a zis: „Nu cumva sunt eu, Rabbí?” „Tu însuți ai spus‑o”, i‑a zis Isus.
Cina cea de taină
(Marcu 14:22‑26. Luca 22:15‑20. 1 Corinteni 11:23‑25)
26Pe când
mâncau, Isus a
luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați: acesta
este trupul Meu!” 27Apoi a luat un pahar și, după ce a adus mulțumire, li l‑a dat zicând: „Beți
toți din el, 28căci acesta
este sângele Meu, sângele legământului [celui
nou], care se varsă pentru
mulți spre iertarea păcatelor! 29Vă spun
că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până
în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” 30După ce
au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor.
Înștiințarea ucenicilor
(Marcu 14:27‑31. Luca 22:31‑34. Ioan 13:36‑38)
31Atunci, Isus le‑a zis: „În noaptea aceasta, toți
vă veți
poticni în Mine, pentru că este scris:
Voi bate Păstorul,
și oile turmei se vor risipi.26:31 Zah. 13:7.
32Dar după ce voi învia, voimerge înaintea voastră în Galileea.” 33Petru a luat cuvântul și a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni în Tine.” 34Isus i‑a zis: „Adevărat
îți spun că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 35Petru I‑a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
(Marcu 14:32‑42. Luca 22:39‑46)
36Atunci
Isus a mers cu ucenicii într‑un loc numit Ghetsimani și le‑a zis: „Așezați‑vă aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!” 37I‑a luat cu Sine pe Petru și pe
cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească. 38[Isus] le‑a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare
de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!” 39Apoi S‑a depărtat puțin și a căzut cu fața la pământ, rugându‑Se
și zicând: „Tată
, dacă este cu putință, îndepărtează
de la Mine paharul acesta! Totuși, nu
6:38Flp. 2:8
cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.” 40A venit la ucenici, i‑a găsit dormind și i‑a zis lui Petru: „Așadar, nici măcar un ceas n‑ați putut veghea împreună cu Mine? 41Vegheați
14:38Lc. 22:40,46Ef. 6:18
și rugați‑vă să nu ajungeți în ispită26:41 Sau: „încercare”.; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” 42A mers din nou, a doua oară, și S‑a rugat zicând: „Tată, dacă nu se poate să îndepărtezi de la Mine [paharul acesta] fără să‑l beau, facă‑se voia Ta!” 43Apoi a venit din nou și i‑a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreunați. 44I‑a lăsat din nou, S‑a depărtat și S‑a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. 45Apoi a venit la ucenici și le‑a zis: „De acum dormiți și odihniți‑vă!… Iată, s‑a apropiat ceasul când Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor. 46Ridicați‑vă, să mergem; iată, se apropie vânzătorul!”
Prinderea lui Isus
(Marcu 14:43‑50. Luca 22:47‑53. Ioan 18:3‑12)
47Pe când
vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o gloată mare de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții de seamă și de bătrânii poporului. 48Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care‑l voi săruta eu, acela este; să‑l prindeți!” 49S‑a apropiat îndată de Isus și I‑a zis: „Plecăciune, Rabbí!” Și L‑a
sărutat. 50Isus i‑a zis: „Prietene
55:13
, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, ei s‑au apropiat, au pus mâna pe Isus și L‑au prins. 51Și iată că unul
dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‑a scos sabia, l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea. 52Atunci, Isus i‑a zis: „Pune‑ți sabia la locul ei, căci
toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri! 53Crezi că n‑aș putea să‑L rog pe Tatăl Meu să‑mi pună chiar acum la îndemână peste
douăsprezece legiuni26:53 Formațiune militară romană numărând aprox. 5 000‑6 000 de soldați. de îngeri? 54Dar cum se vor mai împlini Scripturile, care spun că
așa trebuie să fie?” 55În clipa aceea, Isus a zis gloatei: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele eram [cu voi] în Templu învățându‑i pe oameni, și n‑ați pus mâna pe Mine. 56Dar toate acestea s‑au petrecut ca să se împlinească Scripturile
profeților.” Atunci
, toți ucenicii L‑au părăsit și au fugit.
Isus, osândit de Sinedriu
(Marcu 14:53‑65. Luca 22:54‑55,63‑71. Ioan 18:13‑14,19‑24)
57Cei ce
L‑au prins pe Isus L‑au dus la marele‑preot Caiafa, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. 58Petru L‑a urmat de departe până înăuntru, în curtea marelui‑preot; intrând, s‑a așezat împreună cu servitorii, ca să vadă sfârșitul. 59Preoții de seamă, [bătrânii] și tot Sinedriul căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‑L omoare, 60dar n‑au găsit niciuna, chiar dacă veniseră mulți
35:11Mc. 14:15Fap. 6:13
martori mincinoși. În cele din urmă, au venit doi
61care au spus: „El a zis: «Pot
să dărâm Templul lui Dumnezeu și în trei zile să îl zidesc la loc.»” 62Atunci marele‑preot s‑a ridicat
în picioare și I‑a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva Ta?” 63Dar Isus
tăcea. Și marele‑preot I‑a zis: „Te
conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” 64Isus i‑a răspuns: „Tu însuți ai zis‑o!26:64 Răspunsul lui Isus constituie o afirmare indirectă, similară celei din vers. 25, când Iuda primește confirmarea că el este cel care Îl va preda pe Învățător autorităților. O formulă asemănătoare, la timpul prezent („tu spui”), este folosită de Isus pentru a răspunde la întrebarea lui Pilat (cap. 27:11). Dar Eu vă mai spun că, de
acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului stând
la dreapta Puterii și venind pe norii cerului26:64 Dan. 7:13..” 65Atunci
19:1
, marele‑preot și‑a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vrednic de moarte
!” 67Atunci
, L‑au scuipat în față, L‑au
bătut cu pumnii și L‑au pălmuit, 68zicând: „Profețește
cine te‑a lovit, hristosule!”
Tăgăduirea lui Petru
(Marcu 14:66‑72. Luca 22:56‑62. Ioan 18:15‑18,25‑27)
69Petru
însă stătea afară, în curte. O servitoare s‑a apropiat de el și i‑a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul!” 70Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, zicând: „Nu știu ce spui!” 71Când a ieșit în pridvor, l‑a văzut alta și le‑a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus din Nazaret!” 72El a tăgăduit din nou, cu jurământ: „Nu‑l cunosc pe omul acesta!” 73La puțin timp, cei ce stăteau acolo s‑au apropiat și i‑au zis lui Petru: „Cu adevărat și tu ești unul dintre ei, căci și vorba
te dă de gol.” 74Atunci, el
a început să se blesteme și să se jure: „Nu‑l cunosc pe omul acesta!” Și îndată a cântat cocoșul. 75Iar Petru și‑a adus aminte ce îi spusese Isus: „Înainte
să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” A ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus, înaintea lui Pilat
(Marcu 15:1. Luca 23:1‑2. Ioan 18:28‑32)
271Când s‑a făcut dimineață, toți
23:1In. 18:28
preoții de seamă și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să‑L omoare. 2După ce L‑au legat, L‑au dus și L‑au dat în mâna dregătorului
[Ponțiu] Pilat27:2 Gr. Póntios Pilatos. Numele Póntios (lat. Pontius) a fost înțeles în mod eronat ca indiciu că Pilat ar fi fost „din Pont”. În fapt, el constituie așa‑numitul nomen gentilicium, numele care indica apartenența unui cetățean roman la o anumită gens (i.e. gens Pontia). Aceasta își avea originile în Samnium, regiune muntoasă din centrul Italiei. „Pilatus” este cognomen. Numele lui personal (praenomen) nu este cunoscut..
Moartea lui Iuda
(Fapte 1:18‑19)
3Atunci, Iuda
, cel care L‑a vândut, văzând că Isus a fost osândit, s‑a căit, le‑a înapoiat cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor 4și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat!” „Ce ne pasă nouă? E treaba ta”, i‑au răspuns ei. 5Iuda a aruncat arginții în Templu, apoi a ieșit, s‑a
dus și s‑a spânzurat. 6Preoții de seamă au luat arginții și au zis: „Nu este îngăduit să‑i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.” 7Și după ce s‑au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului, pentru înmormântarea străinilor. 8De aceea ogorul
acela se numește până astăzi Ogorul Sângelui. 9Atunci s‑a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia27:9 Citatul care urmează este preluat parțial, cu adaptări, din Zah. 11:13. Menționarea lui Ieremia ca sursă se explică dacă avem în vedere maniera de interpretare a Scripturii practicată în iudaismul primului secol. Potrivit acesteia, un text poate fi interpretat în lumina altui text dacă între ele există corespondențe verbale. În cazul de față, textul din Zaharia este prezentat în lumina textului din Ier. 32:6‑10, pasaj în care profetul descrie, la persoana întâi, cumpărarea unui ogor. Elementul comun între cele două pasaje veterotestamentare îl reprezintă „arginții”., care zice: „Am luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care îl hotărâseră27:9 Zah. 11:12,13. unii dintre fiii lui Israel, 10și i‑am dat pe Ogorul Olarului, după cum mi‑a poruncit Domnul.”
Isus, judecat de Pilat
(Marcu 15:2‑5. Luca 23:3‑5. Ioan 18:33‑38)
11Isus a fost adus înaintea dregătorului, care L‑a
întrebat: „Ești tu Regele iudeilor?” „Tu însuți o spui
”, i‑a răspuns Isus. 12Dar la învinuirile preoților de seamă și ale bătrânilor nu a răspuns nimic
. 13Atunci, Pilat I‑a zis: „Nu auzi
câte mărturisesc ei împotriva ta?” 14Isus nu i‑a răspuns la niciun cuvânt, așa că dregătorul se mira foarte mult.
Osândirea la moarte
(Marcu 15:6‑15. Luca 23:13‑25. Ioan 18:39–19:16)
15La
fiecare sărbătoare, dregătorul obișnuia să elibereze mulțimii un întemnițat pe care‑l cerea ea. 16Pe atunci aveau un întemnițat vestit, pe nume Isus27:16 Potrivit specialiștilor, numele „Isus Barabba” a fost prezent de la început în textul Evangheliei după Matei, însă a fost ulterior eliminat din cele mai multe manuscrise. Probabil unii scribi au considerat că nu este potrivit ca numele Isus să fie folosit în legătură cu un criminal. Barabba. 17Când s‑au adunat, Pilat le‑a zis: „Pe cine vreți să vi‑l eliberez: pe Isus Barabba sau pe Isus numit Hristos?” 18Căci știa că din invidie Îl dăduseră în mâna lui. 19Pe când stătea Pilat pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să‑i spună: „Să n‑ai nimic de‑a face cu dreptul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” 20Însă preoții
de seamă și bătrânii au înduplecat mulțimile să‑l ceară pe Barabba, iar pe Isus să‑L dea pieirii. 21Dregătorul le‑a răspuns: „Pe care dintre cei doi vreți să vi‑l eliberez?” „Pe Barabba”, au răspuns ei. 22Pilat le‑a zis: „Dar ce să fac cu Isus care se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i‑au răspuns cu toții. 23Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!” 24Văzând că nu o scoate la capăt, ci mai degrabă se face tulburare, Pilat a luat
apă, s‑a spălat pe mâini înaintea mulțimii și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele [dreptului] acestuia. E treaba voastră.” 25Și tot poporul a răspuns: „Sângele
lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” 26Atunci, Pilat l‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască
, L‑a dat să fie răstignit.
Batjocurile soldaților
(Marcu 15:16‑20. Ioan 19:2‑3)
27Soldații
dregătorului L‑au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta. 28L‑au dezbrăcat și L‑au
acoperit cu o mantie stacojie. 29Au
împletit o cunună de spini, I‑au pus‑o pe cap și I‑au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui și își băteau joc de El zicând: „Plecăciune, rege al iudeilor!” 30Îl scuipau
, îi luau trestia și‑L loveau peste cap. 31După ce și‑au bătut joc de El, L‑au dezbrăcat de mantie, L‑au îmbrăcat în hainele Lui și
L‑au dus să‑L răstignească.
Răstignirea
(Marcu 15:21‑32. Luca 23:26‑43. Ioan 19:17‑27)
32Pe
când ieșeau, au
găsit un om din Cirene, numit Simon, pe care l‑au silit să‑I poarte crucea. 33Când
au ajuns la locul numit Golgota, care înseamnă „Locul căpățânii”, 34I‑au dat să bea vin
amestecat cu fiere27:34 Ps. 69:21.; dar când l‑a gustat, n‑a vrut să bea. 35După ce
L‑au răstignit, au împărțit între ei hainele Lui, trăgând la sorți, [ca să se împlinească ce fusese spus prin profet: Și‑au împărțit hainele Mele între ei, și pentru veșmântul Meu au tras la sorți27:35 Ps. 22:18.]. 36Apoi
s‑au așezat și‑L păzeau acolo. 37Și
I‑au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, regele iudeilor.” 38Împreună
cu El au mai fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și altul la stânga.
39Trecătorii
Îi aruncau blasfemii, clătinau din cap27:39 Ps. 22:7. 40și ziceau: „Tu
, care dărâmi Templul și‑l zidești la loc în trei zile, izbăvește‑te pe tine, dacă
ești Fiul lui Dumnezeu, și coboară de pe cruce!” 41Preoții de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl luau în râs și ziceau: 42„Pe alții i‑a izbăvit, dar pe sine nu se poate izbăvi! Este regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el! 43S‑a încrezut în Dumnezeu, să‑l scape acum, dacă găsește plăcere în el.27:43 Ps. 22:8. Lit. „dacă‑l vrea”. Doar a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»” 44La fel Îl ocărau și tâlharii răstigniți împreună cu El.
Moartea lui Isus
(Marcu 15:33‑41. Luca 23:44‑49. Ioan 19:28‑30)
45De la
ceasul al șaselea27:45 Ora douăsprezece (la amiază), conform împărțirii moderne a zilei. s‑a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. 46Pe la ceasul al nouălea, Isus a
strigat cu glas tare:
„Elí, Elí, lemá sabahtáni?”27:46 Strigătul lui Isus este în limba aramaică. Pentru echivalentul ebraic (ˀeli ˀeli lama ˁazavtáni) vezi Ps. 22:1.,
care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?” 47Unii din cei ce stăteau acolo, când L‑au auzit, au zis: „Îl cheamă pe Ilie!” 48Și îndată, unul dintre ei a alergat, a luat un burete, l‑a umplutcu oțet, l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să bea27:48 Ps. 69:21.. 49Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să‑l izbăvească!” 50Isus
a strigat din nou cu glas tare, apoi Și‑a dat duhul.
51Și iată, catapeteasma
Templului s‑a despicat în două, de sus până jos, pământul s‑a cutremurat, stâncile s‑au despicat, 52mormintele s‑au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat. 53Ei au ieșit din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și li s‑au arătat multora.
54Centurionul
și cei care‑L păzeau pe Isus împreună cu el, văzând cutremurul și cele petrecute, s‑au înspăimântat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!” 55Erau acolo și multe femei, care priveau de departe; ele
Îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu‑I. 56Între
ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
(Marcu 15:42‑47. Luca 23:50‑56. Ioan 19:38‑42)
57Când
s‑a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. 58El s‑a dus la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să‑i fie dat. 59Și luând trupul, Iosif l‑a înfășurat într‑un giulgiu curat 60și l‑a
pus într‑un mormânt nou, al lui însuși, pe care‑l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. 61Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo, stând jos în fața mormântului.
Păzirea mormântului
62În ziua care urmează după ziua pregătirii, preoții de seamă și fariseii s‑au adunat la Pilat 63și i‑au zis: „Stăpâne, ne‑am amintit că înșelătorul acela, pe când trăia încă, a zis: «După
trei zile voi învia.» 64Poruncește, așadar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii lui [noaptea] să‑l fure și să spună poporului: «A înviat din morți!» Înșelătoria de pe urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” 65Pilat le‑a zis: „Aveți strajă; mergeți și păziți cum știți!” 66Ei au plecat și au întărit
mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.