Învierea lui Isus
(Matei 28:1‑8. Luca 24:1‑12. Ioan 20:1‑10)
161După ce a trecut
sabatul, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat
miresme ca să meargă să‑I ungă trupul lui Isus. 2În
ziua dintâi a săptămânii, s‑au dus la mormânt dis‑de‑dimineață, pe când răsărea soarele. 3Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?” 4Și când și‑au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită. 5Au
intrat în mormânt, au văzut un tânăr așezat în partea dreaptă, îmbrăcat într‑un veșmânt alb, și s‑au înspăimântat. 6Dar el
le‑a zis: „Nu vă temeți! Îl căutați pe Isus Nazarineanul, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, după cum
v‑a spus.” 8Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, pentru că erau cuprinse de spaimă și de uimire. Și
n‑au spus nimănui nimic, pentru că se temeau.
Arătările lui Isus după înviere
(Matei 28:9‑10. Luca 24:13‑35. Ioan 20:11‑18)
[[9După ce a înviat în dimineața zilei dintâi a săptămânii, Isus i S‑a
arătat mai întâi Mariei Magdalena, din
care scosese șapte demoni. 10Ea
s‑a dus și le‑a povestit celor care fuseseră cu El, care plângeau și se tânguiau. 11Când au auzit ei
că este viu și că ea L‑a văzut, n‑au crezut‑o. 12După aceea, li S‑a arătat, sub o altă înfățișare, la
doi dintre ei pe drum, pe când se duceau la țară. 13Și aceștia s‑au dus și le‑au povestit celorlalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut. 14În cele din urmă
, li S‑a arătat celor unsprezece, pe când stăteau la masă, și i‑a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu i‑au crezut pe cei care‑L văzuseră înviat.
Trimiterea celor unsprezece
(Matei 28:16‑20. Luca 24:36‑49. Ioan 20:19‑23. Fapte 1:6‑8)
15Apoi
le‑a zis: „Mergeți în toată lumea și
vestiți Evanghelia la orice făptură! 16Cine
16:30‑32Rom. 10:91Pt. 3:21
va crede și se va boteza va fi mântuit, iar
cine nu va crede va fi osândit. 17Iată semnele care îi vor însoți pe cei ce vor crede: în
8:7
16:18
19:12
Numele Meu vor scoate demoni, vor vorbi în
10:46
19:61Cor. 12:10,28
limbi noi, 18vor lua în mână șerpi
, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu‑i va vătăma și își
9:17
28:8Iac. 5:14,15
vor pune mâinile peste cei bolnavi, iar aceștia se vor vindeca.”
Înălțarea lui Isus
(Luca 24:50‑53. Fapte 1:9‑11)
19După
ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat
la cer și S‑a
așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și
14:31Cor. 2:4,5Evr. 2:4
întărea Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau. Amin!]]16:20 Deși cunoscute încă din sec. al II‑lea d.Hr. de unii scriitori bisericești, vers. 9‑20 nu sunt atestate în manuscrisele grecești cele mai timpurii ale Evangheliei după Marcu. Stilistic, pericopa diferă de restul evangheliei, creând impresia că a fost scrisă de un alt autor, pentru a completa firul narativ care se întrerupe brusc în vers. 8. Sub aspectul conținutului, textul prezintă în rezumat câteva episoade care se regăsesc în celelalte evanghelii sau în Faptele Apostolilor: arătările lui Isus de după înviere, trimiterea ucenicilor pentru a proclama Evanghelia, semnele miraculoase însoțitoare, înălțarea lui Isus. Chiar dacă nu face parte din textul originar al evangheliei, pericopa a fost păstrată în virtutea vechimii sale.