91Al cincilea înger a sunat din trâmbiță. Și
am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s‑a dat cheia fântânii
Adâncului 2și a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s‑a
ridicat fum ca fumul unui cuptor mare, încât soarele și văzduhul s‑au întunecat de fumul fântânii. 3Din fum au ieșit niște lăcuste
pe pământ și li s‑a dat putere ca
puterea scorpionilor de pe pământ. 4Li s‑a zis să
nu vatăme iarba
pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n‑aveau pe frunte pecetea
lui Dumnezeu. 5Li s‑a dat putere nu să‑i omoare, ci
să‑i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul pricinuit de scorpion, când înțeapă un om. 6În acele zile, oamenii vor căuta
moartea și cu niciun chip n‑o vor găsi; își vor dori să moară, și moartea va fugi de ei.
7Lăcustele semănau
cu niște cai pregătiți de luptă. Pe
cap aveau un fel de cununi ca de aur, iar fețele
lor păreau fețe de oameni. 8Aveau părul ca părul de femeie și dinții
lor erau ca ai leilor. 9Aveau platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care‑l făceau aripile lor era ca
vuietul carelor trase de mulți cai care se avântă în luptă. 10Aveau
cozi ca de scorpion, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea lor de a‑i vătăma pe oameni cinci luni. 11Peste ele aveau ca împărat
pe îngerul
Adâncului, care pe evreiește se cheamă Abadon9:11 Gr. Abaddōn, transliterare în greacă a unui cuvânt ebraic care înseamnă „nimicire”. În VT, ebr. ˀaḇaddon este folosit uneori ca sinonim pentru Șeol (vezi Iov 26:6. Pr. 15:11)., iar pe grecește, Apolion9:11 Gr. Apollýōn „nimicitor” sau „care nimicește”..
12Primul
vai a trecut. Iată că mai vin încă două vaiuri după el.
13Al șaselea înger a sunat din trâmbiță. Și din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu am auzit un glas 14zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița: „Dezleagă‑i pe cei patru îngeri care sunt legați la
râul cel mare, Eufrat!” 15Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. 16Oștirea
lor era în număr de douăzeci de mii de ori câte zece mii de călăreți
; le‑am
auzit numărul. 17Și iată cum mi s‑au arătat în vedenie caii și călăreții: aveau platoșe ca focul, hiacintul și pucioasa. Capetele
cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșea foc, fum și pucioasă. 18A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, fumul și pucioasa care ieșeau din gurile lor. 19Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile
lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau.
20Ceilalți oameni, care n‑au fost uciși de aceste urgii, nu
s‑au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor
și idolilor
135:15Dan. 5:23
de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21Și nu s‑au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile
lor, nici de desfrâul lor, nici de hoțiile lor.
Îngerul și cărticica
101Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într‑un nor. Deasupra capului lui era curcubeul
, fața
lui era ca soarele și picioarele
lui erau ca niște stâlpi de foc. 2În mână ținea o cărticică deschisă. El și‑a pus piciorul
drept pe mare și pe cel stâng pe pământ 3și a strigat cu glas tare, cum rage un leu. Când a strigat el, au răsunat glasurile celor șapte
tunete. 4Și când au răsunat glasurile celor șapte tunete, eram gata să mă apuc să scriu; atunci am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește
12:4,9
ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!”
5Iar îngerul pe care‑l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și‑a
ridicat mâna dreaptă spre cer 6și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care
a creat cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă
, 7ci că, în
zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiță, se va împlini taina lui Dumnezeu, după vestea bună pe care le‑a dat‑o El robilor Săi profeți.
8Și glasul
pe care‑l auzisem din cer mi‑a vorbit din nou și mi‑a zis: „Du‑te și ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9M‑am dus la înger și i‑am cerut să‑mi dea cărticica. „Ia‑o
3:1‑3
”, mi‑a zis el, „și mănânc‑o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
10Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat‑o: în gura
mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat‑o, mi s‑a umplut pântecele de amărăciune
. 11Apoi mi s‑a zis: „Trebuie să profețești din nou multor popoare, neamuri, limbi și împărați.”
Cei doi martori
111Apoi mi s‑a dat o trestie
asemenea unui toiag și mi s‑a zis: „Scoală‑te
și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină acolo! 2Dar curtea
de afară a Templului las‑o afară și n‑o măsura, căci
a fost dată neamurilor; și ele vor călca
în picioare cetatea sfântă patruzeci
și două de luni.
3Iar celor doi martori
ai Mei le voi da să profețească
îmbrăcați în sac11:3 Gr. sákkos, haină aspră, de culoare închisă, din păr de capră sau de cămilă. Era purtată direct pe piele, îndeosebi cu prilejul doliului sau ca semn de pocăință în contextul unei catastrofe iminente. În cazul celor doi martori, sacul poate fi înțeles ca semn al vocației lor profetice (vezi 2Rg. 1:8. Mt. 3:4). o
mie două sute șaizeci de zile.” 4Aceștia sunt cei doi
măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului. 5Dacă vrea cineva să le facă rău, din gura lor iese un foc
5:14Ez. 43:3Os. 6:5
care îi mistuie pe vrăjmașii lor; dacă
cineva vrea să le facă rău, trebuie să fie ucis în felul acesta. 6Ei au
puterea să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele când vor profeți, și au
putere să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu tot felul de urgii ori de câte ori vor dori.
7Când își vor isprăvi mărturia, fiara
care se ridică din
Adânc va
face război cu ei, îi va birui și‑i va omorî. 8Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății
celei mari, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă Sodoma și Egipt, unde
a fost răstignit și Domnul lor. 9Și
, timp de trei zile și jumătate, oameni din orice popor, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam vor privi trupurile lor moarte și
nu vor da voie ca trupurile lor să fie puse în mormânt. 10Și
locuitorii pământului se vor bucura din pricina lor, se vor veseli și își vor trimite daruri
unii altora, pentru că
acești doi profeți îi chinuiseră pe locuitorii pământului. 11Dar, după cele trei zile și jumătate, duh de viață de la Dumnezeu a intrat în ei și s‑au ridicat în picioare11:11 Ez. 37:5,10. și o mare frică i‑a apucat pe cei ce i‑au văzut. 12Și au auzit din cer un glas puternic, care le zicea: „Suiți‑vă aici!” Și
s‑au suit la cer în nor
, iar
vrăjmașii lor i‑au văzut. 13În ceasul acela s‑a
făcut un mare cutremur și a
zecea parte din cetate s‑a prăbușit. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acela, iar ceilalți s‑au îngrozit și au
dat slavă Dumnezeului cerului.
14Al doilea
vai a trecut. Iată că al treilea vai vine curând.
A șaptea trâmbiță
15Al șaptelea înger
a sunat din trâmbiță. Și
în cer s‑au auzit glasuri puternice, care ziceau:
„Împărăția
lumii a trecut în mâinile Domnului nostru
și ale Unsului Său.
Și
7:14,18,27
El va împărăți în vecii vecilor.”
douăzeci și patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor, s‑au aruncat cu fețele la pământ, I s‑au închinat lui Dumnezeu 17și au zis:
„Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule atotputernic,
care
ești și care erai [și care vii],
fiindcă ai luat puterea Ta cea mare
și
ai început să împărățești!
18Neamurile se mâniaseră,
dar a venit
mânia Ta;
a venit vremea să‑i judeci pe cei morți,
să‑i răsplătești pe robii Tăi profeți,
pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău,
pe cei mici
și pe cei mari,
și să‑i
prăpădești pe cei ce prăpădesc11:18 Gr. diaphthéirō poate însemna nu doar „a prăpădi” sau „a ruina” (sensul primei ocurențe din verset), ci și „a corupe” sau „a strica moral” (sensul celei de a doua ocurențe). pământul.”
19Și Templul
lui Dumnezeu, care este în cer, s‑a deschis și s‑a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Și au
fost fulgere, glasuri, tunete, cutremur și
grindină mare.
