Ispitirea lui Isus Hristos
(Marcu 1:12‑13. Luca 4:1‑13)
41Atunci, Isus
a fost dus de Duhul
8:3
11:1,24
40:2
43:5Fap. 8:39
în pustiu, ca să fie ispitit de Diavol. 2După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, în cele din urmă a flămânzit. 3Ispititorul s‑a apropiat de El și I‑a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să devină pâini!” 4El i‑a răspuns zicându‑i: „Este scris:
Omul nu trăiește numai cu pâine,
ci cu orice cuvânt care iese
din gura lui Dumnezeu.”4:4 Dt. 8:3.
5Atunci, Diavolul L‑a dus în sfânta cetate, L‑a pus pe acoperișul Templului 6și I‑a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos, căci este scris:
El va porunci îngerilor Săi cu privire la tine
și ei te vor purta pe mâini,
ca nu cumva să‑ți lovești piciorul de vreo piatră!”4:6 Ps. 91:11,12.
7Isus i‑a zis: „De asemenea este scris: Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău.”4:7 Dt. 6:16. 8Diavolul L‑a dus din nou pe un munte foarte înalt, I‑a arătat toate împărățiile lumii și slava lor și I‑a zis: 9„Pe toate acestea Ți le voi da Ție dacă vei cădea cu fața la pământ și mi Te vei închina.” 10Atunci Isus i‑a zis: „Pleacă, Satano, căci este scris:Domnului, Dumnezeului tău
, să I te închini
și numai Lui să‑I slujești.”4:10 Dt. 6:13.
11Atunci Diavolul L‑a lăsat și iată că au venit niște îngeri
care Îi slujeau.
Isus, la Capernaum
(Marcu 1:14‑15. Luca 4:14‑15)
12Auzind
4:14,31In. 4:43
că Ioan fusese închis, Isus a plecat în Galileea. 13A părăsit Nazaretul și a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în ținuturile lui Zabulon și Neftali, 14ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
15Țara lui Zabulon și țara lui Neftali,
drumul spre mare, dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor:
16poporul
care stătea în întuneric
a văzut o mare lumină,
iar peste cei ce locuiau în ținutul și în umbra morții
a răsărit lumina.4:16 Is. 9:1,2.
17De atunci
, Isus a început să propovăduiască și să zică: „Pocăiți‑vă
, căci Împărăția cerurilor este aproape!”
Isus cheamă patru ucenici
(Marcu 1:16‑20. Luca 5:1‑11)
18Pe când umbla pe lângă Marea Galileei, Isus
a văzut doi frați – pe Simon, zis
Petru, și pe fratele său, Andrei – care aruncau năvodul în mare, căci erau pescari. 19El le‑a zis: „Veniți
după Mine și vă voi face pescari de oameni!” 20Îndată
ei au lăsat mrejele și L‑au urmat. 21De acolo
a mers mai departe și a văzut alți doi frați – pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui – care erau în barcă împreună cu tatăl lor, Zebedei, și își dregeau mrejele. El i‑a chemat. 22Îndată, ei au lăsat barca și pe tatăl lor și L‑au urmat.
Isus învață poporul și vindecă bolnavi
(Luca 6:17‑19)
23Isus străbătea toată Galileea, dând învățături
în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia
Împărăției și vindecând
orice boală și orice neputință din popor. 24Iar vestea despre El s‑a răspândit în toată Siria; și‑i aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe demonizați, pe epileptici4:24 Lit. „lunatici”, sau „cei afectați de Lună”. În Antichitate, se considera că fazele Lunii pot declanșa ori acutiza crizele de epilepsie. și pe paralitici, iar El îi vindeca. 25După El mergeau
mulțimi mari din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.
Predica de pe munte. Fericirile
(Luca 6:20‑23)
51Când a văzut Isus mulțimile, a urcat
pe munte și, după ce S‑a așezat, ucenicii Lui s‑au apropiat de El. 2Și ridicându‑Și glasul, a început să‑i învețe zicând:
3„Ferice
de cei săraci în duh5:3 Sau „smeriți”. Fericirile rostite de Isus exprimă spiritul profetic din Is. 61:1‑3. Expresia „săraci în Duh”, folosită de Isus în acest verset, evocă sintagme precum „cel zdrobit și cu duhul umil” (Is. 57:15) sau „cel sărman și cu duhul zdrobit” (Is. 66:2). Vezi și Pr. 16:19; 29:23. Ps. 34:18., căci a lor este Împărăția cerurilor!
4Ferice
de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!
5Ferice
de cei blânzi, căci ei
vor moșteni pământul!
6Ferice de cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei
65:13
vor fi săturați!
7Ferice de cei milostivi, căci ei
vor avea parte de milă!
8Ferice
24:4Evr. 12:14
de cei cu inima curată, căci ei
Îl vor vedea pe Dumnezeu!
9Ferice de făcătorii de pace, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!
10Ferice
de cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărăția cerurilor!
11Ferice
va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
12Bucurați‑vă
și veseliți‑vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri, pentru că tot așa
i‑au prigonit și pe profeții care au fost înainte de voi.
Ucenicii sunt sarea pământului și lumina lumii
(Marcu 9:50. Luca 14:34‑35)
13Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea
își pierde gustul, cum se va face înapoi sărată? Atunci nu mai este bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni.
14Voi
sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15Și lampa nu este aprinsă
11:33
ca să fie pusă sub obroc, ci este pusă în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. 16Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei
, văzând faptele voastre bune, să‑L slăvească
pe Tatăl vostru din ceruri.
Împlinirea Legii
17Să
10:4Gal. 3:24
nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții; am venit nu să desființez, ci să împlinesc. 18Adevărat vă spun: câtă vreme
vor dăinui cerul și pământul, nu va trece nicio iotă sau frântură de literă din Lege înainte ca toate să se fi împlinit. 19Așa că oricine
va strica fie și una din aceste porunci mărunte5:19 Lit. „cele mai mici”. și‑i va învăța pe oameni astfel va fi considerat cel mai mic în Împărăția cerurilor, dar oricine le va împlini și‑i va învăța pe alții la fel va fi considerat mare în Împărăția cerurilor. 20Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece
10:3
pe cea a cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor!
Despre ucidere
21Ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: «Să nu ucizi5:21 Ex. 20:13. Dt. 5:17.; oricine
ucide va da socoteală la judecată.» 22Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va da socoteală la judecată; oricine‑i va zice fratelui său: «Prostule!»5:22 Gr. raká, transcriere a aram. rēqā „prost”, „cap sec”, atestat cu astfel de sensuri în Talmud. va
da socoteală înaintea Sinedriului; iar oricine‑i va zice: «Nebunule!» va sfârși în focul gheenei. 23Așadar, dacă
îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, 24lasă‑ți
darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi să te împaci cu fratele tău și apoi vino să‑ți aduci darul! 25Caută
să te împaci degrabă cu potrivnicul tău, cât
timp ești cu el pe drum, ca nu cumva acesta să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul – pe mâna temnicerului și să fii aruncat în temniță. 26Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei da înapoi și ultimul bănuț5:26 Gr. kodrántes (lat. quadrans). Monedă romană ce reprezenta ⅟₆₄ dintr‑un dinar, care constituia plata pentru o zi de muncă..
Despre adulter
27Ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: «Să nu săvârșești adulter.»5:27 Ex. 20:14. Dt. 5:18. 28Dar Eu vă spun că oricine se uită
la o femeie ca s‑o poftească a și săvârșit adulter cu ea în inima lui. 29Dacă
ochiul tău drept te face să cazi în păcat, scoate‑l
și aruncă‑l de la tine! Este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale decât să‑ți fie aruncat tot trupul în gheenă. 30Și dacă mâna ta dreaptă te face să cazi în păcat, tai‑o și arunc‑o de la tine! Este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale decât să‑ți fie aruncat tot trupul în gheenă.
Despre divorț
(Matei 19:9. Marcu 10:11‑12. Luca 16:18)
31S‑a zis de asemenea: «Oricine
își va lăsa5:31 Gr. apolýō are în context sensul de „a trimite” sau „a repudia”. Femeia părăsea locuința, fiind trimisă la părinți, după ce i se înmâna actul de despărțire. Același verb este folosit în cap. 1:19; 19:3. soția să‑i dea un act de despărțire.»5:31 Dt. 24:1. 32Dar Eu vă spun că oricine
își lasă soția din alt motiv decât desfrâul o face să săvârșească adulter. Și cine se căsătorește cu cea lăsată săvârșește adulter.
Despre jurământ
33Ați auzit că li s‑a zis celor din vechime
: «Să nu juri strâmb5:33 Verbul epiorkéō înseamnă fie „a comite sperjur” (adică a face declarații mincinoase sub jurământ), fie „a face o promisiune, însoțită de jurământ, care ulterior este încălcată”., ci să‑ți împlinești juruințele față de Domnul.»5:33 Lev. 19:12. Num. 30:2. Dt. 23:22,23. 34Dar Eu vă spun: să nu jurați
deloc; nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu5:34 Is. 66:1., 35nici pe pământ, fiindcă este reazem pentru picioarele Lui5:35 Is. 66:1., nici pe Ierusalim, fiindcă este cetatea marelui Împărat5:35 Ps. 48:2.. 36Să nu juri nici pe capul tău, fiindcă nu poți face un singur fir de păr alb sau negru. 37Cuvântul
vostru să fie: «Da, da; nu, nu.» Ce trece peste acestea vine de la Cel Rău.
Despre răzbunare
(Luca 6:29‑30)
38Ați auzit că s‑a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.»5:38 Ex. 21:24. Lev. 24:20. Dt. 19:21 39Dar Eu vă spun: să
24:29Lc. 9:29Rom. 12:17,191Cor. 6:71Tes. 5:151Pt. 3:9
nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, dacă
te lovește cineva peste obrazul drept, întoarce‑i‑l și pe celălalt! 40Celui ce vrea să se judece cu tine ca să‑ți ia cămașa, lasă‑i și haina! 41Dacă te silește
cineva să mergi o milă5:41 Aprox. 1 478 m., mergi cu el două! 42Celui ce‑ți cere dă‑i, iar celui ce vrea să se împrumute de la tine nu‑i
întoarce spatele!
Iubirea vrăjmașilor
(Luca 6:27‑28,32‑36)
43Ați auzit că s‑a zis: «Să‑l iubești pe aproapele tău5:43 Lev. 19:18. și să‑l urăști pe vrăjmașul tău.» 44Dar Eu vă spun: iubiți‑vă
vrăjmașii, [binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, faceți‑le bine celor ce vă urăsc] și rugați‑vă pentru cei ce [vă asupresc
3:9
și] vă prigonesc, 45ca să fiți fiii Tatălui vostru din ceruri; fiindcă El face să răsară soarele Lui
și peste cei răi, și peste cei buni și dă ploaie și peste cei drepți, și peste cei nedrepți. 46Dacă îi iubiți
numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aveți? Nu fac la fel și vameșii? 47Și dacă îi îmbrățișați numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? 48Voi fiți
19:2Lc. 6:36Col. 1:28
4:12Iac. 1:41Pt. 1:15,16
deci desăvârșiți, după cum
și Tatăl vostru ceresc este desăvârșit!
Despre milostenie
61Luați seama să nu îndepliniți dreptatea6:1 În context, termenul „dreptate” (gr. dikaiosýnē) denumește conduita corectă în relația cu Dumnezeu, manifestată în practică prin acțiuni precum milostenia, rugăciunea și postul (principalele exemple asupra cărora se oprește Isus în Matei 6). voastră înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru din ceruri. 2Așadar, când faci
milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe străzi, ca să fie slăviți de oameni! Adevărat vă spun că și‑au primit plata. 3Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, 4pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti
.
Despre rugăciune
(Luca 11:2‑4)
5Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și pe la colțurile străzilor, ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și‑au primit plata. 6Ci tu, când te rogi, intră
în odăița ta, încuie ușa și roagă‑te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. 7Când vă rugați, să nu îndrugați multe
, ca păgânii, cărora
li se pare că pentru mulțimea vorbelor vor fi ascultați. 8Să nu vă asemănați cu ei, fiindcă Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie mai înainte să‑I cereți voi. 9Voi să vă rugați așa:
Tatăl
nostru care ești în ceruri,
sfințească‑se Numele Tău;
10vie Împărăția Ta;
facă‑se
voia Ta
precum
în cer, așa și pe pământ!
11Pâinea noastră
cea de toate zilele dă‑ne‑o nouă astăzi
12și ne
iartă nouă greșelile6:12 Aram. hova „datorie” a fost redat literal în greacă. Termenul este folosit în sens metaforic pentru a denumi păcatul omului în relația cu Dumnezeu. noastre
precum și noi iertăm greșiților noștri;
13și
nu ne duce în ispită6:13 Sau: „încercare”.,
ci izbăvește‑ne
de Cel Rău!
[Căci
a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!]
le iertați oamenilor greșelile, și Tatăl vostru ceresc vă va ierta. 15Dar dacă nu‑i
iertați pe oameni, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile.
Despre post
16Când postiți
, să nu aveți o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își schimonosesc fețele ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că și‑au primit plata. 17Ci tu, când postești, unge‑ți
capul și spală‑ți fața, 18ca să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
Adevăratele comori
(Luca 12:33‑34)
19Nu vă strângeți
comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; 20ci
strângeți‑vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. 21Pentru că unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.
Lumina trupului
(Luca 11:34‑36)
22Ochiul este candela
trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi luminat. 23Dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așadar, dacă lumina din tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!
Dumnezeu și avuția
(Luca 16:13)
24Nimeni
nu poate sluji la doi stăpâni. Căci ori îl va urî pe unul și‑l va iubi pe celălalt, ori va ține la unul și‑l va disprețui pe celălalt. Nu
puteți sluji și lui Dumnezeu, și avuției.
Despre îngrijorări
(Luca 12:22‑34)
25De aceea vă spun: nu
vă îngrijorați cu privire la viața voastră, gândindu‑vă ce veți mânca sau ce veți bea, nici cu privire la trupul vostru, gândindu‑vă cu ce vă veți îmbrăca! Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26Uitați‑vă
la păsările cerului: ele nu seamănă, nu seceră și nici nu strâng nimic în hambare, și totuși Tatăl vostru ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? 27Și apoi, cine dintre voi, îngrijorându‑se, poate să adauge măcar un cot la statura lui? 28Și de ce vă îngrijorați cu privire la îmbrăcăminte? Luați aminte cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu trudesc, nici nu torc. 29Vă spun însă că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s‑a îmbrăcat ca unul din ei. 30Iar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? 31Așadar, nu vă îngrijorați, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?», 32fiindcă după toate aceste lucruri umblă păgânii! Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de ele. 33Căutați
mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea vi se vor da pe deasupra! 34Așadar, nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, fiindcă ziua de mâine se va îngrijora pentru ea însăși! Ajunge zilei necazul ei.