Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
10

Desfacerea căsătoriei

(Matei 19:1-12)

101Isus a plecat

10:1
Mt. 19:1In. 10:40
11:7
de acolo și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să-i învețe pe oameni. 2Au
10:2
Mt. 13:3
venit la El niște farisei și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă unui bărbat îi este îngăduit să-și lase soția. 3Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4„Moise
10:4
Mt. 5:31
19:7
”, au zis ei, „a îngăduit ca bărbatul să scrie un act de despărțire și s-o lase10:4 Gr. apolýō are în context sensul de „a trimite” sau „a repudia”. Femeia părăsea locuința, fiind trimisă la părinți, după ce i se înmâna actul de despărțire. Isus citează din Dt. 24:1..” 5Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. 6Dar, la începutul creației, parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.10:6 Gen. 1:27; 5:2. 7De aceea
10:7
Ef. 5:31
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, 8și cei doi vor fi un singur trup.10:8 Gen. 2:24. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” 10În casă, ucenicii L-au întrebat despre acest lucru. 11El le-a zis: „Oricine
10:11
Mt. 5:32
19:9Lc. 16:18Rom. 7:31Cor. 7:10,11
își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter împotriva ei. 12Și dacă femeia își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter.”

Binecuvântarea copilașilor

(Matei 19:13-15. Luca 18:15-17)

13I-au

10:13
Mt. 19:13Lc. 18:15
adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i-au certat [pe cei ce îi aduceau]. 14Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor
10:14
1Cor. 14:201Pt. 2:2
ca ei! 15Adevărat vă spun că cine
10:15
Mt. 18:3
nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea!” 16Apoi, luându-i în brațe, i-a binecuvântat punându-Și mâinile peste ei.

Bogatul care căuta viața veșnică

(Matei 19:16-26. Luca 18:18-27)

17Când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 18„De ce Mă numești bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 19Știi poruncile:

10:19
Rom. 13:9
nu ucizi; să nu săvârșești adulter; să nu furi; să nu depui mărturie mincinoasă; să nu înșeli;10:19 Porunca nu face parte din Decalog, îndemnul având la bază versete precum Dt. 24:14 sau Mal. 3:5. să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.10:19 Ex. 20:12-16. Dt. 5:16-20. 20El I-a răspuns: „Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.” 21Isus, uitându-Se cu dragoste la el, i-a zis: „Un lucru îți mai lipsește: du-te, vinde tot ce ai și dă-le săracilor, și vei avea o comoară
10:21
Mt. 6:19,20
19:21Lc. 12:33
16:9
în cer. Apoi vino, [ia-ți crucea] și urmează-Mă!” 22Întristat de aceste cuvinte, omul acela a plecat mâhnit de tot, căci avea multe averi. 23Isus S-a uitat
10:23
Mt. 19:23Lc. 18:24
în jur și le-a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi!” 24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Copii, cât de greu este [pentru cei ce
10:24
Iov 31:24Ps. 52:7
62:101Tim. 6:17
se încred în avuții] să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” 26Ucenicii erau peste măsură de uluiți și ziceau unii către alții: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27Isus i-a țintuit cu privirea și le-a zis: „La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu, căci la El toate sunt cu putință
10:27
Ier. 32:17Mt. 19:26Lc. 1:1,37
!”

Moștenirea vieții veșnice

(Matei 19:27-30. Luca 18:28-30)

28Petru

10:28
Mt. 19:27Lc. 18:28
a început să-I zică: „Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.” 29Isus i-a răspuns: „Adevărat vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, frați, surori, mamă, tată, [soție,] copii sau ogoare pentru Mine și pentru Evanghelie 30și să
10:30
2Cr. 9:9,25Lc. 18:30
nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul care vine, viața veșnică. 31Mulți
10:31
Mt. 19:30
20:16Lc. 13:30
dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

Isus Își vestește a treia oară moartea și învierea

(Matei 20:17-19. Luca 18:31-34)

32Se aflau

10:32
Mt. 20:17Lc. 18:31
pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care-L urmau erau înfricoșați. Luându-i
10:32
Cap. 8:31;
iarăși deoparte pe cei doisprezece, Isus a început să le vorbească despre cele ce aveau să I se întâmple: 33„Iată, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor-preoți și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile păgânilor, 34care își vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și-L vor omorî; dar după trei zile va învia.”

Cererea fiilor lui Zebedei

(Matei 20:20-28)

35Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit

10:35
Mt. 20:20
la El și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să faci pentru noi ceea ce-Ți vom cere.” 36El le-a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?” 37„Dă-ne”, I-au zis ei, „să stăm unul la dreapta și altul la stânga Ta când vei fi în slava Ta!” 38Isus le-a răspuns: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care-l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu?” 39„Putem”, I-au zis ei. Și Isus le-a răspuns: Da, veți bea paharul pe care-l beau Eu și veți fi botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu, 40dar a sta la dreapta sau la stânga Mea nu Eu pot da, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit.” 41Auzind aceasta, cei zece
10:41
Mt. 20:24
au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți
10:42
Lc. 22:25
că cei priviți drept conducători ai popoarelor domnesc peste ele, iar mai-marii lor stăpânesc asupra lor. 43Dar
10:43
Cap. 9:35.
între voi să nu fie așa; cine va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, 44și cine va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor! 45Căci Fiul
10:45
In. 13:14Flp. 2:7
Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și
10:45
Mt. 20:281Tim. 2:6Tit 2:14
dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”

Orbul Bartimeu

(Matei 20:29-34. Luca 18:35-43)

46Au

10:46
Mt. 20:29Lc. 18:35
ajuns la Ierihon. Și pe când ieșea Isus din Ierihon împreună cu ucenicii Săi și cu o mulțime destul de numeroasă, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea la marginea drumului [și cerșea]. 47Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige și să spună: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48Mulți îl certau ca să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!” L-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!” 50Orbul și-a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus. 51Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?”Rabbuní”, I-a răspuns orbul, „vreau să-mi recapăt vederea!” 52Și Isus i-a zis: „Du-te, credința
10:52
Mt. 9:22
ta te-a mântuit!” Îndată el și-a recăpătat vederea și a mers după El pe drum.

11

Intrarea lui Isus în Ierusalim

(Matei 21:1-11. Luca 19:28-40. Ioan 12:12-19)

111Când s-au apropiat

11:1
Mt. 21:1Lc. 19:29In. 12:14
de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi 2și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră! Îndată ce veți intra în el, veți găsi legat un măgăruș pe care niciun om n-a încălecat vreodată; dezlegați-l și aduceți-l la Mine! 3Dacă vă va întreba cineva: «Pentru ce faceți lucrul acesta?», să răspundeți: «Domnul are trebuință de el, și îndată îl va trimite înapoi aici.»” 4Ucenicii s-au dus, au găsit măgărușul legat afară, lângă o ușă, în drum, și l-au dezlegat. 5Unii dintre cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?” 6Ei le-au răspuns cum le spusese Isus. Și i-au lăsat să plece. 7Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el și Isus a încălecat pe el. 8Mulți
11:8
Mt. 21:8
își așterneau hainele pe drum, iar alții presărau ramuri tăiate de pe câmp. 9Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau:

Osana!

Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului.11:9 Ps. 118:25-26.

10Binecuvântată este Împărăția care vine, a părintelui nostru David!

Osana

11:10
Ps. 148:1
în înălțimi!”

11Isus

11:11
Mt. 21:12
a intrat în Ierusalim, în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.

Smochinul blestemat

(Matei 21:18-19)

12În ziua

11:12
Mt. 21:18
următoare, pe când ieșeau ei din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. 13A zărit
11:13
Mt. 21:19
de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă dacă va găsi ceva în el, dar ajungând lângă el, nu a găsit nimic decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14Atunci a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii Lui au auzit aceste vorbe.

Izgonirea vânzătorilor din Templu

(Matei 21:12-17. Luca 19:45-48. Ioan 2:13-22)

15Au

11:15
Mt. 21:12Lc. 19:45In. 2:14
ajuns în Ierusalim și, după ce a intrat în Templu, Isus a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16Și nu îngăduia nimănui să care vreun lucru prin Templu. 17Și-i învăța și zicea: „Oare nu este scris:

Casa Mea se va numi casă de rugăciune

pentru toate neamurile11:17 Is. 56:7.?

Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari11:17 Ier. 7:11..” 18Preoții de seamă și cărturarii au auzit

11:18
Mt. 21:45,46Lc. 19:47
și se gândeau cum să-L omoare. Dar se temeau de El, pentru că toată
11:18
Cap. 1:22.
mulțimea era uimită de învățătura Lui. 19Și când s-a înserat, Isus și ucenicii au ieșit din cetate.

Puterea credinței

(Matei 21:20-22)

20Dimineața

11:20
Mt. 21:19
, pe când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 21Petru și-a adus aminte și I-a zis lui Isus: „Rabbí, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!” 22Drept răspuns, Isus le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! 23Adevărat
11:23
Mt. 17:20
21:21Lc. 17:6
vă spun că, dacă va zice cineva acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare» și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că se va împlini ceea ce zice, i se va face. 24De aceea vă spun: tot ce
11:24
Mt. 7:7Lc. 11:9In. 14:13
15:7
16:24Iac. 1:5,6
veți cere, când vă rugați, să credeți că ați și primit, și vi se va da. 25Iar când stați în picioare și vă rugați, să iertați
11:25
Mt. 6:14Col. 3:13
dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. [ 26Dar dacă
11:26
Mt. 18:35
nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.”]

Autoritatea lui Isus

(Matei 21:23-27. Luca 20:1-8)

27S-au dus din nou la Ierusalim. Și

11:27
Mt. 21:23Lc. 20:1
, pe când Se afla Isus în Templu, au venit la El preoții de seamă, cărturarii și bătrânii 28și I-au zis: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Sau cine Ți-a dat autoritate să faci toate acestea?” 29Isus le-a răspuns: „Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac toate acestea. 30Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți-Mi!” 31Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce n-ați crezut în el?» 32Și dacă vom spune: «De la oameni…»”, se temeau de mulțime, căci toți
11:32
Cap. 6:20.
credeau că Ioan fusese într-adevăr profet. 33Atunci I-au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”

12

Pilda lucrătorilor viei

(Matei 21:33-46. Luca 20:9-19)

121Isus a

12:1
Mt. 21:33Lc. 20:9
început să le vorbească în pilde.

„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc și a zidit un turn12:1 Is. 5:2., a arendat-o unor lucrători și a plecat în călătorie. 2La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să ia de la lucrători din roadele viei. 3Dar aceștia, prinzându-l, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4Și din nou a trimis la ei pe un alt rob; pe acela l-au rănit la cap și l-au batjocorit. 5A mai trimis un altul, pe care l-au omorât; apoi pe mulți alții: pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. 6Mai avea pe cineva: pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis și pe acesta la ei, zicându-și: «De fiul meu se vor rușina.» 7Dar lucrătorii aceia au zis între ei: «Iată-l pe moștenitor; haideți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!» 8Și, prinzându-l, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. 9Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni și-i va omorî pe lucrători, iar via o va da altora. 10N-ați citit scriptura aceasta:

Piatra pe care au lepădat-o zidarii

a ajuns în capul unghiului;

11De la Domnul s-a făcut aceasta,

și este minunat în ochii noștri12:11 Ps. 118:22,23.?”

12Ei

12:12
Cap. 11:18.
căutau să-L prindă, dar se temeau de mulțime. Pricepuseră că pentru ei spusese El pilda aceasta. Și, lăsându-L, au plecat.

Birul plătit cezarului

(Matei 22:15-22. Luca 20:20-26)

13Și

12:13
Mt. 22:15Lc. 20:20
i-au trimis la El pe unii dintre farisei și dintre irodieni ca să-L prindă cu vorba. 14Aceștia au venit și I-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și nu ții seama de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu? 15Să dăm sau să nu dăm?” Isus, cunoscându-le fățărnicia, le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar12:15 Gr. dēnarion – monedă romană ce reprezenta, de obicei, remunerația unui muncitor pentru o zi de lucru. ca să-l văd!” 16Iar ei I-au adus. Isus i-a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. 17Atunci, Isus le-a zis: „Dați-i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Și se mirau foarte mult de El.

Despre înviere

(Matei 22:23-33. Luca 20:27-40)

18Saducheii

12:18
Mt. 22:23Lc. 20:27
, care
12:18
Fap. 23:8
zic că nu este înviere, au venit la Isus și L-au întrebat: 19„Învățătorule, Moise
12:19
Dt. 25:5
ne-a scris că, dacă moare cineva și-i rămâne femeia văduvă fără să aibă copil, fratele lui să o ia de soție și să-i ridice acestuia urmași. 20Erau șapte frați. Primul și-a luat soție și a murit fără să lase urmași. 21Al doilea a luat-o de soție și a murit fără să lase urmași. Tot așa și al treilea. 22Și niciunul din cei șapte n-a lăsat urmași. În cele din urmă, a murit și femeia. 23La înviere, [când vor învia,] a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție.” 24Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din pricină că nu cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor
12:25
1Cor. 15:42,49,52
fi ca îngerii în ceruri. 26Cât despre faptul că morții învie, n-ați citit în cartea lui Moise, în locul despre rug, când i-a spus Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov12:26 Ex. 3:6,15-16.? 27El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!”

Cea mai mare poruncă

(Matei 22:34-40. Luca 10:25-28)

28Unul

12:28
Mt. 22:35
din cărturari, care-i auzise vorbind, văzând că Isus le răspunsese bine, s-a apropiat de El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” 29Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: Ascultă,
12:29
Lc. 10:27
Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn!12:29 Dt. 6:4. 30și să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta!12:30 Dt. 6:5.[Iată porunca dintâi.] 31Iar a doua este aceasta: Să-l
12:31
Mt. 22:39Rom. 13:9Gal. 5:14Iac. 2:8
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!12:31 Lev. 19:18. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 32Cărturarul I-a zis: „Bine, învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul în afară de El12:32 Dt. 6:4; 4:35. Is. 45:21. 33și că a-L iubi pe El din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul și cu toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți12:33 Dt. 6:5. Ios. 22:5. Lev. 19:18. este
12:33
1Sam. 15:22Os. 6:6Mica 6:6-8
mai mult decât toate arderile-de-tot și jertfele.” 34Isus, văzând că a răspuns cu pricepere, i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Și
12:34
Mt. 22:46
nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

Al cui fiu este Hristosul?

(Matei 22:41-46. Luca 20:41-44)

35Pe când

12:35
Mt. 22:41Lc. 20:41
dădea învățătură în Templu, Isus a zis: „Cum spun cărturarii că Hristosul este fiul lui David? 36Însuși David a zis, prin
12:36
2Sam. 23:2
Duhul Sfânt:

Domnul a zis Domnului meu:

«Șezi la dreapta Mea

până voi pune pe vrăjmașii Tăi

sub picioarele Tale!»12:36 Ps. 110:1.

37Dacă însuși David Îl numește Domn, atunci cum este El fiul lui?” Și mulțimea Îl asculta cu plăcere.

Cărturarii, condamnați de Isus

(Matei 23:1-36. Luca 20:45-47)

38În învățătura Lui, Isus

12:38
Cap. 4:2.
zicea: „Feriți-vă
12:38
Mt. 23:1Lc. 20:46
de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie
12:38
Lc. 11:43
salutați prin piețe, 39aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe; 40casele văduvelor le mănâncă
12:40
Mt. 23:14
și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă.”

Văduva săracă

(Luca 21:1-4)

41Isus

12:41
Lc. 21:1
stătea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca mulțimea bani în
12:41
2Rg. 12:9
vistierie. Mulți care erau bogați aruncau mult. 42A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți12:42 Gr. leptόn (sg.), monedă din aramă ce reprezenta 1/128 dintr-un dinar., care fac un codrant12:42 Gr. kodrántēs (lat. quadrans) reprezenta cea mai mică monedă romană, adică 1/64 dintr-un dinar. Acesta din urmă constituia plata pentru o zi de muncă.. 43Isus i-a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această
12:43
2Cor. 8:12
văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce aruncă în vistierie, 44căci toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot
12:44
Dt. 24:61In. 3:17
ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”