Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
9

91Le-a mai zis: „Adevărat

9:1
Mt. 16:28Lc. 9:27
vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția
9:1
Mt. 24:30
25:31Lc. 22:18
lui Dumnezeu venind cu putere.”

Schimbarea la față

(Matei 17:1-13. Luca 9:28-36)

2După

9:2
Mt. 17:1Lc. 9:28
șase zile, Isus i-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus deoparte pe un munte înalt, numai pe ei. Și S-a schimbat la față înaintea lor; 3hainele I s-au făcut strălucitoare și foarte albe
9:3
Dan. 7:9Mt. 28:3
, de un alb pe care niciun înălbitor de pe pământ nu-l poate da. 4Și li s-au arătat Ilie și Moise, care stăteau de vorbă cu Isus. 5Petru a luat cuvântul și I-a zis lui Isus: „Rabbí9:5 Ebr. rabbí înseamnă „învățător”., este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 6De fapt, nu știa ce să spună, căci erau înspăimântați. 7Și a venit un nor care i-a acoperit cu umbra lui, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați!” 8Și îndată, uitându-se în jur, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus, singur cu ei. 9Pe
9:9
Mt. 17:9
când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ce au văzut până când Fiul Omului va învia din morți. 10Și au păstrat pentru ei cuvântul acesta, întrebându-se între ei ce înseamnă că „va învia din morți”. 11Ucenicii L-au întrebat, zicând: „De ce spun cărturarii că
9:11
Mt. 4:5
17:10
mai întâi trebuie să vină Ilie?” 12Iar El le-a spus: „Da, mai întâi vine Ilie ca să așeze toate la locul lor; și cum de
9:12
Ps. 22:6Is. 53:2Dan. 9:26
stă scris despre Fiul Omului că va suferi multe și
9:12
Lc. 23:11Flp. 2:7
va fi disprețuit? 13Eu vă spun că Ilie
9:13
Mt. 11:14
17:12Lc. 1:17
a și venit, și i-au făcut tot ce au vrut, după cum este scris despre el.”

Vindecarea unui demonizat

(Matei 17:14-20. Luca 9:37-43a)

14Când

9:14
Mt. 17:14Lc. 9:37
au ajuns la ucenici, au văzut o mare mulțime împrejurul lor și pe cărturari discutând aprins cu ei. 15Și îndată, văzându-L, toată mulțimea a fost cuprinsă de freamăt și a alergat la El să-L întâmpine. 16Iar El i-a întrebat: „Despre ce vorbeați atât de aprins cu ei?” 17Și unul din mulțime I-a răspuns
9:17
Mt. 17:14Lc. 9:38
: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut. 18Și ori de câte ori îl apucă, îl trântește la pământ, iar el face spume la gură, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.” 19Iar El le-a răspuns: „O, generație necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți-l la Mine!” 20Și l-au adus la El. Și îndată, văzându-L
9:20
Cap. 1:26.
, duhul l-a scuturat pe copil, și acesta, căzând la pământ, se zvârcolea și făcea spume la gură. 21Și Isus l-a întrebat pe tatăl lui: „De câtă vreme i se întâmplă asta?” „Din copilărie”, a răspuns el. 22„De multe ori l-a aruncat și în foc, și în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne!” 23Isus i-a răspuns: „Dacă
9:23
Cap. 11:23.
poți!? Toate lucrurile sunt cu putință pentru cel ce crede!” 24Îndată, tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinței mele!” 25Când a văzut Isus că mulțimea vine în fugă, a mustrat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși și să nu mai intri în el!” 26Și țipând și scuturându-l cu mare putere, duhul a ieșit. Copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. 27Dar Isus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. 28Când
9:28
Mt. 17:19
a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au luat deoparte și L-au întrebat: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” 29El le-a zis: „Acest soi de demoni nu poate fi scos cu nimic altceva decât cu rugăciune [și post].”

Isus Își vestește a doua oară moartea și învierea

(Matei 17:22-23. Luca 9:43b-45)

30Plecând din acel loc, au trecut prin Galileea, dar [Isus] nu voia să se știe că trecea pe acolo. 31Căci

9:31
Mt. 17:22Lc. 9:44
îi învăța pe ucenicii Săi și le zicea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.” 32Dar ei nu înțelegeau cuvântul acesta și se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

(Matei 18:1-5. Luca 9:46-48)

33Apoi

9:33
Mt. 18:1Lc. 9:46
22:24
au venit la Capernaum. Pe când era în casă, El i-a întrebat: „Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?” 34Dar ei tăceau, pentru că pe drum avuseseră o dispută, vrând să știe cine este mai mare. 35Și așezându-Se, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: „Dacă vrea cineva
9:35
Cap. 10:43.
să fie cel dintâi, să fie cel mai de pe urmă dintre toți și slujitorul tuturor!” 36Și luând
9:36
Cap. 10:16.
un copilaș, l-a așezat în mijlocul lor, apoi l-a luat în brațe și le-a zis: 37„Oricine primește pe unul din acești copilași în Numele Meu pe Mine Mă primește, și oricine
9:37
Mt. 10:40Lc. 9:48
Mă primește pe Mine nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M-a trimis.”

Cine nu este împotriva noastră este pentru noi

(Luca 9:49-50)

38Ioan

9:38
Num. 11:28Lc. 9:49
I-a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu ne urma.” 39„Nu-l opriți”, i-a răspuns Isus, „căci
9:39
1Cor. 12:3
nimeni care face o minune în Numele Meu nu Mă poate vorbi de rău îndată după aceea. 40Cine
9:40
Mt. 12:30
nu este împotriva noastră este pentru noi. 41Și
9:41
Mt. 10:42
oricine vă va da să beți un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.

Pricinile de păcătuire

(Matei 18:6-9. Luca 17:1-2)

42Și

9:42
Mt. 18:6Lc. 17:1
dacă cineva îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru omul acela să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare. 43Dacă
9:43
Dt. 13:6Mt. 5:29
18:8
mâna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viață decât să ai două mâini și să ajungi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44[unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. ] 45Iar dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop decât să ai două picioare și să fii aruncat în gheenă, [în focul care nu se stinge, 46unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.] 47Iar dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena [de foc] 48unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.9:48 Is. 66:24.

49Pentru că orice om va fi sărat cu foc [și orice

9:49
Lev. 2:13Ez. 43:24
jertfă va fi sărată cu sare]. 50Sarea este bună. Dar
9:50
Mt. 5:13Lc. 14:34
dacă sarea ajunge nesărată, cum îi veți reda gustul? Să aveți în voi
9:50
Ef. 4:29Col. 4:6
sare și să trăiți
9:50
Rom. 12:18
14:192Cor. 13:11Evr. 12:14
în pace unii cu alții!”

10

Desfacerea căsătoriei

(Matei 19:1-12)

101Isus a plecat

10:1
Mt. 19:1In. 10:40
11:7
de acolo și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să-i învețe pe oameni. 2Au
10:2
Mt. 13:3
venit la El niște farisei și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă unui bărbat îi este îngăduit să-și lase soția. 3Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4„Moise
10:4
Mt. 5:31
19:7
”, au zis ei, „a îngăduit ca bărbatul să scrie un act de despărțire și s-o lase10:4 Gr. apolýō are în context sensul de „a trimite” sau „a repudia”. Femeia părăsea locuința, fiind trimisă la părinți, după ce i se înmâna actul de despărțire. Isus citează din Dt. 24:1..” 5Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. 6Dar, la începutul creației, parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.10:6 Gen. 1:27; 5:2. 7De aceea
10:7
Ef. 5:31
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, 8și cei doi vor fi un singur trup.10:8 Gen. 2:24. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” 10În casă, ucenicii L-au întrebat despre acest lucru. 11El le-a zis: „Oricine
10:11
Mt. 5:32
19:9Lc. 16:18Rom. 7:31Cor. 7:10,11
își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter împotriva ei. 12Și dacă femeia își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter.”

Binecuvântarea copilașilor

(Matei 19:13-15. Luca 18:15-17)

13I-au

10:13
Mt. 19:13Lc. 18:15
adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i-au certat [pe cei ce îi aduceau]. 14Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor
10:14
1Cor. 14:201Pt. 2:2
ca ei! 15Adevărat vă spun că cine
10:15
Mt. 18:3
nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea!” 16Apoi, luându-i în brațe, i-a binecuvântat punându-Și mâinile peste ei.

Bogatul care căuta viața veșnică

(Matei 19:16-26. Luca 18:18-27)

17Când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 18„De ce Mă numești bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 19Știi poruncile:

10:19
Rom. 13:9
nu ucizi; să nu săvârșești adulter; să nu furi; să nu depui mărturie mincinoasă; să nu înșeli;10:19 Porunca nu face parte din Decalog, îndemnul având la bază versete precum Dt. 24:14 sau Mal. 3:5. să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.10:19 Ex. 20:12-16. Dt. 5:16-20. 20El I-a răspuns: „Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.” 21Isus, uitându-Se cu dragoste la el, i-a zis: „Un lucru îți mai lipsește: du-te, vinde tot ce ai și dă-le săracilor, și vei avea o comoară
10:21
Mt. 6:19,20
19:21Lc. 12:33
16:9
în cer. Apoi vino, [ia-ți crucea] și urmează-Mă!” 22Întristat de aceste cuvinte, omul acela a plecat mâhnit de tot, căci avea multe averi. 23Isus S-a uitat
10:23
Mt. 19:23Lc. 18:24
în jur și le-a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi!” 24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Copii, cât de greu este [pentru cei ce
10:24
Iov 31:24Ps. 52:7
62:101Tim. 6:17
se încred în avuții] să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” 26Ucenicii erau peste măsură de uluiți și ziceau unii către alții: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27Isus i-a țintuit cu privirea și le-a zis: „La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu, căci la El toate sunt cu putință
10:27
Ier. 32:17Mt. 19:26Lc. 1:1,37
!”

Moștenirea vieții veșnice

(Matei 19:27-30. Luca 18:28-30)

28Petru

10:28
Mt. 19:27Lc. 18:28
a început să-I zică: „Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.” 29Isus i-a răspuns: „Adevărat vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, frați, surori, mamă, tată, [soție,] copii sau ogoare pentru Mine și pentru Evanghelie 30și să
10:30
2Cr. 9:9,25Lc. 18:30
nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul care vine, viața veșnică. 31Mulți
10:31
Mt. 19:30
20:16Lc. 13:30
dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

Isus Își vestește a treia oară moartea și învierea

(Matei 20:17-19. Luca 18:31-34)

32Se aflau

10:32
Mt. 20:17Lc. 18:31
pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care-L urmau erau înfricoșați. Luându-i
10:32
Cap. 8:31;
iarăși deoparte pe cei doisprezece, Isus a început să le vorbească despre cele ce aveau să I se întâmple: 33„Iată, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor-preoți și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile păgânilor, 34care își vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și-L vor omorî; dar după trei zile va învia.”

Cererea fiilor lui Zebedei

(Matei 20:20-28)

35Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit

10:35
Mt. 20:20
la El și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să faci pentru noi ceea ce-Ți vom cere.” 36El le-a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?” 37„Dă-ne”, I-au zis ei, „să stăm unul la dreapta și altul la stânga Ta când vei fi în slava Ta!” 38Isus le-a răspuns: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care-l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu?” 39„Putem”, I-au zis ei. Și Isus le-a răspuns: Da, veți bea paharul pe care-l beau Eu și veți fi botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu, 40dar a sta la dreapta sau la stânga Mea nu Eu pot da, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit.” 41Auzind aceasta, cei zece
10:41
Mt. 20:24
au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți
10:42
Lc. 22:25
că cei priviți drept conducători ai popoarelor domnesc peste ele, iar mai-marii lor stăpânesc asupra lor. 43Dar
10:43
Cap. 9:35.
între voi să nu fie așa; cine va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, 44și cine va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor! 45Căci Fiul
10:45
In. 13:14Flp. 2:7
Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și
10:45
Mt. 20:281Tim. 2:6Tit 2:14
dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”

Orbul Bartimeu

(Matei 20:29-34. Luca 18:35-43)

46Au

10:46
Mt. 20:29Lc. 18:35
ajuns la Ierihon. Și pe când ieșea Isus din Ierihon împreună cu ucenicii Săi și cu o mulțime destul de numeroasă, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea la marginea drumului [și cerșea]. 47Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige și să spună: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48Mulți îl certau ca să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!” L-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!” 50Orbul și-a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus. 51Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?”Rabbuní”, I-a răspuns orbul, „vreau să-mi recapăt vederea!” 52Și Isus i-a zis: „Du-te, credința
10:52
Mt. 9:22
ta te-a mântuit!” Îndată el și-a recăpătat vederea și a mers după El pe drum.

11

Intrarea lui Isus în Ierusalim

(Matei 21:1-11. Luca 19:28-40. Ioan 12:12-19)

111Când s-au apropiat

11:1
Mt. 21:1Lc. 19:29In. 12:14
de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi 2și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră! Îndată ce veți intra în el, veți găsi legat un măgăruș pe care niciun om n-a încălecat vreodată; dezlegați-l și aduceți-l la Mine! 3Dacă vă va întreba cineva: «Pentru ce faceți lucrul acesta?», să răspundeți: «Domnul are trebuință de el, și îndată îl va trimite înapoi aici.»” 4Ucenicii s-au dus, au găsit măgărușul legat afară, lângă o ușă, în drum, și l-au dezlegat. 5Unii dintre cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?” 6Ei le-au răspuns cum le spusese Isus. Și i-au lăsat să plece. 7Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el și Isus a încălecat pe el. 8Mulți
11:8
Mt. 21:8
își așterneau hainele pe drum, iar alții presărau ramuri tăiate de pe câmp. 9Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau:

Osana!

Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului.11:9 Ps. 118:25-26.

10Binecuvântată este Împărăția care vine, a părintelui nostru David!

Osana

11:10
Ps. 148:1
în înălțimi!”

11Isus

11:11
Mt. 21:12
a intrat în Ierusalim, în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.

Smochinul blestemat

(Matei 21:18-19)

12În ziua

11:12
Mt. 21:18
următoare, pe când ieșeau ei din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. 13A zărit
11:13
Mt. 21:19
de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă dacă va găsi ceva în el, dar ajungând lângă el, nu a găsit nimic decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14Atunci a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii Lui au auzit aceste vorbe.

Izgonirea vânzătorilor din Templu

(Matei 21:12-17. Luca 19:45-48. Ioan 2:13-22)

15Au

11:15
Mt. 21:12Lc. 19:45In. 2:14
ajuns în Ierusalim și, după ce a intrat în Templu, Isus a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16Și nu îngăduia nimănui să care vreun lucru prin Templu. 17Și-i învăța și zicea: „Oare nu este scris:

Casa Mea se va numi casă de rugăciune

pentru toate neamurile11:17 Is. 56:7.?

Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari11:17 Ier. 7:11..” 18Preoții de seamă și cărturarii au auzit

11:18
Mt. 21:45,46Lc. 19:47
și se gândeau cum să-L omoare. Dar se temeau de El, pentru că toată
11:18
Cap. 1:22.
mulțimea era uimită de învățătura Lui. 19Și când s-a înserat, Isus și ucenicii au ieșit din cetate.

Puterea credinței

(Matei 21:20-22)

20Dimineața

11:20
Mt. 21:19
, pe când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 21Petru și-a adus aminte și I-a zis lui Isus: „Rabbí, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!” 22Drept răspuns, Isus le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! 23Adevărat
11:23
Mt. 17:20
21:21Lc. 17:6
vă spun că, dacă va zice cineva acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare» și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că se va împlini ceea ce zice, i se va face. 24De aceea vă spun: tot ce
11:24
Mt. 7:7Lc. 11:9In. 14:13
15:7
16:24Iac. 1:5,6
veți cere, când vă rugați, să credeți că ați și primit, și vi se va da. 25Iar când stați în picioare și vă rugați, să iertați
11:25
Mt. 6:14Col. 3:13
dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. [ 26Dar dacă
11:26
Mt. 18:35
nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.”]

Autoritatea lui Isus

(Matei 21:23-27. Luca 20:1-8)

27S-au dus din nou la Ierusalim. Și

11:27
Mt. 21:23Lc. 20:1
, pe când Se afla Isus în Templu, au venit la El preoții de seamă, cărturarii și bătrânii 28și I-au zis: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Sau cine Ți-a dat autoritate să faci toate acestea?” 29Isus le-a răspuns: „Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac toate acestea. 30Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți-Mi!” 31Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce n-ați crezut în el?» 32Și dacă vom spune: «De la oameni…»”, se temeau de mulțime, căci toți
11:32
Cap. 6:20.
credeau că Ioan fusese într-adevăr profet. 33Atunci I-au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]