Prolog
11Descoperirea1:1 Gr. apokálypsis „descoperire”, „revelație”, termenul care constituie și numele cărții. lui Isus Hristos, pe care I‑a dat‑o Dumnezeu ca să le arate robilor Săi ceea ce trebuie să se întâmple
în curând. Și le‑a făcut‑o cunoscută trimițând‑o
prin îngerul Său la robul Său Ioan, 2care
a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos, anume tot
ce a văzut. 3Ferice
de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele profeției și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea
este aproape.
4Ioan, către cele șapte biserici care sunt în Asia1:4 Provincie romană din vestul Asiei Mici. În secolul I d.Hr., ocupa circa o treime din teritoriul Turciei de astăzi, fiind mărginită la nord de Bitinia, la sud de Licia și la est de Galatia.: Har și pace vouă din partea Celui
care este, care era
și care vine și
din partea celor șapte duhuri care stau înaintea tronului Său 5și din partea lui Isus Hristos, Martorul
credincios, Cel Întâi Născut
dintre cei morți, Căpetenia
împăraților pământului!
Ale Aceluia care ne iubește
15:9Gal. 2:20
, care ne‑a
eliberat1:5 Lit. „dezlegat”. de păcatele noastre prin sângele Său 6și care a făcut
din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său, ale Lui
5:11
să fie slava și stăpânirea în vecii vecilor! Amin!
7Iată
26:64
că El vine pe nori.1:7 Dan. 7:13.
Și orice ochi Îl va vedea;
și cei
ce L‑au străpuns.
Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui1:7 Aluzie la Zah. 12:10..
Da, amin!
8„Eu
sunt Alfa și Omega, [Începutul și Sfârșitul]”, zice Domnul Dumnezeu, Cel care
este, care era și care vine, Cel Atotputernic.
Hristos, în mijlocul celor șapte biserici
9Eu, Ioan, fratele vostru, părtaș
cu voi la
necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus [Hristos], mă aflam în insula care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Isus [Hristos]. 10În ziua
Domnului am fost luat în Duhul
și am auzit în spatele meu un glas
puternic, ca de trâmbiță, 11care zicea: „[Eu sunt Alfa și Omega, Cel‑dintâi și Cel‑de‑pe‑urmă.] Ce vezi, scrie într‑o carte și trimite‑o celor șapte biserici: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea!”
12M‑am întors să văd glasul care vorbea cu mine. Și când m‑am întors, am
văzut șapte sfeșnice de aur. 13Și
în mijlocul celor șapte sfeșnice, pe cineva care semăna cu un fiu
al omului, îmbrăcat
cu o haină lungă până la picioare și încins
la piept cu un brâu de aur. 14Capul și părul
Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada, ochii
Lui erau ca para focului, 15picioarele
Lui erau ca arama aprinsă și arsă în cuptor, iar glasul
Lui era ca vuietul multor ape. 16În
mâna dreaptă ținea șapte stele, din
gura Lui ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri, iar
fața Lui era ca soarele când strălucește în toată puterea lui.
17Când L‑am văzut
, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Și‑a pus
10:10
mâna dreaptă peste mine și mi‑a zis: „Nu te teme! Eu
sunt Cel‑dintâi și Cel‑de‑pe‑urmă, 18Cel
Viu. Am fost mort, dar iată că sunt viu
în vecii vecilor. Eu țin
cheile morții și ale Locuinței Morților. 19Scrie, așadar, lucrurile pe care le‑ai văzut: lucrurile
care sunt și cele care
vor urma după ele! 20Taina celor șapte stele pe care le‑ai văzut în mâna Mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur este aceasta: cele șapte stele sunt îngerii
celor șapte biserici și cele
șapte sfeșnice sunt șapte biserici.