Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
10

Desfacerea căsătoriei

(Matei 19:1‑12)

101Isus a plecat

10:1
Mt. 19:1In. 10:40
11:7
de acolo și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să‑i învețe pe oameni. 2Au
10:2
Mt. 13:3
venit la El niște farisei și, ca să‑L ispitească, L‑au întrebat dacă unui bărbat îi este îngăduit să‑și lase soția. 3Drept răspuns, El le‑a zis: „Ce v‑a poruncit Moise?” 4„Moise
10:4
Mt. 5:31
19:7
”, au zis ei, „a îngăduit ca bărbatul să scrie un act de despărțire și s‑o lase10:4 Gr. apolýō are în context sensul de „a trimite” sau „a repudia”. Femeia părăsea locuința, fiind trimisă la părinți, după ce i se înmâna actul de despărțire. Isus citează din Dt. 24:1..” 5Isus le‑a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v‑a scris Moise porunca aceasta. 6Dar, la începutul creației, parte bărbătească și parte femeiască i‑a făcut10:6 Gen. 1:27; 5:2.. 7De aceea
10:7
Ef. 5:31
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, 8și cei doi vor fi un singur trup.10:8 Gen. 2:24. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” 10În casă, ucenicii L‑au întrebat despre acest lucru. 11El le‑a zis: „Oricine
10:11
Mt. 5:32
19:9Lc. 16:18Rom. 7:31Cor. 7:10,11
își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter împotriva ei. 12Și dacă femeia își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter.”

Binecuvântarea copilașilor

(Matei 19:13‑15. Luca 18:15‑17)

13I‑au

10:13
Mt. 19:13Lc. 18:15
adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i‑au certat [pe cei ce îi aduceau]. 14Când a văzut Isus acest lucru, S‑a mâniat și le‑a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor
10:14
1Cor. 14:201Pt. 2:2
ca ei! 15Adevărat vă spun că cine
10:15
Mt. 18:3
nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea!” 16Apoi, luându‑i în brațe, i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei.

Bogatul care căuta viața veșnică

(Matei 19:16‑26. Luca 18:18‑27)

17Când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și L‑a întrebat: „Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 18„De ce Mă numești bun?”, i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 19Știi poruncile:

10:19
Rom. 13:9
nu ucizi; să nu săvârșești adulter; să nu furi; să nu depui mărturie mincinoasă; să nu înșeli;10:19 Porunca nu face parte din Decalog, îndemnul având la bază versete precum Dt. 24:14 sau Mal. 3:5. să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.10:19 Ex. 20:12‑16. Dt. 5:16‑20. 20El I‑a răspuns: „Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea mea.” 21Isus, uitându‑Se cu dragoste la el, i‑a zis: „Un lucru îți mai lipsește: du‑te, vinde tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară
10:21
Mt. 6:19,20
19:21Lc. 12:33
16:9
în cer. Apoi vino, [ia‑ți crucea] și urmează‑Mă!” 22Întristat de aceste cuvinte, omul acela a plecat mâhnit de tot, căci avea multe averi. 23Isus S‑a uitat
10:23
Mt. 19:23Lc. 18:24
în jur și le‑a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi!” 24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le‑a zis: „Copii, cât de greu este [pentru cei ce
10:24
Iov 31:24Ps. 52:7
62:101Tim. 6:17
se încred în avuții] să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” 26Ucenicii erau peste măsură de uluiți și ziceau unii către alții: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27Isus i‑a țintuit cu privirea și le‑a zis: „La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu, căci la El toate sunt cu putință
10:27
Ier. 32:17Mt. 19:26Lc. 1:1,37
!”

Moștenirea vieții veșnice

(Matei 19:27‑30. Luca 18:28‑30)

28Petru

10:28
Mt. 19:27Lc. 18:28
a început să‑I zică: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat.” 29Isus i‑a răspuns: „Adevărat vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, frați, surori, mamă, tată, [soție,] copii sau ogoare pentru Mine și pentru Evanghelie 30și să
10:30
2Cr. 9:9,25Lc. 18:30
nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul care vine, viața veșnică. 31Mulți
10:31
Mt. 19:30
20:16Lc. 13:30
dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

Isus Își vestește a treia oară moartea și învierea

(Matei 20:17‑19. Luca 18:31‑34)

32Se aflau

10:32
Mt. 20:17Lc. 18:31
pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care‑L urmau erau înfricoșați. Luându‑i
10:32
Cap. 8:31;
iarăși deoparte pe cei doisprezece, Isus a început să le vorbească despre cele ce aveau să I se întâmple: 33„Iată, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor‑preoți și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și‑L vor da în mâinile păgânilor, 34care își vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și‑L vor omorî; dar după trei zile va învia.”

Cererea fiilor lui Zebedei

(Matei 20:20‑28)

35Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit

10:35
Mt. 20:20
la El și I‑au zis: „Învățătorule, am vrea să faci pentru noi ceea ce‑Ți vom cere.” 36El le‑a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?” 37„Dă‑ne”, I‑au zis ei, „să stăm unul la dreapta și altul la stânga Ta când vei fi în slava Ta!” 38Isus le‑a răspuns: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care‑l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu?” 39„Putem”, I‑au zis ei. Și Isus le‑a răspuns: Da, veți bea paharul pe care‑l beau Eu și veți fi botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu, 40dar a sta la dreapta sau la stânga Mea nu Eu pot da, ci este pentru cei cărora le‑a fost pregătit.” 41Auzind aceasta, cei zece
10:41
Mt. 20:24
au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42Isus i‑a chemat la El și le‑a zis: „Știți
10:42
Lc. 22:25
că cei priviți drept conducători ai popoarelor domnesc peste ele, iar mai‑marii lor stăpânesc asupra lor. 43Dar
10:43
Cap. 9:35.
între voi să nu fie așa; cine va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, 44și cine va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor! 45Căci Fiul
10:45
In. 13:14Flp. 2:7
Omului n‑a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să‑Și
10:45
Mt. 20:281Tim. 2:6Tit 2:14
dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”

Orbul Bartimeu

(Matei 20:29‑34. Luca 18:35‑43)

46Au

10:46
Mt. 20:29Lc. 18:35
ajuns la Ierihon. Și pe când ieșea Isus din Ierihon împreună cu ucenicii Săi și cu o mulțime destul de numeroasă, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea la marginea drumului [și cerșea]. 47Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige și să spună: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48Mulți îl certau ca să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49Isus S‑a oprit și a zis: „Chemați‑l!” L‑au chemat pe orb și i‑au zis: „Îndrăznește, scoală‑te, căci te cheamă!” 50Orbul și‑a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus. 51Isus a luat cuvântul și i‑a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?”Rabbuní”, I‑a răspuns orbul, „vreau să‑mi recapăt vederea!” 52Și Isus i‑a zis: „Du‑te, credința
10:52
Mt. 9:22
ta te‑a mântuit!” Îndată el și‑a recăpătat vederea și a mers după El pe drum.