Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
8

A doua înmulțire a pâinilor

(Matei 15:32‑39)

81În zilele acelea

8:1
Mt. 15:32
, strângându‑se din nou o mare mulțime și neavând ce să mănânce, Isus Și‑a chemat ucenicii și le‑a zis: 2„Mi‑e milă de mulțimea aceasta, pentru că acești oameni de trei zile stau lângă Mine și nu au ce mânca. 3Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, vor leșina pe drum; iar unii dintre ei au venit de departe.” 4Ucenicii I‑au răspuns: „Cum ar putea cineva să‑i sature pe toți aceștia cu pâine aici, în pustiu?” 5„Câte pâini aveți?”, i‑a întrebat
8:5
Cap. 6:38.
Isus. „Șapte”, I‑au răspuns ei. 6Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ și, luând cele șapte pâini, a adus mulțumire, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor Săi să le împartă, iar ei le‑au împărțit mulțimii. 7Mai aveau și câțiva pești. După ce i‑a binecuvântat
8:7
Cap. 6:41.
, a poruncit să‑i împartă și pe aceia. 8Au mâncat și s‑au săturat și au ridicat șapte coșuri cu bucățile rămase. 9Erau cam patru mii de oameni. Apoi Isus le‑a dat drumul.

Aluatul fariseilor

(Matei 16:1‑12)

10Isus S‑a urcat îndată

8:10
Mt. 15:33
în barcă împreună cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11Fariseii au venit
8:11
Mt. 12:38
16:1In. 6:30
și au început să discute aprins cu El. Și, ca să‑L ispitească, I‑au cerut un semn din cer. 12Isus a suspinat în duhul Său și a zis: „De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun că generației acesteia nu i se va da niciun semn!” 13Apoi i‑a lăsat, S‑a urcat din nou în barcă și a plecat spre celălalt țărm. 14Ucenicii
8:14
Mt. 16:5
uitaseră să ia pâini; cu ei, în barcă, n‑aveau decât o pâine. 15Isus îi povățuia
8:15
Mt. 16:6Lc. 12:11
, zicându‑le: „Vedeți să vă păziți de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” 16Ucenicii vorbeau între ei că nu au pâini
8:16
Mt. 16:7
. 17Știind aceasta, Isus le‑a zis: „De ce vorbiți între voi că nu aveți pâini? Tot
8:17
Cap. 6:52.
nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți?8:18 Ier. 5:21. Și nu vă amintiți nimic? 19Când
8:19
Cap. 6:43.
am frânt cinci pâini la cei cinci mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Douăsprezece”, I‑au răspuns ei. 20„Și când
8:20
Vers. 8.
am frânt șapte pâini pentru cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Șapte”, I‑au răspuns ei. 21Și El le‑a zis: „Tot nu
8:21
Vers. 17. Cap. 6:52.
înțelegeți?”

Vindecarea unui orb la Betsaida

22Au ajuns la Betsaida și I‑au adus un orb, rugându‑L să Se atingă de el. 23Isus l‑a luat de mână și l‑a scos din sat, apoi i‑a pus scuipat

8:23
Cap. 7:33.
pe ochi8:23 Lit. „l‑a scuipat în ochi”., Și‑a pus mâinile peste el și l‑a întrebat: „Vezi ceva?” 24Ridicându‑și privirea, el a zis: „Văd niște oameni ca niște copaci; îi văd umblând.” 25Atunci Isus Și‑a pus din nou mâinile pe ochii lui, iar el a deschis ochii8:25 Sau: „și‑a ațintit privirile”., a fost vindecat și a început să vadă totul deslușit. 26Isus l‑a trimis acasă, spunându‑i: „Să nu intri în sat [și nici
8:26
Cap. 5:43.
să nu spui cuiva]!”

Mărturisirea lui Petru

(Matei 16:13‑20. Luca 9:18‑21)

27Isus

8:27
Mt. 16:13Lc. 9:18
și ucenicii Săi au mers către satele Cezareei lui Filip. Pe drum, Isus i‑a întrebat pe ucenici, zicându‑le: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28Ei I‑au răspuns: „Ioan
8:28
Mt. 14:2
Botezătorul; alții, Ilie; alții, unul din profeți.” 29Atunci El i‑a întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunt?” Petru i‑a răspuns, zicându‑I: „Tu
8:29
Mt. 16:16In. 6:69
11:27
ești Hristosul!” 30Isus
8:30
Mt. 16:20
le‑a poruncit cu tărie să nu spună nimănui despre El.

Isus vestește moartea și învierea Sa

(Matei 16:21‑28. Luca 9:22‑27)

31Atunci a

8:31
Mt. 16:21
17:22Lc. 9:22
început să‑i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învie. 32Le spunea lucrurile acestea pe față. Însă Petru L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre. 33Dar Isus S‑a întors și S‑a uitat la ucenici, l‑a mustrat pe Petru și i‑a zis: „Înapoia Mea, Satano, fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” 34Și chemând apoi mulțimea împreună cu ucenicii Săi, le‑a zis: „Dacă vrea cineva
8:34
Mt. 10:38
16:24Lc. 9:23
14:27
să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze, 35căci cine
8:35
In. 12:25
va vrea să‑și scape viața o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie și‑o va scăpa. 36Și la ce i‑ar folosi cuiva să câștige toată lumea dacă și‑ar pierde sufletul? 37Sau ce ar putea da un om în schimb pentru sufletul său? 38Pentru că
8:38
Mt. 10:33Lc. 9:26
12:9
de oricine se
8:38
Rom. 1:162Tim. 1:8
2:12
va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră8:38 În VT, necredincioșia poporului față de Dumnezeu este adesea descrisă ca adulter (Ier. 3:6,8. Ez. 16:32. Os. 4:12). Aceeași metaforă, aplicată domeniului spiritual, se întâlnește în mesajul lui Isus (Mt. 12:39; 16:4). Vezi și Iac. 4:4. și păcătoasă, Se va rușina și Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu îngerii cei sfinți.”