Isus, înaintea lui Pilat
(Marcu 15:1. Luca 23:1‑2. Ioan 18:28‑32)
271Când s‑a făcut dimineață, toți
23:1In. 18:28
preoții de seamă și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să‑L omoare. 2După ce L‑au legat, L‑au dus și L‑au dat în mâna dregătorului
Fap. 3:13
[Ponțiu] Pilat27:2 Gr. Póntios Pilatos. Numele Póntios (lat. Pontius) a fost înțeles în mod eronat ca indiciu că Pilat ar fi fost „din Pont”. În fapt, el constituie așa‑numitul nomen gentilicium, numele care indica apartenența unui cetățean roman la o anumită gens (i.e. gens Pontia). Aceasta își avea originile în Samnium, regiune muntoasă din centrul Italiei. „Pilatus” este cognomen. Numele lui personal (praenomen) nu este cunoscut..
Moartea lui Iuda
(Fapte 1:18‑19)
3Atunci, Iuda
, cel care L‑a vândut, văzând că Isus a fost osândit, s‑a căit, le‑a înapoiat cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor 4și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat!” „Ce ne pasă nouă? E treaba ta”, i‑au răspuns ei. 5Iuda a aruncat arginții în Templu, apoi a ieșit, s‑a
dus și s‑a spânzurat. 6Preoții de seamă au luat arginții și au zis: „Nu este îngăduit să‑i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.” 7Și după ce s‑au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului, pentru înmormântarea străinilor. 8De aceea ogorul
acela se numește până astăzi Ogorul Sângelui. 9Atunci s‑a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia27:9 Citatul care urmează este preluat parțial, cu adaptări, din Zah. 11:13. Menționarea lui Ieremia ca sursă se explică dacă avem în vedere maniera de interpretare a Scripturii practicată în iudaismul primului secol. Potrivit acesteia, un text poate fi interpretat în lumina altui text dacă între ele există corespondențe verbale. În cazul de față, textul din Zaharia este prezentat în lumina textului din Ier. 32:6‑10, pasaj în care profetul descrie, la persoana întâi, cumpărarea unui ogor. Elementul comun între cele două pasaje veterotestamentare îl reprezintă „arginții”., care zice: „Am luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care îl hotărâseră27:9 Zah. 11:12,13. unii dintre fiii lui Israel, 10și i‑am dat pe Ogorul Olarului, după cum mi‑a poruncit Domnul.”
Isus, judecat de Pilat
(Marcu 15:2‑5. Luca 23:3‑5. Ioan 18:33‑38)
11Isus a fost adus înaintea dregătorului, care L‑a
întrebat: „Ești tu Regele iudeilor?” „Tu însuți o spui
”, i‑a răspuns Isus. 12Dar la învinuirile preoților de seamă și ale bătrânilor nu a răspuns nimic
In. 19:9
. 13Atunci, Pilat I‑a zis: „Nu auzi
In. 19:10
câte mărturisesc ei împotriva ta?” 14Isus nu i‑a răspuns la niciun cuvânt, așa că dregătorul se mira foarte mult.
Osândirea la moarte
(Marcu 15:6‑15. Luca 23:13‑25. Ioan 18:39–19:16)
15La
fiecare sărbătoare, dregătorul obișnuia să elibereze mulțimii un întemnițat pe care‑l cerea ea. 16Pe atunci aveau un întemnițat vestit, pe nume Isus27:16 Potrivit specialiștilor, numele „Isus Barabba” a fost prezent de la început în textul Evangheliei după Matei, însă a fost ulterior eliminat din cele mai multe manuscrise. Probabil unii scribi au considerat că nu este potrivit ca numele Isus să fie folosit în legătură cu un criminal. Barabba. 17Când s‑au adunat, Pilat le‑a zis: „Pe cine vreți să vi‑l eliberez: pe Isus Barabba sau pe Isus numit Hristos?” 18Căci știa că din invidie Îl dăduseră în mâna lui. 19Pe când stătea Pilat pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să‑i spună: „Să n‑ai nimic de‑a face cu dreptul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” 20Însă preoții
de seamă și bătrânii au înduplecat mulțimile să‑l ceară pe Barabba, iar pe Isus să‑L dea pieirii. 21Dregătorul le‑a răspuns: „Pe care dintre cei doi vreți să vi‑l eliberez?” „Pe Barabba”, au răspuns ei. 22Pilat le‑a zis: „Dar ce să fac cu Isus care se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i‑au răspuns cu toții. 23Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!” 24Văzând că nu o scoate la capăt, ci mai degrabă se face tulburare, Pilat a luat
apă, s‑a spălat pe mâini înaintea mulțimii și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele [dreptului] acestuia. E treaba voastră.” 25Și tot poporul a răspuns: „Sângele
lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” 26Atunci, Pilat l‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască
, L‑a dat să fie răstignit.
Batjocurile soldaților
(Marcu 15:16‑20. Ioan 19:2‑3)
27Soldații
dregătorului L‑au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta. 28L‑au dezbrăcat și L‑au
acoperit cu o mantie stacojie. 29Au
împletit o cunună de spini, I‑au pus‑o pe cap și I‑au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui și își băteau joc de El zicând: „Plecăciune, rege al iudeilor!” 30Îl scuipau
Is. 50:6
, îi luau trestia și‑L loveau peste cap. 31După ce și‑au bătut joc de El, L‑au dezbrăcat de mantie, L‑au îmbrăcat în hainele Lui și
L‑au dus să‑L răstignească.
Răstignirea
(Marcu 15:21‑32. Luca 23:26‑43. Ioan 19:17‑27)
32Pe
când ieșeau, au
găsit un om din Cirene, numit Simon, pe care l‑au silit să‑I poarte crucea. 33Când
au ajuns la locul numit Golgota, care înseamnă „Locul căpățânii”, 34I‑au dat să bea vin
amestecat cu fiere27:34 Ps. 69:21.; dar când l‑a gustat, n‑a vrut să bea. 35După ce
L‑au răstignit, au împărțit între ei hainele Lui, trăgând la sorți, [ca să se împlinească ce fusese spus prin profet: Și‑au împărțit hainele Mele între ei, și pentru veșmântul Meu au tras la sorți27:35 Ps. 22:18.]. 36Apoi
s‑au așezat și‑L păzeau acolo. 37Și
I‑au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, regele iudeilor.” 38Împreună
cu El au mai fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și altul la stânga.
39Trecătorii
Îi aruncau blasfemii, clătinau din cap27:39 Ps. 22:7. 40și ziceau: „Tu
In. 2:19
, care dărâmi Templul și‑l zidești la loc în trei zile, izbăvește‑te pe tine, dacă
ești Fiul lui Dumnezeu, și coboară de pe cruce!” 41Preoții de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl luau în râs și ziceau: 42„Pe alții i‑a izbăvit, dar pe sine nu se poate izbăvi! Este regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el! 43S‑a încrezut în Dumnezeu, să‑l scape acum, dacă găsește plăcere în el.27:43 Ps. 22:8. Lit. „dacă‑l vrea”. Doar a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»” 44La fel Îl ocărau și tâlharii răstigniți împreună cu El.
Moartea lui Isus
(Marcu 15:33‑41. Luca 23:44‑49. Ioan 19:28‑30)
45De la
ceasul al șaselea27:45 Ora douăsprezece (la amiază), conform împărțirii moderne a zilei. s‑a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. 46Pe la ceasul al nouălea, Isus a
strigat cu glas tare:
„Elí, Elí, lemá sabahtáni?”27:46 Strigătul lui Isus este în limba aramaică. Pentru echivalentul ebraic (ˀeli ˀeli lama ˁazavtáni) vezi Ps. 22:1.,
care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?” 47Unii din cei ce stăteau acolo, când L‑au auzit, au zis: „Îl cheamă pe Ilie!” 48Și îndată, unul dintre ei a alergat, a luat un burete, l‑a umplutcu oțet, l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să bea27:48 Ps. 69:21.. 49Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să‑l izbăvească!” 50Isus
a strigat din nou cu glas tare, apoi Și‑a dat duhul.
51Și iată, catapeteasma
Templului s‑a despicat în două, de sus până jos, pământul s‑a cutremurat, stâncile s‑au despicat, 52mormintele s‑au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat. 53Ei au ieșit din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și li s‑au arătat multora.
54Centurionul
Mc. 15:39Lc. 23:47
și cei care‑L păzeau pe Isus împreună cu el, văzând cutremurul și cele petrecute, s‑au înspăimântat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!” 55Erau acolo și multe femei, care priveau de departe; ele
Îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu‑I. 56Între
ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
(Marcu 15:42‑47. Luca 23:50‑56. Ioan 19:38‑42)
57Când
s‑a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. 58El s‑a dus la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să‑i fie dat. 59Și luând trupul, Iosif l‑a înfășurat într‑un giulgiu curat 60și l‑a
pus într‑un mormânt nou, al lui însuși, pe care‑l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. 61Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo, stând jos în fața mormântului.
Păzirea mormântului
62În ziua care urmează după ziua pregătirii, preoții de seamă și fariseii s‑au adunat la Pilat 63și i‑au zis: „Stăpâne, ne‑am amintit că înșelătorul acela, pe când trăia încă, a zis: «După
17:23
20:19
26:61Mc. 8:31
10:34Lc. 9:22
18:33
24:6,7In. 2:19
trei zile voi învia.» 64Poruncește, așadar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii lui [noaptea] să‑l fure și să spună poporului: «A înviat din morți!» Înșelătoria de pe urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” 65Pilat le‑a zis: „Aveți strajă; mergeți și păziți cum știți!” 66Ei au plecat și au întărit
mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.