Propovăduirea lui Ioan Botezătorul
(Matei 3:1‑12. Luca 3:1‑9,15‑17. Ioan 1:19‑28)
11Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu. 2După cum este scris în profetul Isaia:
Iată, îl trimit pe solul Meu înaintea Feței Tale;
el Îți va pregăti calea;1:2 Ex. 23:20. Mal. 3:1.
3glasul celui ce strigă în pustiu:
„Pregătiți calea Domnului,
îndreptați cărările Lui!”1:3 Is. 40:3.,
4a venit Ioanbotezând în pustiu și propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. 5Și au început să iasă la el toți
cei din ținutul Iudeei și toți locuitorii Ierusalimului; și mărturisindu‑și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. 6Ioan era îmbrăcat
cu o haină din păr de cămilă, era încins la mijloc cu un brâu de piele și se hrănea cu lăcuste
și miere sălbatică. 7Ioan propovăduia, zicând: „După mine vine
Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să‑I dezleg cureaua încălțămintei. 8Eu
11:16
19:4
v‑am botezat în apă, dar El vă va boteza în
10:45
11:15,161Cor. 12:13
Duhul Sfânt.”
Botezul lui Isus
(Matei 3:13‑17. Luca 3:21‑22)
9În
zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileei și a fost botezat în Iordan de către Ioan. 10Și îndată, pe când ieșea
Isus din apă, Ioan a văzut cerurile deschise și pe Duhul coborându‑Se peste El în chip de porumbel. 11Și un glas s‑a auzit din ceruri: „Tu
ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc toată plăcerea.”
Ispitirea lui Isus
(Matei 4:1‑11. Luca 4:1‑13)
12Îndată
, Duhul L‑a dus pe Isus în pustiu. 13Și a stat în pustiu patruzeci de zile, ca să fie ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiarele sălbatice, și îngerii Îi
slujeau.
Începutul propovăduirii lui Isus
(Matei 4:12‑17. Luca 4:14‑15)
14După
ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea și propovăduia
Evanghelia lui Dumnezeu, 15zicând: „S‑a
împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape
4:17
. Pocăiți‑vă și credeți în Evanghelie!”
Chemarea primilor ucenici
(Matei 4:18‑22. Luca 5:1‑11)
16Pe
când trecea Isus pe țărmul Mării Galileei, i‑a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. 17Isus le‑a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!” 18Iar ei îndată și‑au lăsat
mrejele și L‑au urmat. 19După ce a
mers puțin mai departe, i‑a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau și ei într‑o barcă, dregându‑și mrejele, 20și îndată i‑a chemat. Ei l‑au lăsat pe Zebedei, tatăl lor, în barcă împreună cu simbriașii și au mers după El.
Isus vindecă un demonizat în Capernaum
(Luca 4:31‑37)
21S‑au
dus la Capernaum. În ziua sabatului, intrând în sinagogă, Isus a început să dea învățătură, 22iar oamenii erau
uimiți de învățătura Lui, căci îi învăța ca unul cu autoritate, nu cum îi învățau cărturarii.
23Tocmai atunci era în
sinagoga lor un om cu un duh necurat, care a început să strige: 24„Ce
avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!” 25Isus l‑a
certat și i‑a spus: „Taci și ieși din el!” 26Și duhul necurat a ieșit din el, scuturându‑l
și strigând cu putere. 27Toți au rămas înmărmuriți și se întrebau unii pe alții: „Ce este aceasta? O învățătură nouă, cu autoritate! Chiar și duhurilor necurate le poruncește, iar ele I se supun!” 28Și îndată I s‑a dus vestea în toată Galileea.
Vindecarea mai multor bolnavi
(Matei 8:14‑17. Luca 4:38‑44)
29După ce
au ieșit din sinagogă, au intrat în casa lui Simon și a lui Andrei, împreună cu Iacov și Ioan. 30Soacra lui Simon zăcea cuprinsă de febră. Și îndată I‑au vorbit lui Isus despre ea. 31El a venit, a apucat‑o de mână și a ridicat‑o. Atunci a lăsat‑o febra și a început să le slujească. 32Pe înserate
, după asfințitul soarelui, i‑au adus la El pe toți bolnavii și demonizații. 33Și toată cetatea era adunată la ușă. 34El i‑a vindecat pe mulți care sufereau de felurite boli și a scos mulți demoni; și nu‑i
lăsa pe demoni să vorbească, pentru că știau cine este.
35Dis‑de‑dimineață
, pe când era încă întuneric de tot, S‑a sculat, a ieșit și S‑a dus într‑un loc pustiu; și Se ruga acolo. 36Simon și cei care erau cu El s‑au dus să‑L caute 37și, când L‑au găsit, I‑au zis: „Toți Te caută.” 38El le‑a răspuns: „Să
mergem în altă parte, prin târgurile din împrejurimi, ca să propovăduiesc și acolo; căci pentru
17:4
aceasta am ieșit.”
Vindecarea unui lepros
(Matei 8:1‑4. Luca 5:12‑16)
39Isus S‑a dus să propovăduiască
în sinagogile lor din toată Galileea și să scoată demoni. 40A
venit la El un lepros, care s‑a aruncat în genunchi înaintea Lui, rugându‑L și zicând: „Dacă vrei, poți să mă curățești.” 41Lui Isus I s‑a făcut milă de el, a întins mâna, S‑a atins de el și i‑a spus: „Vreau, fii curățit!” 42Îndată s‑a dus lepra de pe el și a fost curățit. 43Isus l‑a trimis de acolo, i‑a poruncit cu tărie 44și i‑a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic, ci mergi și arată‑te preotului și adu pentru curățirea ta ce
a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei!” 45Dar
omul acela, după ce a plecat, a început să dea de veste și să răspândească vorba, încât Isus nu mai putea să intre pe față în nicio cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, și
veneau la El de pretutindeni.
Vindecarea paraliticului
(Matei 9:1‑8. Luca 5:17‑26)
21După câteva zile, Isus S‑a întors
în Capernaum. S‑a auzit că este în casă 2și s‑au adunat [îndată] așa de mulți, încât nu mai încăpeau înaintea ușii; El le vestea Cuvântul. 3Au venit niște oameni care I‑au adus un paralitic, purtat de patru inși. 4Fiindcă nu puteau să‑l ducă până la El din cauza mulțimii, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce au făcut o spărtură, au coborât pe acolo patul2:4 Gr. krábattos nu denumește o piesă de mobilier din lemn sau metal, ci o saltea subțire (rogojină) care putea fi transportată cu ușurință dintr‑un loc în altul. în care zăcea paraliticul. 5Văzându‑le credința, Isus i‑a zis paraliticului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!” 6Niște cărturari care erau acolo se întrebau în inimile lor: 7„Cum vorbește el astfel? Hulește! Cine
poate ierta păcatele în afară de Unul singur – Dumnezeu?” 8Îndată, Isus a cunoscut
prin duhul Său că ei gândeau astfel și le‑a zis: „De ce aveți astfel de gânduri în inimile voastre? 9Ce
este mai ușor? A‑i zice paraliticului: «Păcatele îți sunt iertate» sau a‑i zice: «Scoală‑te, ridică‑ți patul și umblă»? 10Dar, ca să știți că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele, 11ție îți poruncesc”, i‑a zis El paraliticului, „scoală‑te, ridică‑ți patul și du‑te acasă!” 12Și îndată, paraliticul s‑a sculat, și‑a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți și‑L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Niciodată n‑am mai văzut așa ceva!”
Chemarea lui Levi
(Matei 9:9‑13. Luca 5:27‑32)
13Isus
a ieșit iarăși lângă mare. Toată mulțimea de oameni venea la El, iar El îi învăța. 14Când
trecea pe acolo, l‑a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la vamă. Și i‑a zis: „Vino după Mine!” Levi s‑a sculat și a mers după El. 15Pe
când stătea Isus la masă în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși au stat și ei la masă cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți și Îl urmau. 16Când L‑au văzut mâncând cu vameșii și cu păcătoșii, cărturarii din rândul fariseilor le‑au zis ucenicilor Lui: „Cum de mănâncă el [și bea] cu vameșii și cu păcătoșii?” 17Auzind aceasta, Isus le‑a zis: „Nu
18:11Lc. 5:31,32
19:101Tim. 1:15
cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu n‑am venit să‑i chem [la pocăință] pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.”
Despre post
(Matei 9:14‑17. Luca 5:33‑39)
18Ucenicii
lui Ioan și fariseii obișnuiau să postească. Au venit și I‑au zis lui Isus: „De ce ucenicii lui Ioan și ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?” 19Isus le‑a răspuns: „Oare pot posti nuntașii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme îl au pe mire cu ei nu pot posti. 20Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti, în ziua aceea. 21Nimeni nu coase un petic de țesătură nouă la o haină veche; altminteri, peticul cel nou trage din materialul vechi, și ruptura se face și mai mare. 22Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, căci vinul cel nou sparge burdufurile și se pierd astfel și vinul, și burdufurile; ci vinul nou se pune în burdufuri noi.”
Isus – Domn al sabatului
(Matei 12:1‑8. Luca 6:1‑5)
23S‑a întâmplat că, într‑o zi de sabat, Isus trecea
prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, croindu‑și drum, au început să smulgă
spice. 24Fariseii I‑au zis: „Uite ce fac ei în sabat! Ce nu este îngăduit!” 25Isus le‑a răspuns: „Oare n‑ați citit niciodată ce
a făcut David când a fost în nevoie și când el și cei care erau împreună cu el au flămânzit? 26Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui Abiatar2:26 Potrivit cu 1Sam. 21:1‑6, marele‑preot aflat în funcție la acea dată era Ahimelec, tatăl lui Abiatar. Ca supraviețuitor al represiunii inițiate de Saul și susținător al lui David (1Sam. 22:20‑23), Abiatar ajunge mai cunoscut decât tatăl său, fiind evocat de Isus pentru a face referire la episodul descris în 1Sam. 21., marele‑preot, și a mâncat pâinile pentru înfățișare2:26 Lit. „pâinile prezentării”. Referire la cele douăsprezece pâini care erau înfățișate înaintea lui Dumnezeu, de sabat, pe masa din sanctuar. După o săptămână, erau înlocuite și mâncate de preoți. Vezi Ex. 25:30; 35:13; 39:36. Lev. 24:5‑9. Num. 4:7., pe care
nu este îngăduit să le mănânce decât preoții? Și cum a dat și celor care erau cu el?” 27Apoi le‑a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, și nu omul pentru sabat; 28așa că Fiul Omului este Domn
și al sabatului.”
Vindecarea omului cu mâna uscată
(Matei 12:9‑14. Luca 6:6‑11)
31Isus a
intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. 2Ei Îl pândeau pe Isus să vadă dacă‑l va vindeca în ziua sabatului, ca să‑L poată învinui. 3Și Isus i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!” 4Apoi le‑a zis: „Este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi o viață sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. 5Atunci, rotindu‑Și privirile cu mânie peste ei și mâhnit de împietrirea inimii lor, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a întins‑o, și mâna i s‑a vindecat. 6Fariseii
au ieșit afară și s‑au sfătuit îndată cu irodienii3:6 Grupare politică alcătuită din susținători ai dinastiei create de Irod cel Mare. Fariseii, deși nu‑l priveau cu ochi buni pe Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, ajung să creeze o alianță cu irodienii împotriva lui Isus. Vezi și cap. 12:13; Mt. 22:16. cum să‑L omoare.
Isus îi vindecă pe bolnavi
7Isus S‑a dus cu ucenicii Săi către mare. După El a mers o mare mulțime din Galileea, din Iudeea, 8din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și Sidonului, mulțime care, auzind tot ce făcea, a venit la El. 9Isus le‑a poruncit ucenicilor să‑I pregătească o barcă, pentru a nu fi îmbulzit de mulțime. 10El îi vindeca pe mulți, așa că toți cei care aveau boli se înghesuiau spre El ca să‑L atingă. 11Duhurile
necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui și strigau: „Tu
ești Fiul lui Dumnezeu!” 12Dar El le
poruncea cu asprime să nu‑L dea pe față.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Matei 10:1‑4. Luca 6:12‑16)
13Apoi
9:1
Isus S‑a suit pe munte, a chemat la Sine pe cine a vrut El, iar ei au venit. 14A rânduit dintre ei doisprezece, pe care i‑a numit apostoli, ca să fie cu El, să‑i trimită să propovăduiască 15și să aibă putere [să vindece boli și] să scoată demoni. 16Iată‑i pe cei doisprezece pe care i‑a rânduit: Simon, căruia i‑a
pus numele Petru, 17Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele său, cărora le‑a pus numele Boanerghés, care înseamnă: „Fiii tunetului”, 18Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul3:18 Gr. Kananáios, echivalent al aram. qaneˀan („zelot”, „plin de zel”). În Lc. 6:15 și Fap. 1:13, același ucenic este numit „Zelotul”. 19și Iuda Iscariot, care L‑a și vândut.
Păcatul împotriva Duhului Sfânt
(Matei 12:22‑32. Luca 11:14‑23; 12:10)
20A intrat într‑o casă și s‑a adunat din nou mulțimea, astfel încât
nu mai puteau nici să mănânce. 21Auzind ai Săi3:21 Rudele, familia. toate acestea, au venit să pună mâna pe El, fiindcă
10:20
spuneau că și‑a ieșit din minți. 22Iar cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Îl are pe Beelzebul” și „Cu căpetenia demonilor scoate El demonii!” 23Isus
însă i‑a chemat la El și le‑a vorbit în pilde: „Cum poate Satana să‑l izgonească pe Satana? 24Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei însăși, împărăția aceea nu poate dăinui. 25Și dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăși, casa aceea nu poate dăinui. 26Tot astfel, dacă Satana se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, nu poate dăinui, ci s‑a isprăvit cu el. 27Nimeni
nu poate să intre în casa celui puternic și să‑l jefuiască de bunuri dacă nu l‑a legat mai întâi pe cel puternic; numai atunci îi va jefui casa. 28Adevărat
vă spun că toate li se vor ierta fiilor oamenilor – păcatele și blasfemiile pe care le vor rosti – 29dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de un păcat veșnic.” 30Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”
Mama și frații lui Isus
(Matei 12:46‑50. Luca 8:19‑21)
31Atunci
mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să‑L cheme. 32O mulțime de oameni era în jurul Lui și I‑au spus: „Iată, mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută.” 33El le‑a răspuns, zicând: „Cine sunt mama Mea și frații Mei?” 34Apoi, rotindu‑Și privirile peste cei care erau împrejurul Lui, a zis: „Iată mama Mea și frații Mei! 35Căci oricine face voia lui Dumnezeu Îmi este frate, soră și mamă.”