Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
5

Vindecarea unui demonizat

(Matei 8:28-34. Luca 8:26-39)

51Au

5:1
Mt. 8:28Lc. 8:26
trecut pe țărmul celălalt al mării, în ținutul gherasenilor5:1 În alte manuscrise: „gadarenilor”, „gherghesenilor”. . 2Când a coborât Isus din barcă, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte și care avea un duh necurat. 3El își avea locuința în morminte și nu-l putea nimeni lega nici măcar cu lanțuri, 4fiindcă de multe ori fusese legat cu cătușe și lanțuri, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele, și nimeni nu-l putea stăpâni. 5Tot timpul, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, strigând și tăindu-se cu pietre. 6Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7și, strigând cu glas tare, a zis: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te implor, pentru Dumnezeu, să nu mă chinuiești!” 8Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!” 9Și l-a întrebat: „Care-ți este numele?” „Numele meu este «Legiune»5:9 Formațiune militară romană numărând aprox. 5 000-6 000 de soldați.”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți.” 10Și Îl rugau stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela. 11Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12Și demonii L-au rugat zicând: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.” 13Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; turma, cam la două mii de capete, s-a repezit de pe stâncă în mare și s-a înecat.

14Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine, iar oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15Ajungând ei la Isus și văzându-l pe cel ce fusese demonizat că stă jos, îmbrăcat și sănătos la minte – pe el, care avusese legiunea – s-au înspăimântat. 16Cei care văzuseră le-au povestit tot ce se petrecuse cu demonizatul și cu porcii. 17Atunci au

5:17
Mt. 8:34Fap. 16:39
început să-L roage pe Isus să plece din ținutul lor.

18Pe când urca Isus în barcă, cel

5:18
Lc. 8:38
care fusese demonizat Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine!” 20El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce făcuse Isus pentru el, și toți se minunau.

Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei

(Matei 9:18-26. Luca 8:40-56)

21După

5:21
Mt. 9:1Lc. 8:40
ce a trecut Isus iarăși pe celălalt țărm, s-a adunat o mare mulțime în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22Atunci
5:22
Mt. 9:18Lc. 8:41
a venit unul dintre mai-marii sinagogii, pe nume Iair, care, văzându-L pe Isus, a căzut la picioarele Lui 23și Îl ruga stăruitor zicând: „Fetița mea este pe moarte; vino dar să-Ți pui mâinile peste ea, ca să fie vindecată și să trăiască!” 24Isus a plecat împreună cu el.

După El mergea o mare mulțime, care Îl îmbulzea. 25Acolo era o femeie care de doisprezece ani avea

5:25
Lev. 15:25Mt. 9:20
o scurgere de sânge. 26Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea, dar nimic nu-i fusese de ajutor, ba încă ajunsese și mai rău. 27A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui, 28căci își zicea: „Dacă aș putea să mă ating măcar de hainele Lui, mă voi vindeca.” 29Scurgerea ei a încetat îndată și a simțit în trupul ei că s-a vindecat de boală. 30Isus a cunoscut îndată că o putere
5:30
Lc. 6:19
8:46
ieșise din El și, întorcându-Se către mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai întrebi: «Cine s-a atins de Mine?»32Dar El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. 33Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse cu ea, a venit, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul. 34Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința
5:34
Cap. 10:52.
ta te-a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de boala ta!”

35Pe când vorbea El

5:35
Lc. 8:49
, au venit unii de la mai-marele sinagogii și au zis: „Fiica ta a murit; de ce îl mai necăjești pe învățător?” 36Dar Isus, neținând seama de cuvintele rostite, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai!” 37Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38Au ajuns la casa mai-marelui sinagogii, iar Isus a găsit zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39Intrând în casă, El le-a zis: „De ce faceți atâta zarvă și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme
5:39
In. 11:11
!” 40Dar ei Îl luau în râs. Isus
5:40
Fap. 9:40
, după ce i-a scos afară pe toți, i-a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu El și a intrat unde era copila. 41Apucând-o de mână, i-a zis: Talitha kum, care înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți spun!” 42Îndată, fetița s-a sculat și a început să umble, căci era în vârstă de doisprezece ani. Atunci ei s-au minunat nespus. 43Isus le-a
5:43
Cap. 3:12.
poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta și le-a zis să-i dea fetiței să mănânce.

6

Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor

(Matei 13:53-58. Luca 4:16-30)

61Isus a

6:1
Mt. 13:54Lc. 4:16
plecat de acolo și a venit în patria Lui, iar ucenicii Lui L-au urmat. 2Când a venit ziua sabatului, a început să îi învețe pe oameni în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De
6:2
In. 6:42
unde are el aceste lucruri? Cine i-a dat înțelepciunea aceasta și cum se fac astfel de minuni prin mâinile lui? 3Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele
6:3
Mt. 12:46Gal. 1:19
lui Iacov, Iose, Iuda și Simon? Și nu sunt surorile lui aici, printre noi?” Și găseau
6:3
Mt. 11:6
o pricină de poticnire în El. 4Dar Isus le-a zis: „Un profet nu
6:4
Mt. 13:57In. 4:44
este disprețuit decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui.” 5N-a
6:5
Cap. 9:23.
putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6Și Se
6:6
Is. 59:16
mira de necredința lor.

Trimiterea celor doisprezece

(Matei 10:1,5-15. Luca 9:1-6)

Isus străbătea

6:6
Mt. 9:35Lc. 13:22
satele din împrejurimi învățându-i pe oameni.

7Atunci

6:7
Cap. 3:13,14.
i-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate. 8Le-a poruncit să nu ia cu ei pe drum nimic altceva decât un toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu, 9
6:9
Fap. 12:8
se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 10Apoi le-a zis: „În orice casă
6:10
Mt. 10:11Lc. 9:4
10:7,8
veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. 11Și dacă
6:11
Mt. 10:14Lc. 10:10
în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați
6:11
Fap. 13:51
18:6
praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. [Adevărat vă spun că în ziua judecății va fi mai ușor pentru Sodoma și Gomora decât pentru cetatea aceea.]” 12Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. 13Scoteau mulți demoni și
6:13
Iac. 5:14
ungeau cu untdelemn mulți bolnavi, vindecându-i.

Moartea lui Ioan Botezătorul

(Matei 14:1-12. Luca 9:7-9)

14Regele Irod a auzit

6:14
Mt. 14:1Lc. 9:7
de Isus, fiindcă Numele Lui ajunsese cunoscut, și zicea: „Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” 15Alții
6:15
Cap. 8:28.
ziceau că este Ilie, iar alții, că este un profet ca cei din vechime6:15 Lit. „ca unul dintre profeți”.. 16Dar
6:16
Mt. 14:2Lc. 3:19
Irod, auzind toate acestea, zicea: „Ioan, căruia i-am tăiat capul, a înviat!” 17Căci Irod însuși trimisese soldați să-l prindă pe Ioan și-l legase în temniță din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pe care o luase în căsătorie. 18Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți
6:18
Lev. 18:16
20:21
este îngăduit să trăiești cu soția fratelui tău!” 19Irodiada îl ura pe Ioan și voia să-l omoare, dar nu putea, 20fiindcă Irod se temea
6:20
Mt. 14:5
21:26
de el, știindu-l om drept și sfânt. Îl ocrotea și, când îl auzea, era în mare cumpănă, dar îl asculta cu plăcere.

21Totuși

6:21
Mt. 14:6
, a venit o zi cu bun prilej, atunci când, sărbătorindu-și ziua
6:21
Gen. 40:20
de naștere, Irod a dat un ospăț celor cu vază, căpeteniilor oștirii și fruntașilor Galileei. 22Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a dansat și le-a fost pe plac lui Irod și celor care ședeau la masă cu el. Regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei și-ți voi da!” 23Apoi a jurat cu tărie: „Orice
6:23
Est. 5:3,6
7:2
îmi vei cere, îți voi da, chiar și jumătate din regatul meu!” 24Fata a ieșit și i-a zis mamei sale: „Ce să cer?” Aceasta i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul!” 25Ea a intrat în grabă la rege și i-a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul.” 26Regele
6:26
Mt. 14:9
s-a întristat foarte mult, dar din pricina jurămintelor sale și a oaspeților, n-a vrut să-și încalce cuvântul. 27Regele l-a trimis îndată pe călău, cu porunca de a aduce capul lui Ioan. Acela s-a dus, i-a tăiat capul lui Ioan în temniță, 28l-a adus pe o tavă, i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. 29Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.

Prima înmulțire a pâinilor

(Matei 14:13-21. Luca 9:10-17. Ioan 6:1-14)

30Apostolii

6:30
Lc. 9:10
s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și îi învățaseră pe oameni. 31Isus
6:31
Mt. 14:13
le-a zis: „Veniți doar voi, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin!” Căci erau
6:31
Cap. 3:20.
mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici să mănânce. 32Au
6:32
Mt. 14:13
plecat cu barca spre un loc pustiu. 33Oamenii i-au văzut plecând și i-au recunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au ajuns înaintea lor acolo. 34Când
6:34
Mt. 9:36
14:14
a coborât din barcă, Isus a văzut o mulțime mare de oameni și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care nu au păstor6:34 Num. 27:17. 2Cr. 18:16., și a
6:34
Lc. 9:11
început să-i învețe multe. 35Fiindcă
6:35
Mt. 14:15Lc. 9:12
se făcuse târziu, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ora este înaintată. 36Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele din împrejurimi, ca să-și cumpere ceva de mâncare!” 37„Dați-le voi să mănânce!”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Să
6:37
Num. 11:13,222Rg. 4:43
ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de dinari6:37 Gr. dēnárion – monedă romană ce reprezenta, de obicei, remunerația unui muncitor pentru o zi de lucru. și să le dăm să mănânce?” 38Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!” După ce au aflat, au răspuns: „Cinci
6:38
Mt. 14:17Lc. 9:13In. 6:9Mt. 15:34
pâini și doi pești.” 39Atunci a poruncit să se așeze toți, grupuri-grupuri, pe iarba verde. 40Și au stat jos în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. 41El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea
6:41
1Sam. 9:13Mt. 26:26
. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă mulțimii. Și cei doi pești i-a împărțit tuturor. 42Au mâncat toți și s-au săturat, 43și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase din pâine și din pești. 44Cei care mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

Isus umblă pe mare

(Matei 14:22-23. Ioan 6:15-21)

45Îndată

6:45
Mt. 14:22In. 6:17
, Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El dă drumul mulțimii. 46După ce și-a luat rămas-bun de la ei, S-a dus pe munte ca să Se roage. 47Când
6:47
Mt. 14:23In. 6:16,17
s-a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48I-a văzut pe ucenici necăjindu-se cu vâslitul, căci vântul le era împotrivă, și într-a patra strajă din noapte6:48 Între ora 3 și 6 dimineața, conform împărțirii moderne a zilei., a venit la ei umblând pe mare; și voia
6:48
Lc. 24:28
să treacă pe lângă ei. 49Când L-au văzut ei umblând pe mare, au crezut că este o nălucă și au țipat, 50pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus le-a vorbit îndată și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” 51Apoi S-a suit la ei în barcă, iar vântul s-a oprit. Ei au rămas nespus de uimiți, 52căci nu
6:52
Cap. 8:17,18.
înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima
6:52
Cap. 3:5;
împietrită.

Vindecări la Ghenezaret

(Matei 14:34-36)

53După

6:53
Mt. 14:34
ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. 54Când au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut îndată pe Isus, 55au alergat prin tot ținutul și au început să aducă bolnavi în paturi, pretutindeni unde se auzea că era El. 56Oriunde intra, în sate, cetăți sau cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie măcar
6:56
Cap. 5:27,28.
de poala hainei Lui să se atingă. Și toți câți se atingeau de El erau vindecați.

7

Fariseii și tradiția din bătrâni

(Matei 15:1-20)

71Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s-au

7:1
Mt. 15:1
adunat la Isus. 2Ei i-au văzut pe unii dintre ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3Însă fariseii și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele mâinile după rânduială, ținând tradiția din bătrâni. 4Și, când vin de la piață, nu mănâncă decât după ce s-au îmbăiat. Și multe altele le-au primit ei ca să le păzească, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă și a paturilor7:4 În perioada intertestamentară, rabinii au elaborat un sistem amplu de reglementări menite să asigure puritatea rituală a obiectelor din sfera domestică. Prescripțiile privind puritatea rituală au fost adunate în Tohoroth, ultima secțiune a Mișnei. Aceasta reprezintă o amplă colecție de norme și tradiții rabinice a cărei codificare s-a realizat în preajma anului 200 d.Hr.. 5Iar fariseii și cărturarii L-au întrebat
7:5
Mt. 15:2
: „Pentru ce nu trăiesc ucenicii tăi după tradiția din bătrâni, ci prânzesc cu mâinile necurate?” 6Isus le-a răspuns: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, după cum este scris:

Poporul

7:6
Mt. 15:8
acesta Mă cinstește cu buzele,

dar inima lor este departe de Mine!

7În zadar Mi se închină ei,

dând învățături care nu sunt decât porunci omenești.7:7 Is. 29:13.

8Voi lepădați porunca lui Dumnezeu și țineți tradiția oamenilor [precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri ca acestea].” 9Și le-a mai zis: „Frumos dați voi la o parte porunca lui Dumnezeu ca să țineți tradiția voastră. 10Căci Moise a zis: Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta7:10 Ex. 20:12. Dt. 5:16. și: Cine blestemă pe tatăl lui sau pe mama lui să fie pedepsit cu moartea.7:10 Ex. 21:17. Lev. 20:9. 11Voi însă ziceți: «Un om poate spune tatălui său ori mamei sale: ‘Este korban

7:11
Mt. 15:5
23:18
’ , adică dăruit lui Dumnezeu, ‘ceea ce îți pot da’»; 12și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui. 13Ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția pe care o transmiteți. Și multe ca acestea mai faceți!”

Ce îl spurcă pe om

14Și

7:14
Mt. 15:10
chemând din nou mulțimea la Sine, a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți! 15Nimic din ce este în afara omului nu poate să-l facă necurat, intrând în el. Dar ce iese din om, aceea îl face necurat. 16[Dacă
7:16
Mt. 11:15
are cineva urechi de auzit, să audă.”] 17După ce
7:17
Mt. 15:15
a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat cu privire la pilda aceasta. 18El le-a zis: „Și voi sunteți fără pricepere? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om din afară nu-l poate face necurat? 19Aceasta pentru că nu intră în inima lui, ci în pântec și apoi iese afară, în hazna”, curățind astfel toate bucatele. 20El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea îl face necurat. 21Căci
7:21
Gen. 6:5
8:21Mt. 15:19
dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, desfrânările, hoțiile, uciderile, 22adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, invidia7:22 Lit. „ochiul rău”., blasfemia, trufia, nechibzuința. 23Toate aceste rele ies dinăuntru și îl fac pe om necurat.”

Femeia siro-feniciană

(Matei 15:21-28)

24Isus

7:24
Mt. 15:21
a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului [și al Sidonului]. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25Ci, îndată, o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre El și a venit și I-a căzut la picioare. 26Femeia aceasta era vorbitoare de limbă greacă, de obârșie siro-feniciană. Ea L-a rugat să scoată demonul din fiica ei. 27Isus i-a zis: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!” 28„Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii mănâncă sub masă din firimiturile copiilor!” 29Atunci Isus i-a zis: „Pentru cuvântul acesta, du-te; a ieșit demonul din fiica ta.” 30Când s-a dus femeia acasă, a găsit copila culcată în pat, iar demonul ieșise din ea.

Vindecarea unui surdomut

31Isus

7:31
Mt. 15:29
a părăsit iarăși ținutul Tirului și a venit prin Sidon către Marea Galileei, în ținutul Decapole. 32I-au
7:32
Mt. 9:32Lc. 11:14
adus un surd care era și gângav și L-au rugat să-Și pună mâna peste el. 33El l-a luat deoparte din mulțime, apoi Și-a pus degetele în urechile lui și i-a atins limba cu scuipatul
7:33
Cap. 8:23.
Său7:33 Lit. „Și-a pus degetele în urechile lui și, după ce a scuipat, i-a atins limba”.. 34Și-a ridicat
7:34
Cap. 6:41.
ochii spre cer, a suspinat
7:34
In. 11:33,38
și a zis: „Effata”, care înseamnă: „Deschide-te!” 35Îndată
7:35
Is. 35:5,6Mt. 11:5
i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și vorbea foarte deslușit. 36Isus le-a
7:36
Cap. 5:43.
poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea mai stăruitor, cu atât Îl vesteau mai mult. 37Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „Cât de bine le face pe toate! Chiar și pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească!”

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]