Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
4

Pilda semănătorului

(Matei 13:1-9. Luca 8:4-8)

41Isus a început iarăși

4:1
Mt. 13:1Lc. 8:4
să învețe mulțimile pe țărmul mării. Și s-a adunat la El o mulțime mare de oameni, așa că S-a suit și a stat într-o barcă, pe mare; iar oamenii stăteau pe țărmul mării. 2Apoi a început să-i învețe multe lucruri în pilde; și
4:2
Cap. 12:38.
în învățătura pe care le-o dădea, le spunea: 3„Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4Pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum: au venit păsările și au mâncat-o. 5O altă parte a căzut pe loc pietros, unde n-avea mult pământ. A răsărit îndată, pentru că n-avea pământ adânc, 6dar când a răsărit soarele, s-a veștejit și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înăbușit-o și n-a dat rod. 8Alte semințe au căzut pe pământ bun: au dat
4:8
In. 15:5Col. 1:6
rod, care se înălța și creștea; și au adus rod una treizeci, alta șaizeci și alta o sută.” 9Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă!”

Rostul pildelor

(Matei 13:10-17. Luca 8:9-10)

10Când

4:10
Mt. 13:10Lc. 8:9
au rămas singuri, cei care erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde. 11„Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dată taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de
4:11
1Cor. 5:12Col. 4:51Tes. 4:121Tim. 3:7
afară toate lucrurile sunt înfățișate în pilde, 12pentru ca
4:12
Mt. 13:14Lc. 8:10In. 12:40Fap. 28:26Rom. 11:8
,

deși privesc, să privească și să nu vadă,

deși aud, să audă și să nu înțeleagă,

pentru ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați.4:12 Is. 6:9.

Tâlcuirea pildei semănătorului

(Matei 13:18-23. Luca 8:11-15)

13El le-a mai zis: „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci celelalte pilde? 14Semănătorul

4:14
Mt. 13:19
seamănă Cuvântul. 15Unii sunt cei de lângă drum: când se seamănă Cuvântul și îl ascultă, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei. 16Alții sunt cei semănați în locurile pietroase: când aud Cuvântul, îl primesc degrabă cu bucurie, 17dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la o vreme și, când vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se poticnesc îndată. 18Alții sunt cei semănați între spini: ei sunt cei care aud Cuvântul, 19dar pătrund în ei grijile lumii, înșelăciunea
4:19
1Tim. 6:9,17
bogățiilor și alte pofte, care înăbușă Cuvântul și-l fac astfel neroditor. 20Iar ceilalți sunt cei semănați în pământul cel bun: aceștia aud Cuvântul, îl primesc și rodesc: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.”

Lumina ținută sub obroc

(Luca 8:16-18)

21El

4:21
Mt. 5:15Lc. 8:16
11:33
le-a mai zis: „Oare lampa este adusă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă în sfeșnic? 22Nimic
4:22
Mt. 10:26Lc. 12:2
nu este ascuns decât ca să fie descoperit și nimic nu este tăinuit decât ca să iasă la iveală. 23Dacă
4:23
Vers. 9.
are cineva urechi de auzit, să audă!” 24El le-a mai zis: „Luați seama la ce auziți! Cu
4:24
Mt. 7:2Lc. 6:38
ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura, ba chiar vi se va da mai mult. 25Căci
4:25
Mt. 13:12
25:29Lc. 8:18
19:26
celui ce are i se va da; dar celui ce nu are i se va lua și ce are.”

Pilda seminței

26El a mai zis: „Împărăția

4:26
Mt. 13:24
lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; 27fie că doarme, fie că se trezește, noapte și zi, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28Pământul rodește de la sine: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu în spic. 29Când rodul este copt, omul pune
4:29
Ap. 14:15
îndată secera, pentru că a venit vremea secerișului.”

Pilda grăuntelui de muștar

(Matei 13:31-32. Luca 13:18-19)

30El a mai zis: „Cu

4:30
Mt. 13:31Lc. 13:18Fap. 2:41
4:4
5:14
19:20
ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa? 31Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ. 32Dar după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate verdețurile din grădină; și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.”

33Isus

4:33
Mt. 13:34In. 16:12
le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să priceapă. 34Nu le vorbea deloc fără pilde, dar când era de o parte cu ucenicii, le explica acestora totul.

Potolirea furtunii

(Matei 8:23-27. Luca 8:22-25)

35În

4:35
Mt. 8:18,23Lc. 8:22
aceeași zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem pe malul celălalt!” 36Lăsând mulțimea, ucenicii L-au luat în barcă așa cum era. În apropiere mai erau și alte bărci. 37S-a stârnit o mare furtună, care arunca valurile asupra bărcii, astfel încât aceasta aproape că se umpluse. 38Iar El dormea în partea dinapoi, pe un căpătâi. Ucenicii L-au trezit și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?” 39Și sculându-Se, El a mustrat vântul și a zis mării: „Taci! Potolește-te!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște adâncă. 40Apoi le-a zis: „De ce sunteți fricoși? Tot nu aveți credință?” 41I-a cuprins o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta, de I se supun chiar și vântul și marea?”

5

Vindecarea unui demonizat

(Matei 8:28-34. Luca 8:26-39)

51Au

5:1
Mt. 8:28Lc. 8:26
trecut pe țărmul celălalt al mării, în ținutul gherasenilor5:1 În alte manuscrise: „gadarenilor”, „gherghesenilor”. . 2Când a coborât Isus din barcă, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte și care avea un duh necurat. 3El își avea locuința în morminte și nu-l putea nimeni lega nici măcar cu lanțuri, 4fiindcă de multe ori fusese legat cu cătușe și lanțuri, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele, și nimeni nu-l putea stăpâni. 5Tot timpul, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, strigând și tăindu-se cu pietre. 6Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7și, strigând cu glas tare, a zis: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te implor, pentru Dumnezeu, să nu mă chinuiești!” 8Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!” 9Și l-a întrebat: „Care-ți este numele?” „Numele meu este «Legiune»5:9 Formațiune militară romană numărând aprox. 5 000-6 000 de soldați.”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți.” 10Și Îl rugau stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela. 11Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12Și demonii L-au rugat zicând: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.” 13Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; turma, cam la două mii de capete, s-a repezit de pe stâncă în mare și s-a înecat.

14Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine, iar oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15Ajungând ei la Isus și văzându-l pe cel ce fusese demonizat că stă jos, îmbrăcat și sănătos la minte – pe el, care avusese legiunea – s-au înspăimântat. 16Cei care văzuseră le-au povestit tot ce se petrecuse cu demonizatul și cu porcii. 17Atunci au

5:17
Mt. 8:34Fap. 16:39
început să-L roage pe Isus să plece din ținutul lor.

18Pe când urca Isus în barcă, cel

5:18
Lc. 8:38
care fusese demonizat Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine!” 20El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce făcuse Isus pentru el, și toți se minunau.

Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei

(Matei 9:18-26. Luca 8:40-56)

21După

5:21
Mt. 9:1Lc. 8:40
ce a trecut Isus iarăși pe celălalt țărm, s-a adunat o mare mulțime în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22Atunci
5:22
Mt. 9:18Lc. 8:41
a venit unul dintre mai-marii sinagogii, pe nume Iair, care, văzându-L pe Isus, a căzut la picioarele Lui 23și Îl ruga stăruitor zicând: „Fetița mea este pe moarte; vino dar să-Ți pui mâinile peste ea, ca să fie vindecată și să trăiască!” 24Isus a plecat împreună cu el.

După El mergea o mare mulțime, care Îl îmbulzea. 25Acolo era o femeie care de doisprezece ani avea

5:25
Lev. 15:25Mt. 9:20
o scurgere de sânge. 26Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea, dar nimic nu-i fusese de ajutor, ba încă ajunsese și mai rău. 27A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui, 28căci își zicea: „Dacă aș putea să mă ating măcar de hainele Lui, mă voi vindeca.” 29Scurgerea ei a încetat îndată și a simțit în trupul ei că s-a vindecat de boală. 30Isus a cunoscut îndată că o putere
5:30
Lc. 6:19
8:46
ieșise din El și, întorcându-Se către mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai întrebi: «Cine s-a atins de Mine?»32Dar El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. 33Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse cu ea, a venit, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul. 34Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința
5:34
Cap. 10:52.
ta te-a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de boala ta!”

35Pe când vorbea El

5:35
Lc. 8:49
, au venit unii de la mai-marele sinagogii și au zis: „Fiica ta a murit; de ce îl mai necăjești pe învățător?” 36Dar Isus, neținând seama de cuvintele rostite, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai!” 37Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38Au ajuns la casa mai-marelui sinagogii, iar Isus a găsit zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39Intrând în casă, El le-a zis: „De ce faceți atâta zarvă și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme
5:39
In. 11:11
!” 40Dar ei Îl luau în râs. Isus
5:40
Fap. 9:40
, după ce i-a scos afară pe toți, i-a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu El și a intrat unde era copila. 41Apucând-o de mână, i-a zis: Talitha kum, care înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți spun!” 42Îndată, fetița s-a sculat și a început să umble, căci era în vârstă de doisprezece ani. Atunci ei s-au minunat nespus. 43Isus le-a
5:43
Cap. 3:12.
poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta și le-a zis să-i dea fetiței să mănânce.

6

Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor

(Matei 13:53-58. Luca 4:16-30)

61Isus a

6:1
Mt. 13:54Lc. 4:16
plecat de acolo și a venit în patria Lui, iar ucenicii Lui L-au urmat. 2Când a venit ziua sabatului, a început să îi învețe pe oameni în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De
6:2
In. 6:42
unde are el aceste lucruri? Cine i-a dat înțelepciunea aceasta și cum se fac astfel de minuni prin mâinile lui? 3Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele
6:3
Mt. 12:46Gal. 1:19
lui Iacov, Iose, Iuda și Simon? Și nu sunt surorile lui aici, printre noi?” Și găseau
6:3
Mt. 11:6
o pricină de poticnire în El. 4Dar Isus le-a zis: „Un profet nu
6:4
Mt. 13:57In. 4:44
este disprețuit decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui.” 5N-a
6:5
Cap. 9:23.
putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6Și Se
6:6
Is. 59:16
mira de necredința lor.

Trimiterea celor doisprezece

(Matei 10:1,5-15. Luca 9:1-6)

Isus străbătea

6:6
Mt. 9:35Lc. 13:22
satele din împrejurimi învățându-i pe oameni.

7Atunci

6:7
Cap. 3:13,14.
i-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate. 8Le-a poruncit să nu ia cu ei pe drum nimic altceva decât un toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu, 9
6:9
Fap. 12:8
se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 10Apoi le-a zis: „În orice casă
6:10
Mt. 10:11Lc. 9:4
10:7,8
veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. 11Și dacă
6:11
Mt. 10:14Lc. 10:10
în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați
6:11
Fap. 13:51
18:6
praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. [Adevărat vă spun că în ziua judecății va fi mai ușor pentru Sodoma și Gomora decât pentru cetatea aceea.]” 12Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. 13Scoteau mulți demoni și
6:13
Iac. 5:14
ungeau cu untdelemn mulți bolnavi, vindecându-i.

Moartea lui Ioan Botezătorul

(Matei 14:1-12. Luca 9:7-9)

14Regele Irod a auzit

6:14
Mt. 14:1Lc. 9:7
de Isus, fiindcă Numele Lui ajunsese cunoscut, și zicea: „Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” 15Alții
6:15
Cap. 8:28.
ziceau că este Ilie, iar alții, că este un profet ca cei din vechime6:15 Lit. „ca unul dintre profeți”.. 16Dar
6:16
Mt. 14:2Lc. 3:19
Irod, auzind toate acestea, zicea: „Ioan, căruia i-am tăiat capul, a înviat!” 17Căci Irod însuși trimisese soldați să-l prindă pe Ioan și-l legase în temniță din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pe care o luase în căsătorie. 18Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți
6:18
Lev. 18:16
20:21
este îngăduit să trăiești cu soția fratelui tău!” 19Irodiada îl ura pe Ioan și voia să-l omoare, dar nu putea, 20fiindcă Irod se temea
6:20
Mt. 14:5
21:26
de el, știindu-l om drept și sfânt. Îl ocrotea și, când îl auzea, era în mare cumpănă, dar îl asculta cu plăcere.

21Totuși

6:21
Mt. 14:6
, a venit o zi cu bun prilej, atunci când, sărbătorindu-și ziua
6:21
Gen. 40:20
de naștere, Irod a dat un ospăț celor cu vază, căpeteniilor oștirii și fruntașilor Galileei. 22Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a dansat și le-a fost pe plac lui Irod și celor care ședeau la masă cu el. Regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei și-ți voi da!” 23Apoi a jurat cu tărie: „Orice
6:23
Est. 5:3,6
7:2
îmi vei cere, îți voi da, chiar și jumătate din regatul meu!” 24Fata a ieșit și i-a zis mamei sale: „Ce să cer?” Aceasta i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul!” 25Ea a intrat în grabă la rege și i-a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul.” 26Regele
6:26
Mt. 14:9
s-a întristat foarte mult, dar din pricina jurămintelor sale și a oaspeților, n-a vrut să-și încalce cuvântul. 27Regele l-a trimis îndată pe călău, cu porunca de a aduce capul lui Ioan. Acela s-a dus, i-a tăiat capul lui Ioan în temniță, 28l-a adus pe o tavă, i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. 29Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.

Prima înmulțire a pâinilor

(Matei 14:13-21. Luca 9:10-17. Ioan 6:1-14)

30Apostolii

6:30
Lc. 9:10
s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și îi învățaseră pe oameni. 31Isus
6:31
Mt. 14:13
le-a zis: „Veniți doar voi, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin!” Căci erau
6:31
Cap. 3:20.
mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici să mănânce. 32Au
6:32
Mt. 14:13
plecat cu barca spre un loc pustiu. 33Oamenii i-au văzut plecând și i-au recunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au ajuns înaintea lor acolo. 34Când
6:34
Mt. 9:36
14:14
a coborât din barcă, Isus a văzut o mulțime mare de oameni și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care nu au păstor6:34 Num. 27:17. 2Cr. 18:16., și a
6:34
Lc. 9:11
început să-i învețe multe. 35Fiindcă
6:35
Mt. 14:15Lc. 9:12
se făcuse târziu, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ora este înaintată. 36Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele din împrejurimi, ca să-și cumpere ceva de mâncare!” 37„Dați-le voi să mănânce!”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Să
6:37
Num. 11:13,222Rg. 4:43
ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de dinari6:37 Gr. dēnárion – monedă romană ce reprezenta, de obicei, remunerația unui muncitor pentru o zi de lucru. și să le dăm să mănânce?” 38Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!” După ce au aflat, au răspuns: „Cinci
6:38
Mt. 14:17Lc. 9:13In. 6:9Mt. 15:34
pâini și doi pești.” 39Atunci a poruncit să se așeze toți, grupuri-grupuri, pe iarba verde. 40Și au stat jos în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. 41El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea
6:41
1Sam. 9:13Mt. 26:26
. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă mulțimii. Și cei doi pești i-a împărțit tuturor. 42Au mâncat toți și s-au săturat, 43și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase din pâine și din pești. 44Cei care mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

Isus umblă pe mare

(Matei 14:22-23. Ioan 6:15-21)

45Îndată

6:45
Mt. 14:22In. 6:17
, Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El dă drumul mulțimii. 46După ce și-a luat rămas-bun de la ei, S-a dus pe munte ca să Se roage. 47Când
6:47
Mt. 14:23In. 6:16,17
s-a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48I-a văzut pe ucenici necăjindu-se cu vâslitul, căci vântul le era împotrivă, și într-a patra strajă din noapte6:48 Între ora 3 și 6 dimineața, conform împărțirii moderne a zilei., a venit la ei umblând pe mare; și voia
6:48
Lc. 24:28
să treacă pe lângă ei. 49Când L-au văzut ei umblând pe mare, au crezut că este o nălucă și au țipat, 50pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus le-a vorbit îndată și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” 51Apoi S-a suit la ei în barcă, iar vântul s-a oprit. Ei au rămas nespus de uimiți, 52căci nu
6:52
Cap. 8:17,18.
înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima
6:52
Cap. 3:5;
împietrită.

Vindecări la Ghenezaret

(Matei 14:34-36)

53După

6:53
Mt. 14:34
ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. 54Când au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut îndată pe Isus, 55au alergat prin tot ținutul și au început să aducă bolnavi în paturi, pretutindeni unde se auzea că era El. 56Oriunde intra, în sate, cetăți sau cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie măcar
6:56
Cap. 5:27,28.
de poala hainei Lui să se atingă. Și toți câți se atingeau de El erau vindecați.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]