Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
3

Vindecarea omului cu mâna uscată

(Matei 12:9‑14. Luca 6:6‑11)

31Isus a

3:1
Mt. 12:9Lc. 6:6
intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. 2Ei Îl pândeau pe Isus să vadă dacă‑l va vindeca în ziua sabatului, ca să‑L poată învinui. 3Și Isus i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!” 4Apoi le‑a zis: „Este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi o viață sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. 5Atunci, rotindu‑Și privirile cu mânie peste ei și mâhnit de împietrirea inimii lor, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a întins‑o, și mâna i s‑a vindecat. 6Fariseii
3:6
Mt. 12:14
au ieșit afară și s‑au sfătuit îndată cu irodienii3:6 Grupare politică alcătuită din susținători ai dinastiei create de Irod cel Mare. Fariseii, deși nu‑l priveau cu ochi buni pe Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, ajung să creeze o alianță cu irodienii împotriva lui Isus. Vezi și cap. 12:13; Mt. 22:16. cum să‑L omoare.

Isus îi vindecă pe bolnavi

7Isus S‑a dus cu ucenicii Săi către mare. După El a mers o mare mulțime din Galileea, din Iudeea, 8din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și dimprejurul Tirului și Sidonului, mulțime care, auzind tot ce făcea, a venit la El. 9Isus le‑a poruncit ucenicilor să‑I pregătească o barcă, pentru a nu fi îmbulzit de mulțime. 10El îi vindeca pe mulți, așa că toți cei care aveau boli se înghesuiau spre El ca să‑L atingă. 11Duhurile

3:11
Cap. 1:23,24.
necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui și strigau: „Tu
3:11
Cap. 1:1.
ești Fiul lui Dumnezeu!” 12Dar El le
3:12
Cap. 1:25,34.
poruncea cu asprime să nu‑L dea pe față.

Alegerea celor doisprezece apostoli

(Matei 10:1‑4. Luca 6:12‑16)

13Apoi

3:13
Mt. 10:1Lc. 6:12
9:1
Isus S‑a suit pe munte, a chemat la Sine pe cine a vrut El, iar ei au venit. 14A rânduit dintre ei doisprezece, pe care i‑a numit apostoli, ca să fie cu El, să‑i trimită să propovăduiască 15și să aibă putere [să vindece boli și] să scoată demoni. 16Iată‑i pe cei doisprezece pe care i‑a rânduit: Simon, căruia i‑a
3:16
In. 1:42
pus numele Petru, 17Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele său, cărora le‑a pus numele Boanerghés, care înseamnă: „Fiii tunetului”, 18Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul3:18 Gr. Kananáios, echivalent al aram. qaneˀan („zelot”, „plin de zel”). În Lc. 6:15 și Fap. 1:13, același ucenic este numit „Zelotul”. 19și Iuda Iscariot, care L‑a și vândut.

Păcatul împotriva Duhului Sfânt

(Matei 12:22‑32. Luca 11:14‑23; 12:10)

20A intrat într‑o casă și s‑a adunat din nou mulțimea, astfel încât

3:20
Cap. 6:31.
nu mai puteau nici să mănânce. 21Auzind ai Săi3:21 Rudele, familia. toate acestea, au venit să pună mâna pe El, fiindcă
3:21
In. 7:5
10:20
spuneau că și‑a ieșit din minți. 22Iar cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Îl are pe Beelzebul” și „Cu căpetenia demonilor scoate El demonii!” 23Isus
3:23
Mt. 12:25
însă i‑a chemat la El și le‑a vorbit în pilde: „Cum poate Satana să‑l izgonească pe Satana? 24Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei însăși, împărăția aceea nu poate dăinui. 25Și dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăși, casa aceea nu poate dăinui. 26Tot astfel, dacă Satana se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, nu poate dăinui, ci s‑a isprăvit cu el. 27Nimeni
3:27
Is. 49:24Mt. 12:29
nu poate să intre în casa celui puternic și să‑l jefuiască de bunuri dacă nu l‑a legat mai întâi pe cel puternic; numai atunci îi va jefui casa. 28Adevărat
3:28
Mt. 12:31Lc. 12:101In. 5:16
vă spun că toate li se vor ierta fiilor oamenilor – păcatele și blasfemiile pe care le vor rosti – 29dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de un păcat veșnic.” 30Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”

Mama și frații lui Isus

(Matei 12:46‑50. Luca 8:19‑21)

31Atunci

3:31
Mt. 12:46Lc. 8:19
mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să‑L cheme. 32O mulțime de oameni era în jurul Lui și I‑au spus: „Iată, mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută.” 33El le‑a răspuns, zicând: „Cine sunt mama Mea și frații Mei?” 34Apoi, rotindu‑Și privirile peste cei care erau împrejurul Lui, a zis: „Iată mama Mea și frații Mei! 35Căci oricine face voia lui Dumnezeu Îmi este frate, soră și mamă.”

4

Pilda semănătorului

(Matei 13:1‑9. Luca 8:4‑8)

41Isus a început iarăși

4:1
Mt. 13:1Lc. 8:4
să învețe mulțimile pe țărmul mării. Și s‑a adunat la El o mulțime mare de oameni, așa că S‑a suit și a stat într‑o barcă, pe mare; iar oamenii stăteau pe țărmul mării. 2Apoi a început să‑i învețe multe lucruri în pilde; și
4:2
Cap. 12:38.
în învățătura pe care le‑o dădea, le spunea: 3„Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4Pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum: au venit păsările și au mâncat‑o. 5O altă parte a căzut pe loc pietros, unde n‑avea mult pământ. A răsărit îndată, pentru că n‑avea pământ adânc, 6dar când a răsărit soarele, s‑a veștejit și, pentru că n‑avea rădăcină, s‑a uscat. 7O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înăbușit‑o și n‑a dat rod. 8Alte semințe au căzut pe pământ bun: au dat
4:8
In. 15:5Col. 1:6
rod, care se înălța și creștea; și au adus rod una treizeci, alta șaizeci și alta o sută.” 9Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă!”

Rostul pildelor

(Matei 13:10‑17. Luca 8:9‑10)

10Când

4:10
Mt. 13:10Lc. 8:9
au rămas singuri, cei care erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece L‑au întrebat despre pilde. 11„Vouă”, le‑a zis El, „v‑a fost dată taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de
4:11
1Cor. 5:12Col. 4:51Tes. 4:121Tim. 3:7
afară toate lucrurile sunt înfățișate în pilde, 12pentru ca
4:12
Mt. 13:14Lc. 8:10In. 12:40Fap. 28:26Rom. 11:8
,

deși privesc, să privească și să nu vadă,

deși aud, să audă și să nu înțeleagă,

pentru ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați.4:12 Is. 6:9.

Tâlcuirea pildei semănătorului

(Matei 13:18‑23. Luca 8:11‑15)

13El le‑a mai zis: „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci celelalte pilde? 14Semănătorul

4:14
Mt. 13:19
seamănă Cuvântul. 15Unii sunt cei de lângă drum: când se seamănă Cuvântul și îl ascultă, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei. 16Alții sunt cei semănați în locurile pietroase: când aud Cuvântul, îl primesc degrabă cu bucurie, 17dar n‑au rădăcină în ei, ci țin până la o vreme și, când vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se poticnesc îndată. 18Alții sunt cei semănați între spini: ei sunt cei care aud Cuvântul, 19dar pătrund în ei grijile lumii, înșelăciunea
4:19
1Tim. 6:9,17
bogățiilor și alte pofte, care înăbușă Cuvântul și‑l fac astfel neroditor. 20Iar ceilalți sunt cei semănați în pământul cel bun: aceștia aud Cuvântul, îl primesc și rodesc: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.”

Lumina ținută sub obroc

(Luca 8:16‑18)

21El

4:21
Mt. 5:15Lc. 8:16
11:33
le‑a mai zis: „Oare lampa este adusă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă în sfeșnic? 22Nimic
4:22
Mt. 10:26Lc. 12:2
nu este ascuns decât ca să fie descoperit și nimic nu este tăinuit decât ca să iasă la iveală. 23Dacă
4:23
Vers. 9.
are cineva urechi de auzit, să audă!” 24El le‑a mai zis: „Luați seama la ce auziți! Cu
4:24
Mt. 7:2Lc. 6:38
ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura, ba chiar vi se va da mai mult. 25Căci
4:25
Mt. 13:12
25:29Lc. 8:18
19:26
celui ce are i se va da; dar celui ce nu are i se va lua și ce are.”

Pilda seminței

26El a mai zis: „Împărăția

4:26
Mt. 13:24
lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; 27fie că doarme, fie că se trezește, noapte și zi, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28Pământul rodește de la sine: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu în spic. 29Când rodul este copt, omul pune
4:29
Ap. 14:15
îndată secera, pentru că a venit vremea secerișului.”

Pilda grăuntelui de muștar

(Matei 13:31‑32. Luca 13:18‑19)

30El a mai zis: „Cu

4:30
Mt. 13:31Lc. 13:18Fap. 2:41
4:4
5:14
19:20
ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa? 31Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ. 32Dar după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate verdețurile din grădină; și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.”

33Isus

4:33
Mt. 13:34In. 16:12
le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să priceapă. 34Nu le vorbea deloc fără pilde, dar când era de o parte cu ucenicii, le explica acestora totul.

Potolirea furtunii

(Matei 8:23‑27. Luca 8:22‑25)

35În

4:35
Mt. 8:18,23Lc. 8:22
aceeași zi, seara, Isus le‑a zis: „Să trecem pe malul celălalt!” 36Lăsând mulțimea, ucenicii L‑au luat în barcă așa cum era. În apropiere mai erau și alte bărci. 37S‑a stârnit o mare furtună, care arunca valurile asupra bărcii, astfel încât aceasta aproape că se umpluse. 38Iar El dormea în partea dinapoi, pe un căpătâi. Ucenicii L‑au trezit și I‑au zis: „Învățătorule, nu‑Ți pasă că pierim?” 39Și sculându‑Se, El a mustrat vântul și a zis mării: „Taci! Potolește‑te!” Vântul a stat și s‑a făcut o liniște adâncă. 40Apoi le‑a zis: „De ce sunteți fricoși? Tot nu aveți credință?” 41I‑a cuprins o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta, de I se supun chiar și vântul și marea?”

5

Vindecarea unui demonizat

(Matei 8:28‑34. Luca 8:26‑39)

51Au

5:1
Mt. 8:28Lc. 8:26
trecut pe țărmul celălalt al mării, în ținutul gherasenilor5:1 În alte manuscrise: „gadarenilor”, „gherghesenilor”.. 2Când a coborât Isus din barcă, L‑a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte și care avea un duh necurat. 3El își avea locuința în morminte și nu‑l putea nimeni lega nici măcar cu lanțuri, 4fiindcă de multe ori fusese legat cu cătușe și lanțuri, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele, și nimeni nu‑l putea stăpâni. 5Tot timpul, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, strigând și tăindu‑se cu pietre. 6Când L‑a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s‑a închinat 7și, strigând cu glas tare, a zis: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te implor, pentru Dumnezeu, să nu mă chinuiești!” 8Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!” 9Și l‑a întrebat: „Care‑ți este numele?” „Numele meu este «Legiune»5:9 Formațiune militară romană numărând aprox. 5 000‑6 000 de soldați.”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți.” 10Și Îl rugau stăruitor să nu‑i trimită afară din ținutul acela. 11Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12Și demonii L‑au rugat zicând: „Trimite‑ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!” 13Isus le‑a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; turma, cam la două mii de capete, s‑a repezit de pe stâncă în mare și s‑a înecat.

14Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine, iar oamenii au venit să vadă ce s‑a întâmplat. 15Ajungând ei la Isus și văzându‑l pe cel ce fusese demonizat că stă jos, îmbrăcat și sănătos la minte – pe el, care avusese legiunea – s‑au înspăimântat. 16Cei care văzuseră le‑au povestit tot ce se petrecuse cu demonizatul și cu porcii. 17Atunci au

5:17
Mt. 8:34Fap. 16:39
început să‑L roage pe Isus să plece din ținutul lor.

18Pe când urca Isus în barcă, cel

5:18
Lc. 8:38
care fusese demonizat Îl ruga să‑l lase să rămână cu El. 19Isus nu i‑a dat voie, ci i‑a zis: „Du‑te acasă la ai tăi și povestește‑le tot ce ți‑a făcut Domnul și cum a avut milă de tine!” 20El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce făcuse Isus pentru el, și toți se minunau.

Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei

(Matei 9:18‑26. Luca 8:40‑56)

21După

5:21
Mt. 9:1Lc. 8:40
ce a trecut Isus iarăși pe celălalt țărm, s‑a adunat o mare mulțime în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22Atunci
5:22
Mt. 9:18Lc. 8:41
a venit unul dintre mai‑marii sinagogii, pe nume Iair, care, văzându‑L pe Isus, a căzut la picioarele Lui 23și Îl ruga stăruitor zicând: „Fetița mea este pe moarte; vino dar să‑Ți pui mâinile peste ea, ca să fie vindecată și să trăiască!” 24Isus a plecat împreună cu el.

După El mergea o mare mulțime, care Îl îmbulzea. 25Acolo era o femeie care de doisprezece ani avea

5:25
Lev. 15:25Mt. 9:20
o scurgere de sânge. 26Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea, dar nimic nu‑i fusese de ajutor, ba încă ajunsese și mai rău. 27A auzit vorbindu‑se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s‑a atins de haina Lui, 28căci își zicea: „Dacă aș putea să mă ating măcar de hainele Lui, mă voi vindeca.” 29Scurgerea ei a încetat îndată și a simțit în trupul ei că s‑a vindecat de boală. 30Isus a cunoscut îndată că o putere
5:30
Lc. 6:19
8:46
ieșise din El și, întorcându‑Se către mulțime, a zis: „Cine s‑a atins de hainele Mele?” 31Ucenicii I‑au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai întrebi: «Cine s‑a atins de Mine?»32Dar El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. 33Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse cu ea, a venit, s‑a aruncat la picioarele Lui și I‑a spus tot adevărul. 34Dar Isus i‑a zis: „Fiică, credința
5:34
Cap. 10:52.
ta te‑a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de boala ta!”

35Pe când vorbea El

5:35
Lc. 8:49
, au venit unii de la mai‑marele sinagogii și au zis: „Fiica ta a murit; de ce îl mai necăjești pe învățător?” 36Dar Isus, neținând seama de cuvintele rostite, i‑a zis mai‑marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai!” 37Și n‑a îngăduit nimănui să‑L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38Au ajuns la casa mai‑marelui sinagogii, iar Isus a găsit zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39Intrând în casă, El le‑a zis: „De ce faceți atâta zarvă și plângeți? Copila n‑a murit, ci doarme
5:39
In. 11:11
!” 40Dar ei Îl luau în râs. Isus
5:40
Fap. 9:40
, după ce i‑a scos afară pe toți, i‑a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu El și a intrat unde era copila. 41Apucând‑o de mână, i‑a zis: Talitha kum, care înseamnă: „Fetițo, scoală‑te, îți spun!” 42Îndată, fetița s‑a sculat și a început să umble, căci era în vârstă de doisprezece ani. Atunci ei s‑au minunat nespus. 43Isus le‑a
5:43
Cap. 3:12.
poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta și le‑a zis să‑i dea fetiței să mănânce.