Femeia și balaurul
121În cer s‑a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și se chinuia
să nască. 3În cer s‑a arătat un alt semn: iată, un
mare balaur roșu, cu
șapte capete și zece coarne, iar
pe capete – șapte diademe. 4Cu coada
trăgea a treia parte din
stelele cerului și
le arunca pe pământ.
Balaurul stătea înaintea
femeii care urma să nască, pentru ca
, atunci când va naște, să‑i mănânce copilul. 5Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El
va păstori toate neamurile cu un toiag de fier12:5 Ps. 2:9 (Septuaginta).. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Lui, 6iar femeia
a fugit în pustiu, unde are un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci
de zile.
7Iar în cer s‑a făcut război: Mihail
12:1
și îngerii lui s‑au luptat cu
balaurul. Balaurul cu îngerii lui s‑au luptat și ei, 8dar n‑au putut birui, și nu s‑a mai găsit loc pentru ei în cer. 9Astfel, balaurul cel mare, șarpele cel vechi
, numit Diavolul și Satana, cel care
înșală întreaga lume, a fost
aruncat pe pământ și împreună cu el au fost
aruncați și îngerii lui. 10Și am auzit în cer un glas tare, care zicea:
„Acum
au venit mântuirea, puterea
și împărăția Dumnezeului nostru
și stăpânirea Hristosului Său,
pentru că acuzatorul fraților noștri a fost aruncat jos,
el, care îi
2:5Zah. 3:1
acuza înaintea Dumnezeului nostru
zi și noapte.
11Ei
16:20
l‑au biruit prin sângele Mielului
și prin cuvântul mărturiei lor
și nu
și‑au iubit viața până la moarte.
12De aceea bucurați‑vă
, ceruri
și voi, care locuiți în ceruri!
Vai
de voi, pământ și mare!
Căci Diavolul s‑a coborât la voi
cuprins de o mânie mare,
fiindcă
știe că are puțină vreme.”
13Când s‑a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să o urmărească pe
femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14Și
femeii i‑au fost date cele două aripi ale vulturului celui mare, ca
să zboare cu ele în
pustiu, în locul pregătit pentru ea, unde este hrănită o
12:7
vreme, vremi și o jumătate de vreme12:14 Expresia provine din Dan. 7:25; 12:7, fiind de regulă înțeleasă ca trei ani și jumătate. Prin al doilea cuvânt („vremi”) se poate înțelege, așadar, „două vremi”., departe de fața șarpelui. 15Atunci, șarpele a
aruncat în urma femeii apă din gură ca un râu, ca s‑o ia râul. 16Dar pământul i‑a venit în ajutor femeii: pământul și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase balaurul din gură. 17Balaurul s‑a mâniat pe femeie și s‑a
dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care
păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia
lui Isus Hristos.
18Apoi a stat pe nisipul mării.12:18 În unele manuscrise, acest verset spune: „Apoi am stat pe nisipul mării.” Potrivit celor mai bune și mai vechi manuscrise, verbul din acest verset îl are ca subiect pe balaur.