Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
8

A doua înmulțire a pâinilor

(Matei 15:32-39)

81În zilele acelea

8:1
Mt. 15:32
, strângându-se din nou o mare mulțime și neavând ce să mănânce, Isus Și-a chemat ucenicii și le-a zis: 2„Mi-e milă de mulțimea aceasta, pentru că acești oameni de trei zile stau lângă Mine și nu au ce mânca. 3Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, vor leșina pe drum; iar unii dintre ei au venit de departe.” 4Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i sature pe toți aceștia cu pâine aici, în pustiu?” 5„Câte pâini aveți?”, i-a întrebat
8:5
Cap. 6:38.
Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei. 6Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ și, luând cele șapte pâini, a adus mulțumire, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii. 7Mai aveau și câțiva pești. După ce i-a binecuvântat
8:7
Cap. 6:41.
, a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșuri cu bucățile rămase. 9Erau cam patru mii de oameni. Apoi Isus le-a dat drumul.

Aluatul fariseilor

(Matei 16:1-12)

10Isus S-a urcat îndată

8:10
Mt. 15:33
în barcă împreună cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11Fariseii au venit
8:11
Mt. 12:38
16:1In. 6:30
și au început să discute aprins cu El. Și, ca să-L ispitească, I-au cerut un semn din cer. 12Isus a suspinat în duhul Său și a zis: „De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun că generației acesteia nu i se va da niciun semn!” 13Apoi i-a lăsat, S-a urcat din nou în barcă și a plecat spre celălalt țărm. 14Ucenicii
8:14
Mt. 16:5
uitaseră să ia pâini; cu ei, în barcă, n-aveau decât o pâine. 15Isus îi povățuia
8:15
Mt. 16:6Lc. 12:11
, zicându-le: „Vedeți să vă păziți de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” 16Ucenicii vorbeau între ei că nu au pâini
8:16
Mt. 16:7
. 17Știind aceasta, Isus le-a zis: „De ce vorbiți între voi că nu aveți pâini? Tot
8:17
Cap. 6:52.
nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți?8:18 Ier. 5:21. Și nu vă amintiți nimic? 19Când
8:19
Cap. 6:43.
am frânt cinci pâini la cei cinci mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. 20„Și când
8:20
Vers. 8.
am frânt șapte pâini pentru cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Șapte”, I-au răspuns ei. 21Și El le-a zis: „Tot nu
8:21
Vers. 17. Cap. 6:52.
înțelegeți?”

Vindecarea unui orb la Betsaida

22Au ajuns la Betsaida și I-au adus un orb, rugându-L să Se atingă de el. 23Isus l-a luat de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat

8:23
Cap. 7:33.
pe ochi8:23 Lit. „l-a scuipat în ochi”., Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24Ridicându-și privirea, el a zis: „Văd niște oameni ca niște copaci; îi văd umblând.” 25Atunci Isus Și-a pus din nou mâinile pe ochii lui, iar el a deschis ochii8:25 Sau: „și-a ațintit privirile”., a fost vindecat și a început să vadă totul deslușit. 26Isus l-a trimis acasă, spunându-i: „Să nu intri în sat [și nici
8:26
Cap. 5:43.
să nu spui cuiva]!”

Mărturisirea lui Petru

(Matei 16:13-20. Luca 9:18-21)

27Isus

8:27
Mt. 16:13Lc. 9:18
și ucenicii Săi au mers către satele Cezareei lui Filip. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenici, zicându-le: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28Ei I-au răspuns: „Ioan
8:28
Mt. 14:2
Botezătorul; alții, Ilie; alții, unul din profeți.” 29Atunci El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunt?” Petru i-a răspuns, zicându-I: „Tu
8:29
Mt. 16:16In. 6:69
11:27
ești Hristosul!” 30Isus
8:30
Mt. 16:20
le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui despre El.

Isus vestește moartea și învierea Sa

(Matei 16:21-28. Luca 9:22-27)

31Atunci a

8:31
Mt. 16:21
17:22Lc. 9:22
început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învie. 32Le spunea lucrurile acestea pe față. Însă Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre. 33Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenici, l-a mustrat pe Petru și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano, fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” 34Și chemând apoi mulțimea împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă vrea cineva
8:34
Mt. 10:38
16:24Lc. 9:23
14:27
să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze, 35căci cine
8:35
In. 12:25
va vrea să-și scape viața o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie și-o va scăpa. 36Și la ce i-ar folosi cuiva să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul? 37Sau ce ar putea da un om în schimb pentru sufletul său? 38Pentru că
8:38
Mt. 10:33Lc. 9:26
12:9
de oricine se
8:38
Rom. 1:162Tim. 1:8
2:12
va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră8:38 În VT, necredincioșia poporului față de Dumnezeu este adesea descrisă ca adulter (Ier. 3:6,8. Ez. 16:32. Os. 4:12). Aceeași metaforă, aplicată domeniului spiritual, se întâlnește în mesajul lui Isus (Mt. 12:39; 16:4). Vezi și Iac. 4:4. și păcătoasă, Se va rușina și Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu îngerii cei sfinți.”

9

91Le-a mai zis: „Adevărat

9:1
Mt. 16:28Lc. 9:27
vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția
9:1
Mt. 24:30
25:31Lc. 22:18
lui Dumnezeu venind cu putere.”

Schimbarea la față

(Matei 17:1-13. Luca 9:28-36)

2După

9:2
Mt. 17:1Lc. 9:28
șase zile, Isus i-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus deoparte pe un munte înalt, numai pe ei. Și S-a schimbat la față înaintea lor; 3hainele I s-au făcut strălucitoare și foarte albe
9:3
Dan. 7:9Mt. 28:3
, de un alb pe care niciun înălbitor de pe pământ nu-l poate da. 4Și li s-au arătat Ilie și Moise, care stăteau de vorbă cu Isus. 5Petru a luat cuvântul și I-a zis lui Isus: „Rabbí9:5 Ebr. rabbí înseamnă „învățător”., este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 6De fapt, nu știa ce să spună, căci erau înspăimântați. 7Și a venit un nor care i-a acoperit cu umbra lui, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați!” 8Și îndată, uitându-se în jur, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus, singur cu ei. 9Pe
9:9
Mt. 17:9
când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ce au văzut până când Fiul Omului va învia din morți. 10Și au păstrat pentru ei cuvântul acesta, întrebându-se între ei ce înseamnă că „va învia din morți”. 11Ucenicii L-au întrebat, zicând: „De ce spun cărturarii că
9:11
Mt. 4:5
17:10
mai întâi trebuie să vină Ilie?” 12Iar El le-a spus: „Da, mai întâi vine Ilie ca să așeze toate la locul lor; și cum de
9:12
Ps. 22:6Is. 53:2Dan. 9:26
stă scris despre Fiul Omului că va suferi multe și
9:12
Lc. 23:11Flp. 2:7
va fi disprețuit? 13Eu vă spun că Ilie
9:13
Mt. 11:14
17:12Lc. 1:17
a și venit, și i-au făcut tot ce au vrut, după cum este scris despre el.”

Vindecarea unui demonizat

(Matei 17:14-20. Luca 9:37-43a)

14Când

9:14
Mt. 17:14Lc. 9:37
au ajuns la ucenici, au văzut o mare mulțime împrejurul lor și pe cărturari discutând aprins cu ei. 15Și îndată, văzându-L, toată mulțimea a fost cuprinsă de freamăt și a alergat la El să-L întâmpine. 16Iar El i-a întrebat: „Despre ce vorbeați atât de aprins cu ei?” 17Și unul din mulțime I-a răspuns
9:17
Mt. 17:14Lc. 9:38
: „Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut. 18Și ori de câte ori îl apucă, îl trântește la pământ, iar el face spume la gură, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.” 19Iar El le-a răspuns: „O, generație necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți-l la Mine!” 20Și l-au adus la El. Și îndată, văzându-L
9:20
Cap. 1:26.
, duhul l-a scuturat pe copil, și acesta, căzând la pământ, se zvârcolea și făcea spume la gură. 21Și Isus l-a întrebat pe tatăl lui: „De câtă vreme i se întâmplă asta?” „Din copilărie”, a răspuns el. 22„De multe ori l-a aruncat și în foc, și în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne!” 23Isus i-a răspuns: „Dacă
9:23
Cap. 11:23.
poți!? Toate lucrurile sunt cu putință pentru cel ce crede!” 24Îndată, tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinței mele!” 25Când a văzut Isus că mulțimea vine în fugă, a mustrat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși și să nu mai intri în el!” 26Și țipând și scuturându-l cu mare putere, duhul a ieșit. Copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. 27Dar Isus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. 28Când
9:28
Mt. 17:19
a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au luat deoparte și L-au întrebat: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” 29El le-a zis: „Acest soi de demoni nu poate fi scos cu nimic altceva decât cu rugăciune [și post].”

Isus Își vestește a doua oară moartea și învierea

(Matei 17:22-23. Luca 9:43b-45)

30Plecând din acel loc, au trecut prin Galileea, dar [Isus] nu voia să se știe că trecea pe acolo. 31Căci

9:31
Mt. 17:22Lc. 9:44
îi învăța pe ucenicii Săi și le zicea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.” 32Dar ei nu înțelegeau cuvântul acesta și se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

(Matei 18:1-5. Luca 9:46-48)

33Apoi

9:33
Mt. 18:1Lc. 9:46
22:24
au venit la Capernaum. Pe când era în casă, El i-a întrebat: „Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?” 34Dar ei tăceau, pentru că pe drum avuseseră o dispută, vrând să știe cine este mai mare. 35Și așezându-Se, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: „Dacă vrea cineva
9:35
Cap. 10:43.
să fie cel dintâi, să fie cel mai de pe urmă dintre toți și slujitorul tuturor!” 36Și luând
9:36
Cap. 10:16.
un copilaș, l-a așezat în mijlocul lor, apoi l-a luat în brațe și le-a zis: 37„Oricine primește pe unul din acești copilași în Numele Meu pe Mine Mă primește, și oricine
9:37
Mt. 10:40Lc. 9:48
Mă primește pe Mine nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M-a trimis.”

Cine nu este împotriva noastră este pentru noi

(Luca 9:49-50)

38Ioan

9:38
Num. 11:28Lc. 9:49
I-a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu ne urma.” 39„Nu-l opriți”, i-a răspuns Isus, „căci
9:39
1Cor. 12:3
nimeni care face o minune în Numele Meu nu Mă poate vorbi de rău îndată după aceea. 40Cine
9:40
Mt. 12:30
nu este împotriva noastră este pentru noi. 41Și
9:41
Mt. 10:42
oricine vă va da să beți un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.

Pricinile de păcătuire

(Matei 18:6-9. Luca 17:1-2)

42Și

9:42
Mt. 18:6Lc. 17:1
dacă cineva îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru omul acela să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare. 43Dacă
9:43
Dt. 13:6Mt. 5:29
18:8
mâna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viață decât să ai două mâini și să ajungi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44[unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. ] 45Iar dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop decât să ai două picioare și să fii aruncat în gheenă, [în focul care nu se stinge, 46unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.] 47Iar dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena [de foc] 48unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.9:48 Is. 66:24.

49Pentru că orice om va fi sărat cu foc [și orice

9:49
Lev. 2:13Ez. 43:24
jertfă va fi sărată cu sare]. 50Sarea este bună. Dar
9:50
Mt. 5:13Lc. 14:34
dacă sarea ajunge nesărată, cum îi veți reda gustul? Să aveți în voi
9:50
Ef. 4:29Col. 4:6
sare și să trăiți
9:50
Rom. 12:18
14:192Cor. 13:11Evr. 12:14
în pace unii cu alții!”

10

Desfacerea căsătoriei

(Matei 19:1-12)

101Isus a plecat

10:1
Mt. 19:1In. 10:40
11:7
de acolo și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să-i învețe pe oameni. 2Au
10:2
Mt. 13:3
venit la El niște farisei și, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă unui bărbat îi este îngăduit să-și lase soția. 3Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4„Moise
10:4
Mt. 5:31
19:7
”, au zis ei, „a îngăduit ca bărbatul să scrie un act de despărțire și s-o lase10:4 Gr. apolýō are în context sensul de „a trimite” sau „a repudia”. Femeia părăsea locuința, fiind trimisă la părinți, după ce i se înmâna actul de despărțire. Isus citează din Dt. 24:1..” 5Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. 6Dar, la începutul creației, parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.10:6 Gen. 1:27; 5:2. 7De aceea
10:7
Ef. 5:31
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, 8și cei doi vor fi un singur trup.10:8 Gen. 2:24. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” 10În casă, ucenicii L-au întrebat despre acest lucru. 11El le-a zis: „Oricine
10:11
Mt. 5:32
19:9Lc. 16:18Rom. 7:31Cor. 7:10,11
își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter împotriva ei. 12Și dacă femeia își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter.”

Binecuvântarea copilașilor

(Matei 19:13-15. Luca 18:15-17)

13I-au

10:13
Mt. 19:13Lc. 18:15
adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i-au certat [pe cei ce îi aduceau]. 14Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor
10:14
1Cor. 14:201Pt. 2:2
ca ei! 15Adevărat vă spun că cine
10:15
Mt. 18:3
nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea!” 16Apoi, luându-i în brațe, i-a binecuvântat punându-Și mâinile peste ei.

Bogatul care căuta viața veșnică

(Matei 19:16-26. Luca 18:18-27)

17Când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 18„De ce Mă numești bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 19Știi poruncile:

10:19
Rom. 13:9
nu ucizi; să nu săvârșești adulter; să nu furi; să nu depui mărturie mincinoasă; să nu înșeli;10:19 Porunca nu face parte din Decalog, îndemnul având la bază versete precum Dt. 24:14 sau Mal. 3:5. să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.10:19 Ex. 20:12-16. Dt. 5:16-20. 20El I-a răspuns: „Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.” 21Isus, uitându-Se cu dragoste la el, i-a zis: „Un lucru îți mai lipsește: du-te, vinde tot ce ai și dă-le săracilor, și vei avea o comoară
10:21
Mt. 6:19,20
19:21Lc. 12:33
16:9
în cer. Apoi vino, [ia-ți crucea] și urmează-Mă!” 22Întristat de aceste cuvinte, omul acela a plecat mâhnit de tot, căci avea multe averi. 23Isus S-a uitat
10:23
Mt. 19:23Lc. 18:24
în jur și le-a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi!” 24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Copii, cât de greu este [pentru cei ce
10:24
Iov 31:24Ps. 52:7
62:101Tim. 6:17
se încred în avuții] să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” 26Ucenicii erau peste măsură de uluiți și ziceau unii către alții: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27Isus i-a țintuit cu privirea și le-a zis: „La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu, căci la El toate sunt cu putință
10:27
Ier. 32:17Mt. 19:26Lc. 1:1,37
!”

Moștenirea vieții veșnice

(Matei 19:27-30. Luca 18:28-30)

28Petru

10:28
Mt. 19:27Lc. 18:28
a început să-I zică: „Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.” 29Isus i-a răspuns: „Adevărat vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, frați, surori, mamă, tată, [soție,] copii sau ogoare pentru Mine și pentru Evanghelie 30și să
10:30
2Cr. 9:9,25Lc. 18:30
nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul care vine, viața veșnică. 31Mulți
10:31
Mt. 19:30
20:16Lc. 13:30
dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

Isus Își vestește a treia oară moartea și învierea

(Matei 20:17-19. Luca 18:31-34)

32Se aflau

10:32
Mt. 20:17Lc. 18:31
pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care-L urmau erau înfricoșați. Luându-i
10:32
Cap. 8:31;
iarăși deoparte pe cei doisprezece, Isus a început să le vorbească despre cele ce aveau să I se întâmple: 33„Iată, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor-preoți și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâinile păgânilor, 34care își vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și-L vor omorî; dar după trei zile va învia.”

Cererea fiilor lui Zebedei

(Matei 20:20-28)

35Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit

10:35
Mt. 20:20
la El și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să faci pentru noi ceea ce-Ți vom cere.” 36El le-a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?” 37„Dă-ne”, I-au zis ei, „să stăm unul la dreapta și altul la stânga Ta când vei fi în slava Ta!” 38Isus le-a răspuns: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care-l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu?” 39„Putem”, I-au zis ei. Și Isus le-a răspuns: Da, veți bea paharul pe care-l beau Eu și veți fi botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu, 40dar a sta la dreapta sau la stânga Mea nu Eu pot da, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit.” 41Auzind aceasta, cei zece
10:41
Mt. 20:24
au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți
10:42
Lc. 22:25
că cei priviți drept conducători ai popoarelor domnesc peste ele, iar mai-marii lor stăpânesc asupra lor. 43Dar
10:43
Cap. 9:35.
între voi să nu fie așa; cine va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, 44și cine va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor! 45Căci Fiul
10:45
In. 13:14Flp. 2:7
Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și
10:45
Mt. 20:281Tim. 2:6Tit 2:14
dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”

Orbul Bartimeu

(Matei 20:29-34. Luca 18:35-43)

46Au

10:46
Mt. 20:29Lc. 18:35
ajuns la Ierihon. Și pe când ieșea Isus din Ierihon împreună cu ucenicii Săi și cu o mulțime destul de numeroasă, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea la marginea drumului [și cerșea]. 47Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige și să spună: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48Mulți îl certau ca să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!” L-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!” 50Orbul și-a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus. 51Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?”Rabbuní”, I-a răspuns orbul, „vreau să-mi recapăt vederea!” 52Și Isus i-a zis: „Du-te, credința
10:52
Mt. 9:22
ta te-a mântuit!” Îndată el și-a recăpătat vederea și a mers după El pe drum.