Vindecarea omului cu mâna uscată
(Matei 12:9‑14. Luca 6:6‑11)
31Isus a
intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. 2Ei Îl pândeau pe Isus să vadă dacă‑l va vindeca în ziua sabatului, ca să‑L poată învinui. 3Și Isus i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!” 4Apoi le‑a zis: „Este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi o viață sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. 5Atunci, rotindu‑Și privirile cu mânie peste ei și mâhnit de împietrirea inimii lor, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a întins‑o, și mâna i s‑a vindecat. 6Fariseii
au ieșit afară și s‑au sfătuit îndată cu irodienii3:6 Grupare politică alcătuită din susținători ai dinastiei create de Irod cel Mare. Fariseii, deși nu‑l priveau cu ochi buni pe Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, ajung să creeze o alianță cu irodienii împotriva lui Isus. Vezi și cap. 12:13; Mt. 22:16. cum să‑L omoare.
Isus îi vindecă pe bolnavi
7Isus S‑a dus cu ucenicii Săi către mare. După El a mers o mare mulțime din Galileea, din Iudeea, 8din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și Sidonului, mulțime care, auzind tot ce făcea, a venit la El. 9Isus le‑a poruncit ucenicilor să‑I pregătească o barcă, pentru a nu fi îmbulzit de mulțime. 10El îi vindeca pe mulți, așa că toți cei care aveau boli se înghesuiau spre El ca să‑L atingă. 11Duhurile
necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui și strigau: „Tu
ești Fiul lui Dumnezeu!” 12Dar El le
poruncea cu asprime să nu‑L dea pe față.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Matei 10:1‑4. Luca 6:12‑16)
13Apoi
9:1
Isus S‑a suit pe munte, a chemat la Sine pe cine a vrut El, iar ei au venit. 14A rânduit dintre ei doisprezece, pe care i‑a numit apostoli, ca să fie cu El, să‑i trimită să propovăduiască 15și să aibă putere [să vindece boli și] să scoată demoni. 16Iată‑i pe cei doisprezece pe care i‑a rânduit: Simon, căruia i‑a
pus numele Petru, 17Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele său, cărora le‑a pus numele Boanerghés, care înseamnă: „Fiii tunetului”, 18Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul3:18 Gr. Kananáios, echivalent al aram. qaneˀan („zelot”, „plin de zel”). În Lc. 6:15 și Fap. 1:13, același ucenic este numit „Zelotul”. 19și Iuda Iscariot, care L‑a și vândut.
Păcatul împotriva Duhului Sfânt
(Matei 12:22‑32. Luca 11:14‑23; 12:10)
20A intrat într‑o casă și s‑a adunat din nou mulțimea, astfel încât
nu mai puteau nici să mănânce. 21Auzind ai Săi3:21 Rudele, familia. toate acestea, au venit să pună mâna pe El, fiindcă
10:20
spuneau că și‑a ieșit din minți. 22Iar cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Îl are pe Beelzebul” și „Cu căpetenia demonilor scoate El demonii!” 23Isus
însă i‑a chemat la El și le‑a vorbit în pilde: „Cum poate Satana să‑l izgonească pe Satana? 24Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei însăși, împărăția aceea nu poate dăinui. 25Și dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăși, casa aceea nu poate dăinui. 26Tot astfel, dacă Satana se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, nu poate dăinui, ci s‑a isprăvit cu el. 27Nimeni
nu poate să intre în casa celui puternic și să‑l jefuiască de bunuri dacă nu l‑a legat mai întâi pe cel puternic; numai atunci îi va jefui casa. 28Adevărat
vă spun că toate li se vor ierta fiilor oamenilor – păcatele și blasfemiile pe care le vor rosti – 29dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de un păcat veșnic.” 30Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”
Mama și frații lui Isus
(Matei 12:46‑50. Luca 8:19‑21)
31Atunci
mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să‑L cheme. 32O mulțime de oameni era în jurul Lui și I‑au spus: „Iată, mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută.” 33El le‑a răspuns, zicând: „Cine sunt mama Mea și frații Mei?” 34Apoi, rotindu‑Și privirile peste cei care erau împrejurul Lui, a zis: „Iată mama Mea și frații Mei! 35Căci oricine face voia lui Dumnezeu Îmi este frate, soră și mamă.”