Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
15

Isus, înaintea lui Pilat

(Matei 27:1‑2,11‑14. Luca 23:1‑5. Ioan 18:28‑38)

151Și îndată, dimineața

15:1
Ps. 2:2Mt. 27:1Lc. 22:66
23:1In. 18:28Fap. 3:13
4:26
, după ce au ținut sfat, preoții de seamă, împreună cu bătrânii, cărturarii și tot Sinedriul, L‑au legat pe Isus, L‑au dus și L‑au dat în mâinile lui Pilat. 2Pilat
15:2
Mt. 27:11
L‑a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i‑a răspuns: „Tu însuți o spui.”15:2 Răspunsul lui Isus constituie o afirmare indirectă, similară celei din Mt. 26:25, când Iuda primește confirmarea că el este cel care Îl va preda pe Învățător autorităților. 3Preoții de seamă Îl învinuiau de multe. 4Pilat
15:4
Mt. 27:18
L‑a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite câte învinuiri îți aduc ei!” 5Dar Isus
15:5
Is. 53:7In. 19:9
n‑a mai dat niciun răspuns, așa că Pilat era uimit.

Isus, condamnat la moarte

(Matei 27:15‑26. Luca 23:13‑25. Ioan 18:39–19:16)

6La

15:6
Mt. 27:15Lc. 23:17In. 18:39
fiecare sărbătoare, Pilat le elibera un întemnițat pe care‑l cereau ei. 7În temniță era unul numit Barabba, închis împreună cu niște răzvrătiți care săvârșiseră un omor în timpul unei răscoale. 8Mulțimea s‑a suit și a început să‑i ceară lui Pilat să le facă potrivit obiceiului. 9Pilat le‑a răspuns: „Vreți să vi‑l eliberez pe regele iudeilor?” 10Căci știa că din invidie Îl dăduseră preoții de seamă în mâna lui. 11Dar aceștia au ațâțat
15:11
Mt. 27:20Fap. 3:14
mulțimea ca mai degrabă să‑l elibereze pe Barabba. 12Pilat a luat din nou cuvântul și le‑a zis: „Atunci, ce vreți să fac cu cel pe care‑l numiți regele iudeilor?” 13Iar ei au strigat din nou: „Răstignește‑l!” 14„Dar ce rău a făcut?”, le‑a zis Pilat. Însă ei au început să strige și mai tare: „Răstignește‑l!” 15Pilat
15:15
Mt. 27:26In. 19:1,16
, vrând să facă pe placul mulțimii, l‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască, L‑a dat să fie răstignit.

Batjocurile soldaților

(Matei 27:27‑31. Ioan 19:2‑3)

16Soldații

15:16
Mt. 27:27
L‑au adus pe Isus în palat, adică în pretoriu, și au adunat toată cohorta. 17L‑au îmbrăcat într‑o haină purpurie, au împletit o cunună de spini și I‑au pus‑o pe cap. 18Apoi au început să‑L salute și să‑I zică: „Plecăciune, rege al iudeilor!” 19Și‑L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau. 20După ce și‑au bătut joc de El, L‑au dezbrăcat de haina purpurie, L‑au îmbrăcat în hainele Lui și L‑au dus afară ca să‑L răstignească.

Răstignirea

(Matei 27:32‑38. Luca 23:26‑34. Ioan 19:17‑27)

21L‑au

15:21
Mt. 27:32Lc. 23:26
silit pe un trecător care venea de la câmp, pe Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să poarte crucea lui Isus. 22Și
15:22
Mt. 27:33Lc. 23:33In. 19:17
L‑au adus pe Isus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă: „Locul căpățânii”. 23I‑au
15:23
Mt. 27:34
dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l‑a luat. 24După ce L‑au răstignit, și‑au
15:24
Lc. 23:34In. 19:23
împărțit hainele Lui și au tras la sorți pentru ele15:24 Ps. 22:18., ca să știe cine ce să ia. 25Era
15:25
Mt. 27:45Lc. 23:34In. 19:18
ceasul al treilea15:25 Ora nouă dimineața, conform împărțirii moderne a zilei. când L‑au răstignit. 26Deasupra Lui Îi era scrisă
15:26
Mt. 27:37In. 19:19
vina: „Regele iudeilor”. 27Împreună
15:27
Mt. 27:38
cu El au răstignit și doi tâlhari, unul la dreapta, și altul la stânga Lui. [28Astfel s‑a împlinit scriptura care zice: A
15:28
Lc. 22:37
fost pus în numărul celor fără de lege.15:28 Is. 53:12.]

Batjocurile trecătorilor

(Matei 27:39‑44. Luca 23:35‑43)

29Trecătorii

15:29
Cap. 14:58.
rosteau blasfemii împotriva Lui, clătinau din cap15:29 Ps. 22:7. și ziceau: „Huo! Tu, care dărâmi Templul și‑l zidești în trei zile, 30izbăvește‑te pe tine coborând de pe cruce!” 31Tot astfel și preoții de seamă, împreună cu cărturarii, Îl luau în râs și ziceau unii către alții: „Pe alții i‑a izbăvit, pe sine nu se poate izbăvi! 32Hristos, Regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!” Chiar și cei
15:32
Mt. 27:44Lc. 23:39
răstigniți împreună cu El își băteau joc de El.

Moartea lui Isus

(Matei 27:45‑56. Luca 23:44‑49. Ioan 19:28‑30)

33La ceasul

15:33
Mt. 27:45Lc. 23:44
al șaselea15:33 Ora douăsprezece (la amiază), conform împărțirii moderne a zilei., s‑a făcut întuneric în toată țara, până la ceasul al nouălea. 34Și la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic:

Eloí

15:34
Mt. 27:46
, Eloí, lemá sabahtáni?15:34 Ps. 22:1 (citat în varianta aramaică).,

care, tradus, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?” 35Unii dintre cei ce erau de față, când L‑au auzit, au zis: „Iată că îl cheamă pe Ilie!” 36Și unul dintre ei a alergat
15:36
Mt. 27:48In. 19:29
și a umplut un burete cu oțet, apoi l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să bea15:36 Ps. 69:21., zicând: „Lăsați, să vedem dacă va veni Ilie să‑l dea jos de pe cruce!” 37Dar
15:37
Mt. 27:50Lc. 23:46In. 19:30
Isus a scos un strigăt puternic și Și‑a dat duhul. 38Atunci catapeteasma
15:38
Mt. 27:50In. 19:30Lc. 23:41
Templului s‑a despicat în două, de sus până jos. 39Văzând cum
15:39
Mt. 27:55Lc. 23:46
Și‑a dat duhul, centurionul care stătea în fața lui Isus a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” 40Acolo
15:40
Mt. 27:55Lc. 23:49
erau și niște femei care priveau de la depărtare
15:40
Ps. 38:11
. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic și a lui Iosif, și Salome, 41care Îl urmau
15:41
Lc. 8:2,3
și Îi slujeau de când era El în Galileea; și multe altele care se suiseră împreună cu El la Ierusalim.

Înmormântare lui Isus

(Matei 27:57‑61. Luca 23:50‑56. Ioan 19:38‑42)

42Când

15:42
Mt. 27:57Lc. 23:50In. 19:38
s‑a înserat, fiindcă era ziua pregătirii, adică ajunul sabatului, 43a venit Iosif din Arimateea, un membru de vază al Sinedriului, care aștepta
15:43
Lc. 2:25,38
și el Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să intre la Pilat și să‑i ceară trupul lui Isus. 44Pilat s‑a mirat că murise așa de curând. L‑a chemat pe centurion și l‑a întrebat dacă a murit de mult. 45După ce s‑a încredințat de la centurion, i‑a dat lui Iosif trupul. 46Și
15:46
Mt. 27:59,60Lc. 23:53In. 19:40
[Iosif] a cumpărat un giulgiu, a coborât trupul de pe cruce, l‑a înfășurat în giulgiu și l‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde‑L puneau.

16

Învierea lui Isus

(Matei 28:1‑8. Luca 24:1‑12. Ioan 20:1‑10)

161După ce a trecut

16:1
Mt. 28:1Lc. 24:1In. 20:1
sabatul, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat
16:1
Lc. 23:56
miresme ca să meargă să‑I ungă trupul lui Isus. 2În
16:2
Lc. 24:1In. 20:1
ziua dintâi a săptămânii, s‑au dus la mormânt dis‑de‑dimineață, pe când răsărea soarele. 3Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?” 4Și când și‑au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită. 5Au
16:5
Lc. 24:3In. 20:11,12
intrat în mormânt, au văzut un tânăr așezat în partea dreaptă, îmbrăcat într‑un veșmânt alb, și s‑au înspăimântat. 6Dar el
16:6
Mt. 28:5‑7
le‑a zis: „Nu vă temeți! Îl căutați pe Isus Nazarineanul, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, după cum
16:7
Cap. 14:28.
v‑a spus.” 8Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, pentru că erau cuprinse de spaimă și de uimire. Și
16:8
Mt. 28:8Lc. 24:9
n‑au spus nimănui nimic, pentru că se temeau.

Arătările lui Isus după înviere

(Matei 28:9‑10. Luca 24:13‑35. Ioan 20:11‑18)

[[9După ce a înviat în dimineața zilei dintâi a săptămânii, Isus i S‑a

16:9
In. 20:14
arătat mai întâi Mariei Magdalena, din
16:9
Lc. 8:2
care scosese șapte demoni. 10Ea
16:10
Lc. 24:10In. 20:18
s‑a dus și le‑a povestit celor care fuseseră cu El, care plângeau și se tânguiau. 11Când au auzit ei
16:11
Lc. 24:11
că este viu și că ea L‑a văzut, n‑au crezut‑o. 12După aceea, li S‑a arătat, sub o altă înfățișare, la
16:12
Lc. 24:13
doi dintre ei pe drum, pe când se duceau la țară. 13Și aceștia s‑au dus și le‑au povestit celorlalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut. 14În cele din urmă
16:14
Lc. 24:36In. 20:191Cor. 15:5
, li S‑a arătat celor unsprezece, pe când stăteau la masă, și i‑a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu i‑au crezut pe cei care‑L văzuseră înviat.

Trimiterea celor unsprezece

(Matei 28:16‑20. Luca 24:36‑49. Ioan 20:19‑23. Fapte 1:6‑8)

15Apoi

16:15
Mt. 28:19In. 15:16
le‑a zis: „Mergeți în toată lumea și
16:15
Col. 1:23
vestiți Evanghelia la orice făptură! 16Cine
16:16
In. 3:18,36Fap. 2:38
16:30‑32Rom. 10:91Pt. 3:21
va crede și se va boteza va fi mântuit, iar
16:16
In. 12:48
cine nu va crede va fi osândit. 17Iată semnele care îi vor însoți pe cei ce vor crede: în
16:17
Lc. 10:17Fap. 5:16
8:7
16:18
19:12
Numele Meu vor scoate demoni, vor vorbi în
16:17
Fap. 2:4
10:46
19:61Cor. 12:10,28
limbi noi, 18vor lua în mână șerpi
16:18
Lc. 10:19Fap. 28:5
, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu‑i va vătăma și își
16:18
Fap. 5:15,16
9:17
28:8Iac. 5:14,15
vor pune mâinile peste cei bolnavi, iar aceștia se vor vindeca.”

Înălțarea lui Isus

(Luca 24:50‑53. Fapte 1:9‑11)

19După

16:19
Fap. 1:2,3
ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat
16:19
Lc. 24:51
la cer și S‑a
16:19
Ps. 110:1Fap. 7:55
așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și
16:20
Fap. 5:12
14:31Cor. 2:4,5Evr. 2:4
întărea Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau. Amin!]]16:20 Deși cunoscute încă din sec. al II‑lea d.Hr. de unii scriitori bisericești, vers. 9‑20 nu sunt atestate în manuscrisele grecești cele mai timpurii ale Evangheliei după Marcu. Stilistic, pericopa diferă de restul evangheliei, creând impresia că a fost scrisă de un alt autor, pentru a completa firul narativ care se întrerupe brusc în vers. 8. Sub aspectul conținutului, textul prezintă în rezumat câteva episoade care se regăsesc în celelalte evanghelii sau în Faptele Apostolilor: arătările lui Isus de după înviere, trimiterea ucenicilor pentru a proclama Evanghelia, semnele miraculoase însoțitoare, înălțarea lui Isus. Chiar dacă nu face parte din textul originar al evangheliei, pericopa a fost păstrată în virtutea vechimii sale.